Doar 4 bețe rămase în roțile lui Rutte | Pe cine mai trebuie să convingă olandezul ca să obțină șefia NATO?

Premierul olandez Mark Rutte și susținătorii candidaturii sale pentru funcția de Secretar General al NATO mai au de înfruntat încă o serie de obstacole până la consensul necesar desemnării în funcția dorită. Astfel, pare că au mai rămas doar patru state membre care nu sunt de acord să îl susțină pe Rutte, însă acestea ar putea întârzia luarea unei decizii cu câteva săptămâni, arată o analiză a publicației Euractiv.com.

În principiu, Rutte este, fără îndoială, mare favorit la preluarea funcției de Secretar General al NATO de la norvegianul Jens Stoltenberg.

Inițial, lucrurile păreau simple, iar diplomații NATO erau convinși că numele următorului șef va fi ales în prima săptămână a lunii aprilie, adică tocmai în aceste zile, la timp pentru reuniunea miniștrilor de Externe ai Alianței și aniversarea a 75 de ani de la înființarea Alianței. Evenimentul va avea loc joi, pe 4 aprilie, însă calendarul este, în mod evident, dat peste cap.

Candidatura surpriză a președintelui României, Klaus Iohannis, a încurcat borcanele, iar jocurile care păreau ca și făcute pentru Mark Rutte, au fost date peste cap.

Cei 4 rebeli

Așadar, în acest moment Rutte mai trebuie să câștige încrederea a doar patru state membre: Ungaria, Turcia, Slovacia și, desigur, România.

Miniștrii de externe din statele NATO vor aborda problema viitorului șef al Alianței în cadrul întâlnirii lor de la Bruxelles, din această săptămână, însă deocamdată nu este clar stabilit dacă discuția ar urma să fie tranșată înainte de ultimul weekend din luna mai, când va avea loc, la Praga, ultima reuniune ministerială de dinaintea summit-ului liderilor de la Washington (9-11 iulie).

”Cred că ultimul termen la care ne-am dori să știm că problema va fi soluționată ar fi summit-ul de la Washington”, a declarat marți ambasadoarea SUA la NATO, Julianne Smith.

Mandatul lui Jens Stoltenberg este programat să se încheie pe 1 octombrie, la zece ani de la preluarea sa. Mandatul norvegianului a fost reînnoit de trei ori, inclusiv pentru a menține Alianța pe mâini sigure și fără turbulențe politice după izbucnirea războiului declanșat de ruși prin invadarea Ucrainei.

Cvartet vs. cvartet. Cum se alege Secretarul General și cum arată jocurile politice de astăzi?

În mod tradițional, procesul de numire al unui Secretar General este unul neoficial, informal și purtat în spatele ușilor închise. Lista de criterii pe baza cărora se alege cel mai bun candidat nu este una transparentă, însă printre acestea ar putea să se numere disponibilitatea, sexul, naționalitatea sau cheltuielile militare naționale ale statului din care provine.

Mark Rutte este susținut public și fără echivoc de cei patru membri NATO care formează așa-numitul ”cvartet” – Franța, Germania, Marea Britanie și Statele Unite, de departe cel mai mare contributor la bugetul Alianței și țara cu cele mai semnificative cheltuieli în sectorul apărării și securității.

Sprijinul ”cvartetului”, la care s-a adăugat și susținerea celorlalte mai bine de 20 de state membre ar fi trebuit să-i garanteze lui Rutte un drum nestingherit și fără asperități către poziția vizată.

Anunțul lui Klaus Iohannis a schimbat lucrurile. Acesta a apărut pe fondul îngrijorărilor venite din partea statelor din Flancul Estic al NATO cu privire la posibila subreprezentare a lor în viitorul organism de conducere al NATO. Cel puțin într-o primă fază, candidatura lui Iohannis păruse că face cu ochiul unora dintre statele aflate în cătarea Rusiei.

Șefa guvernului estonian, Kaja Kallas, ea însăși considerată o posibilă succesoare potrivită a lui Stoltenberg, și-a anunțat, tot marți, sprijinul pentru Mark Rutte într-o postare pe X, fosta Twitter, respingând astfel zvonurile apărute cu o zi mai devreme, de Ziua Păcălelilor, potrivit cărora membrii Alianței s-au hotărât brusc să o susțină pe ea la șefia NATO.

Ca să limpezească lucrurile, mai mulți diplomați NATO au transmis pe diverse canale că niciunul dintre susținătorii lui Rutte nu a schimbat taberele, nici pentru a-l sprijini pe Iohannis, nici pe un alt eventual candidat-surpriză.

”Se desfășoară dezbateri, desigur, în legătură cu ce anume îi califică pe cei doi lideri, foarte impresionanți fiecare la rândul său, iar dezbaterile vor continua, vor fi puse pe masă toate argumentele pro și contra, până când vom ajunge la un consens”, a mai spus Julianne Smith, marți.

Dintre cele patru țări care nu-l vor pe Rutte, Turcia și Ungaria sunt acelea care dau toate semnalele că vor avea nevoie de argumente dintre cele mai convingătoare pentru a-și schimba părerea, potrivit unor surse diplomatice familiarizate cu dezbaterile.

De partea sa, președintele Turciei, Recep Tayyip Erdoğan, a declarat că și-ar dori ca următorul Secretar General al NATO să ia mai în serios lupta împotriva terorismului și ”să ia în considerare sensibilitățile aliaților din afara UE”. Declarațiile fuseseră făcute luna trecută, tocmai după o întâlnire cu Mark Rutte.

La rândul său, ministrul de Externe de la Budapesta, Péter Szijjártó, a declarat că guvernul condus de Viktor Orbán se opune ferm nominalizării lui Rutte, întrucât olandezul a criticat anterior situația Ungariei în privința statului de drept.

Deși contra-candidatul lui Rutte provine tocmai din România, probabil că Bucureștiul nu va ține cu tot dinadinsul să rămână ”rebelul” Alianței, iar anunțul președintelui român ar putea fi doar un semnal de alarmă cu privire la necesitatea ca NATO să se aplece cu mai multă atenție asupra nevoilor statelor din Flancul Estic sau, pur și simplu, un instrument de negociere.

În ce privește Slovacia, este posibil ca potolirea apelor din perioada electorală să liniștească și acest dosar, iar opoziția Bratislavei la numirea lui Rutte să cedeze.

Mai mulți diplomați NATO care îl susțin pe Rutte au transmis, pe căi neoficiale, că sunt convinși că atât Ankara, cât și Budapesta ar putea fi convinse în următoarele săptămâni, întrucât olandezul este în legătură permanentă cu liderii celor două țări. În plus, mai spun aceștia, pe culoarele NATO Klaus Iohannis nu este considerat un contracandidat serios pentru premierul olandez.