Închide

Fost înalt oficial NATO: Toți ochii pe Marea Chinei de Sud, viitorul întregului internet se joacă acolo!

Avatar
america, china, war

Fotografie de priyampatel4 pe Pixabay

Timp de citire: 6 minute

Viitorul întregului internet va depinde de țările care domină Marea Chinei de Sud, un spațiu strategic extrem de disputat, în care China revendică o supremație contestată. Tema este discutată pe larg, într-un text publicat de Euractiv.com, de Maurizio Geri, fost analist senior care a lucrat la Comandamentul Aliat pentru Transformare al NATO din SUA, la Centrul NATO Sud din Italia și la Cartierul General al NATO de la Bruxelles, ocupând și funcția de analist în Statul Major al Apărării din țara sa, Italia.

În timp ce Statele Unite ale Americii și Filipinele desfășoară cele mai ample exerciții militare din Marea Chinei de Sud, urmate apoi de China și Singapore, tensiunile asupra controlului acestei căi navigabile de mare importanță strategică sunt în creștere.

Fiind una dintre cele mai importante căi maritime din lume pentru transporturile de petrol, minerale și alimente, vom putea spune că aceia care domină Marea Chinei de Sud vor controla o cincime din comerțul global.

Dar cel mai important activ economic de luat în seamă în această regiune este ”Big Data”, ceea ce înseamnă că viitorul întregului internet depinde de țările care domină Marea Chinei de Sud.

Aproximativ 486 de cabluri submarine transportă peste 99% din tot traficul internațional de date pe internet, potrivit firmei de cercetare TeleGeography, cu sediul la Washington. SUA are avantajul primei mutări: cea mai mare parte a acestor cabluri este controlată de câțiva giganți americani ai tehnologiei, și anume proprietarul Google, Alphabet Inc., proprietarul Facebook, Meta Platforms, alături de Amazon și Microsoft.

Fiind mediul prin care se transmite totul, de la e-mailuri și tranzacții bancare, până la cele mai secrete informații militare, aceste fluxuri de date sunt mai valoroase chiar decât petrolul.

Cu informațiile aflate în centrul procesului de inovație tehnologică, controlul datelor este cheia productivității economice. Ca atare, infrastructura de cablare submarină a lumii este din ce în ce mai vulnerabilă la acte de sabotaj și spionaj, în condițiile în care marile agenții naționale de spionaj pot accesa cu ușurință cablurile de pe teritoriile țărilor lor.

De aceea, rivalitatea geopolitică dintre SUA și China s-a concentrat tot mai mult, în ultimul deceniu, pe controlul rețelelor de cabluri submarine ale lumii. Se estimează că economia internetului din Asia de Sud-Est va ajunge la valoarea de 1 trilion de dolari până în 2030.

Marele Joc

China plănuiește să construiască o rețea subacvatică de internet prin cablu de 500 de milioane de dolari pentru a crea o conexiune super-rapidă care să lege Asia de Orientul Mijlociu și Europa. De asemenea, Beijing-ul a făcut tot posibilul să împiedice proiectele susținute de SUA pentru cablurile de internet submarine prin Marea Chinei de Sud, prin întârzierea aprobărilor de licențiere și prin adoptarea unor restricții de operare mai stricte.

La rândul său, guvernul SUA a zădărnicit mai multe proiecte de cabluri submarine chinezești în regiunea Asia-Pacific, din cauza preocupărilor legate de capacitățile de supraveghere ale Beijing-ului.

Așadar, cel puțin șase acorduri private pentru instalarea de cabluri submarine inițiate de Google, Meta și Amazon, care ar fi conectat SUA de Hong Kong, au fost blocate de Washington, pentru a ține la distanță compania HMN Tech, o subsidiară a companiei chineze Huawei, aflată sub o serie de sancțiuni impuse de americani.

Statele Unite se tem că avansul Chinei în ce privește cablurilor subacvatice de internet reprezintă un cal troian care să acopere expansiunea militară și economică a gigantului asiatic.

Ca posibil argument, amintim că firma HMN Tech a primit repetate laude din partea guvernului chinez, care o descrie drept ”un model de integrare civilo-militară”. Un comunicat de presă disponibil doar în versiunea în limba chineză a website-ului său arată că firma se angajează ”să ofere un sprijin puternic pentru modernizarea apărării naționale a țării noastre”.

Marea Despărțire

Pentru a ocoli controlul de stat al Chinei, giganții tehnologici americani Facebook și Google au pus la cale proiectul Apricot, primul cablu submarin intra-asiatic care evită Hong Kong-ul.

Cablul submarin de 12.000 km va conecta Japonia, Taiwan, Guam, Filipine, Indonezia și Singapore – dar exclude Malaezia, unul dintre cele mai influente state dintre cele 10 care formează Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), care a devenit rapid axul principal în jurul căruia SUA și China vor intra în competiția care ar decide cine va domina internetul global.

Implicarea Malaeziei în proiectul Apricot a fost respinsă din cauza unei interdicții impuse în 2020 privind cabotajul (transportul de mărfuri sau de pasageri între două locuri din aceeași țară, n.n.) asupra navelor străine din regiunea autonomă Sabah din estul Malaeziei, pentru a proteja industria locală de transport maritim de concurența străină.

O solicitare de întrevedere de urgență cu premierul, venită din partea Big Tech – Facebook, Google, Microsoft și Amazon – către guvernul malaezian, în dorința de a pune pe tapet nemulțumirea americanilor că interdicția de cabotaj ar pune piedici noului cablu, a fost complet ignorată. Drept urmare, Malaezia a fost exclusă de pe ruta Apricot și de pe traseele altor două cabluri, Echo și Bifrost, din Marea Chinei de Sud, proiecte susținute de Facebook și Google.

La nivel local, interzicerea cabotajului a creat o mică răzmeriță în Sabah, locuitorii din zonă începând din nou să ceară o mai mare autonomie față de guvernul federal. Este reînvierea unei dispute mai vechi, ajunse și pe rolurile instanțelor internaționale, prin care se contestă suveranitatea Malaeziei asupra regiunii Sabah, în numele a nouă moștenitori ai unui sultanat din îndepărtatul arhipelag Sulu din Filipine, datând din epoca colonială.

Cei care contestă dreptul la suveranitate al federației malaeziene spun că sultanatul respectiv închiriase regiunea Sabah coloniștilor britanici în 1878, în schimbul unei rente anuale pe care petiționarii au folosit-o pentru a justifica revendicarea unui procent din profiturile de petrol și gaze ale Malaeziei, aferente producției din Sabah.

Avocații care îi reprezintă pe moștenitorii sultanatului din Sulu au legături strânse cu aceiași giganți tehnologici americani implicați în competiția pentru supremația privind cablurile submarine de internet în Marea Chinei de Sud.

Paul Cohen, care s-a ocupat în trecut de scrierea discursurilor în cadrul campaniilor prezidențiale ale democraților Bill Clinton și Al Gore, este în prezent președinte al Centrului de Arbitraj și Mediere din Silicon Valley, unde colaborează strâns cu marile firme tehnologice din SUA.

Colega sa, Elisabeth Mason, a fondat și a lansat așa-numitul Stanford Poverty & Technology Lab (un spin-off al Universității Stanford, dedicat dezvoltării unor noi teorii despre sărăcie și felul în care aceasta poate fi combătută prin dezvoltarea de soluții tehnologice aplicate, n.n.), cu sprijinul Casei Albe în timpul mandatului lui Barack Obama și al fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg. Totodată, ea este și membră în consiliul de administrație al organizației caritabile americane All-Star Code, alături de trei directori seniori de la Google.

Aceste legături ale avocaților moștenitorilor Sulu cu giganții tehnologici americani angrenați puternic în competiția cablurilor submarine de internet din Marea Chinei de Sud va da apă la moară malaezienilor care vorbesc despre un sistem occidental ostil intereselor lor naționale.

Viitorul Internetului

Din păcate, excluderea Malaeziei din proiectele de cabluri submarină susținute de SUA a crescut dorința țării de a strânge legăturile cu China.

În 2022, Malaezia s-a alăturat sistemului de cabluri expres Hainan Hong Kong Express (SEA-H2X), proiect chinezesc de 5.000 km, care leagă Hong Kong-ul, China, Filipinele și Thailanda de estul Malaeziei și de Singapore.

Lucrurile ar putea lua o întorsătură ironică, dacă luăm în calcul că însăși China ar putea beneficia de subminarea suveranității Malaeziei asupra regiunii Sabah în cazul sultanatului Sulu, având în vedere că China revendică proprietatea asupra unor bogate zăcăminte de petrol și gaze din Sabah-Sarawak.

Una peste alta, o abordare previzibilă a situației de către giganții tehnologici americani ar fi, probabil, ignorarea Malaeziei și trimiterea ei mai departe în siajul Chinei.

Totuși, este în joc însuși viitorul internetului global. Dacă Malaezia va cădea sub dominația Chinei, va fi un fapt care va avea repercusiuni majore în cadrul ASEAN, iar alte puteri regionale ar putea fi încurajate să urmeze exemplul malaezian, într-un efect de domino.

Lucrurile sunt, însă, fluide. Cu un nou guvern instalat la Kuala Lumpur, sub conducerea veteranului activist pentru democrație Anwar Ibrahim, Statele Unite au o nouă oportunitate de apropiere de liderii malaezieni.

Timpul este însă esențial.

Prima călătorie peste hotare a noului premier Ibrahim s-a petrecut, însă, în China, în luna martie, unde s-a întâlnit cu președintele Xi Jinping și a primit din partea chinezilor promisiuni și angajamente de investiții în valoare de 38 de miliarde de dolari. Ca atare, americanii au nevoie să își intensifice eforturile și să joace un rol mult mai activ în regiune, pentru a se asigura că parteneri esențiali precum Malaezia nu vor agita și mai mult apele.

scroll to top