Fiori reci în spatele vorbelor: Putin nu vrea (doar) Ucraina, ci gloria trecută a Rusiei Imperiale
În declarația lui de după summit-ul de vineri, din Alaska, președintele rus Vladimir Putin a insinuat, din nou, că războiul pe care l-a declanșat în urmă cu trei ani și jumătate prin invadarea Ucrainei are legătură, mai întâi de toate, cu statutul slăbit pe plan internațional al Rusiei de după căderea Uniunii Sovietice, remarcă Andrew Higgins, fost șef al biroului din Moscova al cotidianului american The New York Times și actual corespondent al publicației în Europa de Est.
După toate discuțiile premergătoare summit-ului, despre schimburi de teritorii și detalii tehnice ale unui posibil armistițiu în Ucraina, președintele Vladimir Putin a precizat, după întâlnirea sa din Alaska cu președintele Trump, că cea mai mare preocupare a sa nu este sfârșitul celor trei ani și jumătate de vărsare de sânge. Mai degrabă, este vorba despre ceea ce el a numit ”situația din jurul Ucrainei”, o sintagmă codificată care indică, în mod tradițional, nemulțumirile sale legate de gloria pierdută a Rusiei.
Revenind la resentimentele pe care le-a exprimat pentru prima dată, cu furie, în 2007, la conferința de securitate de la München, reluate apoi la summit-ul NATO de la București, un an mai târziu, și pe care le-a reluat în februarie 2022, când a anunțat și și-a justificat invadarea Ucrainei, Putin a cerut vineri, în Alaska
”… nevoia restabilirii unui echilibru just în sfera securității în Europa și în întreaga lume.”
Doar în acest fel, a spus el, s-ar elimina ”cauzele profunde ale crizei” din Ucraina – un alt fel al Kremlin-ului de a denumi statutul geopolitic slăbit al Rusiei de când a pierdut Războiul Rece, în momentul prăbușirii Uniunii Sovietice în 1991 și sfârșitul hegemoniei Moscovei asupra Europei de Est.
Putin a avut grijă să nu menționeze deloc în mod direct războiul, spunând doar că este ”sincer interesat” să oprească ”ceea ce se întâmplă”, deoarece rușii și ucrainenii ”au aceleași rădăcini” și ”pentru noi, aceasta este o tragedie și o mare durere”.
”Situația din jurul Ucrainei”
Declararea insistentă a Rusiei drept victimă a războiului pe care l-a început reprezintă un element de bază al propagandei Kremlinului încă de la anunțul din dimineața zilei de 24 februarie 2022, când Putin și-a anunțat invazia în Ucraina, descrisă ca o ”operațiune militară specială” pentru salvarea Rusiei.
”Putin și Rusia sunt expresii ale revizionismului; nu pot accepta că au pierdut Războiul Rece”,
a declarat Laurynas Kasčiūnas, fost ministru al apărării din Lituania, țară care, până în 1991, a făcut parte din Uniunea Sovietică și a aderat ulterior la NATO.
De asemenea, acum în NATO se află Polonia, Cehia, România și alți foști membri ai Pactului de la Varșovia, alianța militară controlată de Moscova și desființată după căderea regimurilor comuniste din Europa de Est.
Kasčiūnas mai remarcă faptul că Vladimir Putin nu menționează niciodată războiul și se referă în schimb la ”situația din jurul Ucrainei”, prezentând totul ca ”un complot occidental împotriva Rusiei, care folosește Ucraina doar ca pion și instrument”.
CCCP
Subtil ca o drujbă, ministrul de Externe de la Moscova, Serghei Lavrov, a semnalat și el ambițiile Kremlinului, sosind în Alaska îmbrăcat într-un hanorac inscripționat cu literele ”CCCP”, adică URSS în limba rusă și caractere chirilice.
Chiar înainte de întâlnirea de vineri dintre Putin și Trump, Polonia a ținut să reamintească Moscovei că ”vechea ordine” a dispărut, organizând o paradă de tancuri și echipamente militare, o mare parte fabricate în America, de-a lungul râului Vistula, în capitala Varșovia.
Demonstrația de putere militară a Poloniei a cuprins și un survol al avioanelor de război și elicopterelor, celebrând victoria Poloniei asupra Armatei Roșii în 1920, în urma celebrei Bătălii a Varșoviei (cunoscută în limba polonă drept ”Miracolul de pe Vistula”) și prezentând atu-urile țării care reprezintă, fără îndoială, una dintre cele mai mari forțe militare din Uniunea Europeană.
No. 1 & No. 2
Într-un interviu acordat vedetei Sean Hannity, de la Fox News, Donald Trump a ținut să mângâie orgoliul rănit al lui Vladimir Putin și al Rusiei imperiale, gonflând într-un mod absurd poziția Rusiei în ierarhia globală. Ignorând China și Uniunea Europeană, el a clamat:
”Noi suntem numărul 1, iar ei sunt numărul 2 în lume.”
Aceste vorbe, împreună cu primirea entuziasmantă și cu aplauzele adresate lui Putin de către Trump pe covorul roșu întins la sosirea liderului rus în Alaska, au fost extrem de bine primite în Rusia, unde instituțiile media controlate de Kremlin și experții naționaliști s-au bucurat de ceea ce au considerat a fi readmiterea Rusiei în clubul națiunilor respectabile și respectate.
”Nu mă așteptam la un rezultat atât de bun. Toți merităm felicitări pentru un summit perfect. A fost grandios. Să câștige totul și să nu piardă nimic, doar Aleksandr al III-lea mai putea face asta”,
a declarat însuși Alexander Dughin, un filosof belicos, considerat de mulți ”mentor” al lui Vladimir Putin, referindu-se la țarul reacționar din secolul al XIX-lea, care a răsturnat reformele liberale ale tatălui său.
Andrei Klișas, un senator naționalist care, după începerea războiului din Ucraina în 2022, a spus că Rusia ar trebui să aibă contacte cu Occidentul doar ”prin binocluri și lunete”, a declarat că summitul
”… a confirmat dorința Rusiei de pace pe termen lung și echitabilă”,
vorbind despre faptul că Rusiei i-a fost acordată libertatea de a desfășura operațiunea militară specială
”… fie prin mijloace militare, fie prin mijloace diplomatice.”
Insistând că Rusia are avantajul pe câmpul de luptă și ”eliberează tot mai multe teritorii”, el a adăugat:
”O nouă arhitectură a securității europene și internaționale este pe ordinea de zi și toată lumea trebuie să o accepte.”
Fiorii reci din spatele vorbelor
Această ”nouă arhitectură” nu a fost definită explicit niciodată, dar toate indiciile converg spre un pilon principal al său: revenirea Rusiei la poziția sa din timpul Războiului Rece, ca hegemon regional și putere globală, tratată ca egală de către Statele Unite, așa cum s-a întâmplat la conferința de la Ialta din 1945.
Cu câteva luni înainte de a ataca Ucraina în 2022, Rusia a prezentat către NATO și Statele Unite, proiecte de tratate care cereau ca NATO să se retragă din Europa de Est și să interzică Ucrainei să adere vreodată în alianță. Aceste cereri, care ar anula înfrângerea Rusiei în Războiul Rece, au fost rapid respinse.
În discursul său televizat din dimineața zilei de 24 februarie 2022, când a anunțat invazia, Putin s-a concentrat nu pe Ucraina, ci pe plângerile Rusiei legate de ceea ce a descris ca ”intimidare occidentală” și ”ignorare a intereselor și statutului legitim al Rusiei”:
”În ultimii 30 de ani, am încercat cu răbdare să ajungem la un acord cu principalele țări NATO cu privire la principiile securității egale și indivizibile în Europa. Ca răspuns la propunerile noastre, ne-am confruntat invariabil fie cu înșelăciune cinică și minciuni, fie cu încercări de presiune și șantaj, în timp ce Alianța Nord-Atlantică a continuat să se extindă, în ciuda protestelor și preocupărilor noastre.”
O parte esențială a eforturilor lui Vladimir Putin de a remodela ordinea post-Război Rece a fost încercarea de a slăbi sau distruge relația transatlantică creată după Al Doilea Război Mondial și extinsă în 1991, după admiterea în NATO a fostelor națiuni comuniste din Europa de Est.
În acest sens, invadarea Ucrainei s-a întors împotriva sa, sporind prezența NATO în apropierea granițelor Rusiei. Finlanda, care are o graniță de peste 1340 de kilometri cu Rusia, a renunțat în 2023 la deceniile de nealiniere militară, pentru a se alătura alianței NATO. Același lucru s-a întâmplat și cu Suedia, altă țară tradițional neutră din punct de vedere militar.
De partea sa, Donald Trump, care a oscilat timp de luni de zile în ceea ce privește sprijinul acordat Ucrainei, a semănat panică și discordie printre aliați, părând să adopte în Alaska planul lui Putin de a căuta un acord de pace general în Ucraina, în loc să asigure un armistițiu urgent pe care a spus că și-l dorește înainte de summit.
Declarațiile președintelui american au fost primite cu răceală în Europa, mai cu seamă cu cât liderii europeni au putut observa, în repetate rânduri, cum Donald Trump își schimbă pozițiil referitoare la Ucraina după discuții cu Vladimir Putin.
Repetând afirmația Rusiei conform căreia Ucraina este o țară de rangul doi, ale cărei interese nu pot concura cu cele ale Rusiei, el a declarat pentru Fox News:
”Rusia este o putere foarte mare, iar ei (Ucraina, n.n.) nu sunt”.
El a adăugat că încheierea războiului depinde acum doar de Ucraina și de Europa, nu de Statele Unite.
”Acum depinde cu adevărat de președintele Zelenski să realizeze acest lucru. Aș spune, de asemenea, că națiunile europene trebuie să se implice puțin”,
a spus el, fără să detalieze.
Dmitri Medvedev, fostul președinte rus, remarcabil prin pozițiile sale agresive și belicoase, a descris summit-ul drept o adevărată sărbătoare, tocmai pentru că a restabilit
”… un mecanism complet de întâlnire între Rusia și Statele Unite la cel mai înalt nivel”,
precum și pentru faptul că a demonstrat că negocierile sunt posibile între cele două mari puteri ”simultan cu continuarea” campaniei militare a Rusiei în Ucraina.









