Cosmin Gabriel Păcuraru: Energia – de la Rahova la Răstolița

Explozia din cartierul Rahova reprezintă un cumul de neglijențe

Motivul exploziei, potrivit anchetei oficiale de până acum, este cumularea accidentală de gaze naturale în urma unor scurgeri din rețeaua de alimentare cu gaz și manipulării necorespunzătoare la branșamentul unui bloc de locuințe. În sfârșit s-a produs și deflagrația devastatoare care trebuie să ne scoată din letargie și din prostie. Acumularea de gaze se datorează ori unui aragaz defect, ori unei centrale individuale de apartament defecte, ori instalației de distribuție care nu mai corespunde parametrilor inițiali de proiectare. Toata lumea știe/vede cum foarte multe apartamente sunt racordate suplimentar la gaze pentru alimentarea cu gaze a centralelor ce furnizează individual apă caldă și căldură.

De ce lumea s-a debranșat de la sistemul de alimentare centralizată cu agent termic? Pentru că există zone unde acesta este deficitar, multe blocuri rămânând fără apă caldă și căldură multe luni pe an. Asta este urmarea neglijării sistemului de încălzire în marea aglomerare urbană București. Asta este urmarea incompetențelor cumulate ale consilierilor generali, ale foștilor primari și ale funcționarilor publici din Primăria generală. Oamenii au fost obligați să apeleze la soluții de urgență, adică să-și pună centrale termice de apartament.

Neglijența aparține și funcționărimii din ministerul energiei și din ANRE. Vă amintesc că 34% din energia consumată în România este pentru încălzire iar de termie nu s-a ocupat nimeni de peste 20 de ani.

Mai punem la socoteală și incompetența politicienilor care nu au învățat la timp fizică și chimie pentru a realiza cum se produce, transportă și distribuie gazele, energia electrică și energia termică. Un audit serios al arhitecturii întregului sistem al energiei termice nu s-a făcut de mult timp, depunându-se anapoda proiecte de investiții, retehnologizare sau de reparații. Noi astăzi nu știm care este necesarul energetic și compoziția sa (energie termică, electrică și pentru transport) și care sunt cele mai bune soluții de a îl acoperii.

De mulți ani semnalez că multe zone din România se află în sărăcie energetică. Le reamintesc: Bucureștiul, Ardealul și toate regiunile adiacente și toată Moldova.

Cea mai mare problemă a Bucureștiului este energia!

Peste 520.000 de apartamente (aproximativ 1.500.000 de persoane) sunt branșate la sistemul de alimentare centralizată cu agent termic – SACET. Dacă acesta s-ar desființa, Bucureștiul nu se poate încălzi cu centrale individuale de apartament pe gaz deoarece nu există conductele necesare aprovizionării, deoarece s-ar produce o poluare imensă și deoarece ar costa extrem de scump și statul, și cetățenii. Mai există si centralele electrice pentru asigurarea necesarului de apa caldă și căldură. Și aici calculele făcute arată imposibilitatea de a produce, transporta și distribui o așa de mare cantitate de energie electrică. (Nu amintesc de cât de scumpă este aceasta!) Nici o soluție combinata nu este posibila!

Singura solutie este ca specialiștii să regândească SACET-ul!

Sărăcie energetică majoră!

În afara celor două reactoare de la Cernavodă, statul român nu a mai realizat nici un proiect energetic important în ultimii 35 de ani! Importăm energie scumpă în maximele de consum și vindem energie ieftina în maximele de producție, ceea ce dezechilibrează și balanța comercială.

Exista deficit energetic în multe zone ale țării și o aglomerare de producători în sud. Dobrogea produce cel mai mult: 1400 MW capacitatea de la Cernavodă, plus 2.500 MW capacitatea eoliană, plus încă câteva sute de MW capacitate solară. Urmeaza Muntenia cu capacități mari pe cărbune și gaz, hidro si fotovoltaice.

Ceea ce nu se știe este că exista pierderi și consumuri tehnologice în transport și distribuție. Dacă ne uităm pe factură, peste 35% din bani reprezintă cheltuieli operaționale de transport și distribuție. De asemenea intrarea în funcțiune a eolienelor și fotovoltaicelor fără stocare creează dezechilibre scumpe în rețele, care până la urmă tot în factură se regăsesc.

Răstolița e doar un exemplu

În anii când s-a gândit arhitectura sistemului electro-energetic național nu existau regenerabilele iar energia hidroelectrică a avut funcția de echilibrare, adică aceasta trebuia să intre în funcțiune doar în perioadele de consum mare acoperind cererea.

Am ascultat și citit mai mulți politicieni care minimizau importanța hidrocentralelor de mică și medie capacitate. Cel mai mult m-a iritat un domn parlamentar care în lipsa unei educații tehnice (a terminat științe politice și administrative la SNSPA), domnia sa nu înțelege că aceste hidrocentrale (cam 10 începute cu o capacitate de aproximativ 700 MW) vor produce într-adevăr mai puțină energie dar aceasta va fi injectată în sistemul energetic național în perioadele de vârf de consum, tocmai când România importă și tocmai când prețurile sunt extrem de mari. Adaug că aceste hidrocentrale mici și medii participă la echilibrare, scăzând pericolele de deconectare accidentală și scăzând prețurile din facturi.

Dacă ar fi să ne luăm după acești profeți ai regenerabilelor, România ar ajunge captivă eolienelor și fotovoltaicelor chinezești dar și capacităților de stocare care tot în China se fabrică. Să nu uităm că Republica Populară Chineză deține monopolul mondial al metalelor și pământurilor rare, adică a materialelor critice și strategice de care nu este bine să fim dependenți.

Evident că trebuie să fim aliniați politicilor de decarbonizare al UE, dar de ce nu folosim regenerabilele care le avem la îndemână? … Aici nu intră numai energia hidro ci și energia obținută din agrobiomasă, biomasă sau deșeuri urbane solide. Din păcate pe acesta nu le bagă nimeni în seamă.

Închei amintind că orice kWh produs este bine a venit în rețeaua națională!