Efectul pe care îl au ecranele asupra copiilor, mai complicat decât pare

Steve Jobs, fost CEO al Apple, compania care a lansat iPad-ul, nu și-a lăsat propriii copii să folosească dispozitivul. Bill Gates a spus și el că a restricționat accesul copiilor săi la tehnologie.

„Zilele trecute, în timp ce făceam niște treburi prin casă, i-am dat fiului meu cel mic iPad-ul tatălui său ca să se distreze puțin. După un timp, m-am simțit brusc neliniștită: nu supravegheam cât timp îl folosise sau ce anume urmărea. Așa că i-am spus că e timpul să-l închidă.

A urmat o criză de nervi în toată regula. A țipat, a dat din picioare, s-a agățat de tabletă și a încercat să mă împingă cu toată forța lui de copil furios sub cinci ani. Nu a fost un moment de glorie în calitate de părinte, recunosc, iar reacția lui extremă m-a pus pe gânduri.

Copiii mei mai mari folosesc rețelele sociale, realitatea virtuală și jocurile online, iar uneori și asta mă îngrijorează. Îi aud tachinându-se că „trebuie să atingă iarba” – adică să se deconecteze de la tehnologie și să iasă afară”, povestește Zoe Kleinman într-un articol scris pe site-ul BBC.

Timpul petrecut în fața ecranelor a devenit aproape sinonim cu veștile proaste, fiind învinuit pentru creșterea depresiei în rândul tinerilor, probleme de comportament și lipsă de somn. Renumita neurocercetătoare Susan Greenfield a mers până la a spune că internetul și jocurile pe calculator pot afecta creierul adolescenților, notează TVR Info.

Încă din 2013, ea compara efectele negative ale timpului excesiv petrecut în fața ecranelor cu primele zile ale schimbărilor climatice: o schimbare majoră pe care oamenii nu o luau în serios.

Astăzi, mulți o iau în serios. Dar avertismentele sumbre ar putea să nu spună întreaga poveste.

Un editorial din British Medical Journal a argumentat că afirmațiile lui Susan Greenfield „nu sunt bazate pe o evaluare științifică corectă a dovezilor… și induc în eroare părinții și publicul larg”.

Acum, un alt grup de oameni de știință din Marea Britanie susține că dovezile științifice solide privind efectele negative ale ecranelor lipsesc. Ne-am înșelat oare în legătură cu cât de periculoase sunt tabletele și telefoanele pentru copii?

E chiar atât de rău?

Pete Etchells, profesor de psihologie la Bath Spa University, face parte din grupul de academicieni care susțin că dovezile clare lipsesc.

El a analizat sute de studii despre timpul petrecut în fața ecranelor și sănătatea mintală, precum și cantități mari de date despre obiceiurile tinerilor legate de tehnologie. În cartea sa Unlocked: The Real Science of Screen Time, el argumentează că știința din spatele titlurilor alarmante este amestecată și, în multe cazuri, defectuoasă.

„Nu există dovezi științifice solide care să susțină ideea că timpul petrecut în fața ecranelor duce la rezultate negative majore”, scrie el.

Un studiu publicat în 2021 de Asociația Americană de Psihologie spune același lucru. Cei 14 autori, din mai multe universități din lume, au analizat 33 de studii publicate între 2015 și 2019. Au constatat că folosirea ecranelor – inclusiv telefoane, social media și jocuri video – are „un rol redus în problemele de sănătate mintală”.

Deși unele studii au sugerat că lumina albastră a ecranelor îngreunează adormirea, un review din 2024 asupra a 11 studii internaționale nu a găsit dovezi că lumina ecranului din ora premergătoare somnului afectează somnul în mod semnificativ.

Problemele științei

Una dintre problemele majore este că datele despre timpul petrecut pe ecrane se bazează în mare parte pe auto-raportare, subliniază profesorul Etchells. Cu alte cuvinte, cercetătorii întreabă pur și simplu copiii cât timp cred că au stat pe ecrane și cum își amintesc că s-au simțit.

Etchells atrage atenția că datele pot fi interpretate în milioane de moduri diferite. „Trebuie să fim atenți la corelații”, spune el.

El dă exemplul unei corelații între creșterea vânzărilor de înghețată și simptomele cancerului de piele – ambele apar vara, dar una nu o cauzează pe cealaltă.

Într-un proiect inspirat de un medic care observase o creștere a discuțiilor despre depresie în rândul tinerilor și, în același timp, o folosire intensă a telefoanelor în sălile de așteptare, cercetătorii au analizat datele. Au constatat că factorul determinant era singurătatea, nu timpul petrecut cu telefonul.

Termenul „timp pe ecran” e prea vag, susține Etchells. A fost timp de calitate? Educativ? Relaxant? Sau a fost „doomscrolling” (consumul compulsiv de știri negative)? Copilul era singur sau interacționa online cu prieteni?

Fiecare dintre aceste variante generează o experiență diferită.

Un studiu realizat de cercetători din SUA și Marea Britanie a analizat 11.500 de scanări cerebrale ale copiilor între 9 și 12 ani. Deși au fost observate schimbări în conectivitatea dintre regiuni ale creierului, nu s-au găsit dovezi că timpul pe ecrane dăunează sănătății mintale sau funcțiilor cognitive, chiar și în cazul copiilor care petreceau ore întregi în fața ecranelor.

Profesorul Andrew Przybylski de la Oxford, expert în impactul jocurilor video și social media asupra sănătății mintale, afirmă că acestea pot îmbunătăți bunăstarea, nu doar să o afecteze.

Etchells spune: „Dacă ecranele ar schimba în mod negativ creierul, am vedea asta în datele colectate. Dar nu vedem… ideea că ecranele schimbă creierul într-un mod constant și dăunător nu pare să se confirme”.

Această opinie e susținută și de prof. Chris Chambers de la Cardiff, care afirmă că dacă sistemul nostru cognitiv ar fi atât de fragil, „am fi fost eliminați prin selecție naturală cu mult timp în urmă”.

„Formula teribilă pentru sănătatea mintală”

Nici profesorii Przybylski și Etchells nu neagă pericolele reale – precum groomingul online sau conținutul dăunător. Przybylski avertizează că restricțiile rigide sau interdicțiile pot transforma ecranele în „fructul interzis”, ceea ce le face și mai atrăgătoare pentru copii.

Totuși, mulți nu sunt de acord. Campania britanică „Smartphone Free Childhood” a strâns deja 150.000 de semnături pentru interzicerea smartphone-urilor până la 14 ani și întârzierea accesului la social media până la 16 ani.

Jean Twenge, psiholog din San Diego, spune că nu a pornit studiul său despre depresie în rândul adolescenților americani cu ideea că telefoanele sunt „rele”. Dar a constatat că erau singurul factor comun.

Ea susține separarea copiilor de telefoane cât mai mult timp. „Creierul lor e mai matur la 16 ani, iar mediul social mai stabil decât la 12”.

Deși recunoaște că datele sunt auto-raportate, susține că acest lucru nu le anulează valoarea.

Un studiu danez din 2024, cu 181 de copii, a arătat că reducerea timpului pe ecrane la 3 ore pe săptămână a îmbunătățit starea psihologică și comportamentul social – deși e nevoie de cercetări suplimentare.

Un alt studiu din Marea Britanie a găsit o corelație între timpul pe social media și sentimentele de depresie – mai ales în rândul fetelor.

„Formula este clară: mai mult timp online, singur, mai puțin somn, mai puțin timp fizic cu prietenii – este o formulă dezastruoasă pentru sănătatea mintală”, spune Twenge. „Nu înțeleg de ce e controversată această concluzie.”

„Judecata între părinți”

Etchells recunoaște teama părinților și lipsa îndrumării clare. Tema este plină de păreri, judecăți și vinovăție.

Pediatra Jenny Radesky a spus, în cadrul unei conferințe: „Mult din discursul actual pare să inducă vinovăție părinților mai degrabă decât să explice ce spune cercetarea”.

Când mă gândesc la criza de nervi a fiului meu, îmi dau seama că a fost similară cu altele – de exemplu când nu voia să iasă din jocul de-a v-ați ascunselea ca să meargă la culcare.

Timpul pe ecrane apare frecvent în discuțiile dintre părinți. Unii sunt mai stricți, alții mai permisivi.

Recomandările oficiale sunt inconsistente. Nici Academia Americană de Pediatrie, nici Colegiul Regal de Pediatrie din UK nu recomandă limite clare. OMS spune „fără ecrane sub 1 an” și maximum 1 oră/zi pentru copiii sub 4 ani – dar această recomandare are mai mult legătură cu promovarea activității fizice.

Problema e că nu există suficiente dovezi științifice pentru a formula recomandări clare – iar asta divizează comunitatea științifică.

Iar fără reguli uniforme, riscăm să avem o generație de copii deja pricepuți în tehnologie la vârsta adultă și alții vulnerabili pentru că nu au avut acces.

Indiferent de poziție, miza e mare. Dacă ecranele chiar dăunează, poate dura ani până ce știința va confirma. Dacă nu, vom fi consumat timp și resurse încercând să-i ținem departe de ceva ce poate fi și benefic.

Iar între timp, tehnologia nu stă pe loc: rețelele sociale se transformă în comunități mai mici, iar chatbot-urile AI ajută la teme sau chiar la terapie. Lumea digitală evoluează – cu sau fără acordul nostru de părinți.