Donald Trump a adus economia SUA în pragul unei crize în doar 100 de zile

Donald Trump și-a petrecut primele 100 de zile în Biroul Oval conducând o economie invidiată de întreaga lume în pragul crizei, punând în pericol reputația Americii de paradis financiar sigur și alimentând teama în rândul alegătorilor care și-au pierdut încrederea în conducerea sa, scrie CNN.

Americanii doreau cu disperare să fie scutiți de prețurile mari la alimente și au crezut în promisiunea lui Trump de a face America din nou accesibilă în noiembrie 2024, parțial din nostalgia față de economia pre-pandemică din primul său mandat.

Dar președintele a adoptat în mod deliberat și de unul singur politici care aproape sigur vor crește și mai mult prețurile, care ar putea duce la penurie și care îi fac pe directorii executivi și pe micile întreprinderi să se confrunte cu haosul și cu posibilitatea unei recesiuni.

Trump încearcă cea mai fundamentală revizuire a economiilor americane și globale din ultimele generații, fiind ferm convins că poate recrea o epoca de aur de la sfârșitul secolului al XIX-lea, folosind tarife „frumoase” pentru a exercita puterea economică a SUA în vederea zdrobirii rivalilor comerciali.

Dar un președinte care a jucat golf în timp ce fondurile 401(k) ale lucrătorilor se prăbușeau a părut adesea indiferent la preocupările tot mai mari ale americanilor, de la titani ai afacerilor la cumpărători obișnuiți, care văd impactul politicilor sale în timp real în primele sale 100 de zile în funcție, pe care le va marca marți.

Miliarde de dolari au fost șterse de pe piețele bursiere. Companiile aeriene reduc zborurile; firmele de top își distrug propriile previziuni anuale; unii comercianți cu amănuntul au renunțat să mai vândă produse fabricate în China în SUA din cauza tarifelor. Fondul Monetar Internațional a redus previziunile de creștere economică ale SUA; Rezerva Federală afirmă că unele întreprinderi au încetat să facă angajări; directorul general al Walmart i-a spus lui Trump că politicile sale vor bloca lanțul de aprovizionare până în vară.

Ca un semnal de alarmă al unei posibile alunecări spre recesiune, sentimentul consumatorilor a scăzut vertiginos și a fost în aprilie la al patrulea cel mai scăzut nivel din 1952. Indicele de frică și lăcomie al CNN, un instantaneu al emoțiilor de pe piețe, a înregistrat „frică” sau „frică extremă” în ultima lună.

Aplicarea neîncetată a puterii americane

La fel ca multe alte lucruri pe care Trump le-a făcut de când a revenit în Biroul Oval, politica sa comercială este discutabilă din punct de vedere juridic și constituțional, deoarece a declarat unilateral o urgență națională pentru a debloca puterile de a purta un război tarifar.

El exercită acum o autoritate vastă și neresponsabilă pentru a-și testa teoria de o viață conform căreia Statele Unite, cea mai bogată națiune din lume, au fost înșelate de mult timp de toate celelalte țări. Scopul său este să forțeze piețele străine să se deschidă larg pentru produsele americane și să oblige producătorii să readucă fabricile și locurile de muncă pentru a revigora regiunile industrializate care au plătit un preț mare pentru globalizarea comerțului. El insistă asupra faptului că zeci de națiuni se aliniază pentru a încheia acorduri favorabile SUA care îi vor îmbogăți pe americani.

Milioane de locuri de muncă americane pot depinde de rezultatul pariului său.

Trump pune în practică o convingere de bază care se află, de asemenea, în centrul efortului său de a demantela sistemul politic occidental condus de SUA care a prevalat și a menținut pacea globală timp de 80 de ani: Statele Unite – cea mai mare putere mondială – nu ar trebui să conducă lumea, ci ar trebui să își folosească puterea în negocierile individuale pentru a constrânge națiunile mai mici să adopte politici care să fie în beneficiul Americii și al nimănui altcuiva. Acest principiu, încorporat în abordarea sa „America pe primul loc”, a îndepărtat deja mulți aliați americani – deși aceasta este mai degrabă o caracteristică decât un defect pentru un președinte care vede viața ca pe o propunere în care toți pierd.

Temperamentul irascibil al președintelui și convingerea că are o minte economică mai ascuțită decât cei a căror sarcină este să protejeze ocuparea forței de muncă și să lupte împotriva inflației contribuie, de asemenea, la împingerea economiei americane pe marginea prăpastiei.