Cosmin Gabriel Păcuraru: Militarizați industria energetică!
Autor: Cosmin Gabriel Păcuraru, consultant în regim de freelancing, doctor în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României, autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale, pentru contributors.ro
Nu contează dacă începe sau nu o confruntare Rusia – Ucraina deoarece relațiile regionale comerciale și în special cele energetice s-au resetat. Este clar că șantajul energetic rusesc asupra Europei funcționează: cantitățile de gaze, cărbune și petrol livrate sunt mai mici și prețurile au crescut, Rusia având ca scop fragilizarea economiilor europene, fapt ce duce la instaurarea unei dezordini sociale având ca rezultat slăbirea statelor în fața cetățenilor, decredibilizarea ideii europene și a clasei politice.
Cele mai vulnerabile state sunt cele industrializate, adică cele care au cea mai mare nevoie de energie, în special Germania – Germania care și-a închis capacități nucleare de producție de aproape 6 GWh, Germania care vrea să-și închidă capacitățile pe cărbune. Următoarele țări afectate, cu un procent mare de dependență față de gazul rusesc sunt Austria, Cehia și Slovacia. Că există o îngrijorare mondială asupra faptului că situația din Ucraina se poate deteliora o demonstrează și faptul că Statele Unite discută cu producătorii de produse energetice din întreaga lume pentru a aproviziona Europa în eventualitatea unei situații de criză.
Cum am explicat într-unul din articolele de acum câteva săptămâni, dacă se „încălzește” conflictul de la granița Ucrainei, Europa, implicit și România, nu va mai avea posibilitatea de a se aproviziona cu energie.
Problema României, de cățiva ani importator net de energie electrică și cu importul de gaze din ce în ce mai mare, este că s-ar putea să nu mai aibă de unde importa: centralele maghiare, cehe și slovace să nu mai aibe disponibilitate de capacități. Această eventualitate ar duce la deconectari masive ale agenților comerciali și (Doamne ferește!) a consumatorilor casnici din zona Ardeal, Maramureș, Crișana și Banat, zone în care capacitățile de producție sunt deficitare.
Reiau o hartă și un tabel realizate în iunie 2021 de unde reiese sărăcia energetică a acestor zone:

Dacă coroborăm și cu harta pusă la dispoziție de Transelectrica de unde aflăm capacitatea de racordare a rețelelor, ne dăm seama că zona definită mai sus chiar va suferi de lipsa posibilității de generare și de transport a energiei electrice.

Cu alte cuvinte ne asteptă vremuri grele! … în ambele variante de război, cel cald și cel asimetric ce se află în desfășurare. La vremuri de criză trebuie decizii de criză! Organizarea actuală a industriei energetice este pusă în discuție în toată Uniunea Europeană deoarece s-a demonstrat că accesul la energie este esențial în funcționarea unui stat.
Cu destul de mare întârziere s-a întrunit CSAT-ul pe problema energetică (sau cel puțin acum a apărut în presă). Discuțiile despre un posibil black-out trebuiau să se poarte de 10 ani. În actuala conjunctură politică și cu actuala legislație nu cred că se mai poate face nimic: fel de fel de „grade de competență” în rezervă și sinecuri sunt cocoțate în CS-uri, CA-uri și directorate la companiile de stat. În minister, numiții politic habar nu au de cum se extrage și transportă molecula de CH4 sau cum se generează și se transportă electronul, deci nu putem să le cerem să fie preocupați de situația geopolitică și energetică a regiunii, alta decât cea pe care ei o cunosc din hărțile turistice.
Între timp, Premierul și-a construit două structuri paralele părții din guvernare ce se ocupa de energie: doua comisii interministeriale care se ocupă de energie (prima pe problemele energiei termice și a doua pe problematica formarii prețurilor energiei). Nu avem nume, poate că nu există nici măcar numirile, dar sperăm ca măcar aici să regăsim specialiștii și nu politicienii care nu au mai incăput in Parlament impuși de partide deghizați (sau nu) în oamenii grupurilor de interese ilegitime care sunt beneficiarii de facto ai actualei stări.
Suntem în plin razboi și puțini recunosc această realitate. Război economic cu o puternică componentă energetică, război informațional cu operațiuni psi la care se adaugă o componentă cyber, război cu trupe fără însemne care arborează drapele (re)cunoscute doar de Kremlin.
Cred că avem noroc că în fruntea guvernului se află un militar având o experiență mare în condus trupe și care știe că dacă are în subordine proști și trădători, va pierde războiul.
Oricat de piramidală este organizarea militară din care premierul provine știm că meritocrația este mai prezentă decăt în democrația originală pe care o trăim. Probabil că singura cale de a ne salva este preluarea de către armată, pe un timp limitat, a producției și transportului de energie și înlocuirea sinecurilor din posturile cheie cu oameni care să răspundă unei comenzi unice iar comanda să fie consiliată de profesioniști. În tot acest timp legislația trebuie reformulată, toate companiile energetice la care statul deține acțiuni trebuie restructurate, piețele trebuie reorganizate și scoase de sub controlul politic (a se vedea OPCOM-ul) Probabil că Președintele prin hotărârea de a alinia actualele decizii în domeniul energiei la Strategia Naționala de Apărare tocmai la asta s-a gândit.
În încheiere vă invit să recitiți o analiză din perspectiva energiei a SNAp și o analiză asupra securității energetice, scrise acum un an și jumătate, așteptând ca trupele de specialiști ai generalului Ciucă să ocupe pozițiile pentru ofensiva asupra prostiei si trădării din energie.