Germania a pierdut sute de mii de joburi. Pesimismul, la cote nemaivăzute. Armata, o provocare

Germania, cea mai mare economie a Europei și una dintre principalele destinații pentru românii plecați la muncă în străinătate, traversează în același timp o criză industrială de proporții și dificultăți serioase în planurile sale militare pentru apărarea Flancului Estic al NATO. Peste 341.000 de locuri de muncă din industrie au dispărut de la pandemie încoace, iar Bundeswehr nu reușește să găsească suficienți voluntari pentru brigada pe care Berlinul s-a angajat să o trimită în Lituania, la granița cu Rusia.

Două analize recente din presa europeană (El País și Süddeutsche Zeitung) conturează imaginea unei țări care, timp de decenii, a fost sinonimă cu stabilitatea economică și eficiența administrativă, dar care acum se confruntă cu limitele propriului model de dezvoltare.

Un model economic sub presiune

Modelul german s-a bazat multă vreme pe trei piloni: energie ieftină din Rusia, exporturi masive către China și acces liber la piața unică europeană. Toate trei sunt astăzi zdruncinate.

De la debutul pandemiei și până în prezent, Germania a pierdut peste 341.000 de locuri de muncă în sectorul industrial — practic unul din 17 joburi din industrie a dispărut. Sectorul auto, coloana vertebrală a economiei germane, este printre cele mai lovite, potrivit El País, citat de RADOR Radio România.

Cauzele s-au suprapus una peste alta: China nu mai este doar o piață de desfacere pentru produsele germane, ci a devenit un concurent direct, inclusiv în industria auto și în ingineria mecanică. La acestea se adaugă tarifele impuse de administrația Donald Trump și criza energetică declanșată de invazia Rusiei în Ucraina. Rezultatul: costuri ridicate, competitivitate în scădere și companii care fie reduc drastic personalul, fie își mută operațiunile în afara țării.

Cea mai dură veste vine chiar din inima industriei germane. Grupul Volkswagen intenționează să elimine până la 100.000 de locuri de muncă la nivel global și analizează închiderea a trei fabrici din Germania — Hanovra, Zwickau și Emden, potrivit El País.

Pe acest fundal, economia germană este așteptată să crească cu doar 0,5% în acest an. Problemele s-au extins și dincolo de industrie: marile proiecte de infrastructură întârzie, iar sistemul feroviar, considerat multă vreme model de eficiență, a devenit el însuși motiv de nemulțumire — anul trecut, doar 60% dintre trenurile germane au circulat la timp.

Cel mai pesimist popor din istoria sa recentă

Contrastul cu imaginea tradițională a Germaniei este atât de puternic, încât sociologii vorbesc despre o schimbare profundă a stării de spirit din societate. Mai puțin de 10% dintre germani cred că generația următoare, sau cea de după aceasta, va avea o viață mai bună decât a lor.

„Este o cifră pe care nu am mai văzut-o până acum”,

avertizează sociologul Steffen Mau, directorul Institutului Max Planck pentru Științe Politice și Sociale, într-o analiză publicată de El País și preluată de RADOR Radio România.

Mau atrage atenția că economia germană traversează o perioadă fără precedent istoric:

„Am avut șapte ani fără creștere. Acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria Germaniei.”

La criza economică se adaugă o prăbușire a încrederii politice. Doar 13% dintre germani se declară mulțumiți de guvernul de coaliție, iar același procent (13%) este mulțumit de cancelarul Friedrich Merz. Potrivit El País, niciun cancelar german aflat în funcție nu a mai înregistrat o rată de aprobare atât de scăzută.

Politologul Peter Matuschek vede în această combinație un pericol real: „Cu un guvern prost, economia funcționa; dar acum criza economică este combinată cu criza politică, iar acest lucru este periculos.”

Principalul beneficiar al acestei neîncrederi este partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), ajuns la 29% în sondajele naționale. În landul Saxonia-Anhalt, partidul ar putea depăși 40% la alegerile regionale programate în septembrie.

Bundeswehr, fără suficienți soldați pentru Flancul Estic

Dincolo de economie, criza germană are și o dimensiune militară cu implicații directe pentru securitatea Europei și a statelor de pe Flancul Estic al NATO.

Berlinul a promis desfășurarea unei brigăzi blindate complete în Lituania. Brigada 45 Blindată a Bundeswehr ar trebui să numere 4.800 de militari și 200 de civili, cu rolul de a contribui la apărarea graniței estice a Alianței. Până acum, însă, în Lituania au ajuns doar 1.800 de militari.

Motivul este o lipsă critică de voluntari. Situația a devenit atât de dificilă încât Bundeswehr ia în calcul mobilizarea obligatorie a unei părți dintre militari pentru misiunea din Lituania.

Inițial, ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, estima că doar 5-10% din personalul necesar Brigăzii 45 ar putea fi obligat să plece, în lipsa suficienților voluntari. Acum, proporția ar putea fi mult mai mare (aproape 1.000 de militari ar putea fi afectați de o astfel de măsură, potrivit Courrier International).

Pentru Süddeutsche Zeitung, situația echivalează practic cu recunoașterea unui eșec.

O miză directă pentru România

Brigada germană din Lituania nu este doar un exercițiu logistic, ci un mesaj strategic transmis Moscovei, parte a strategiei NATO de apărare a Flancului Estic. Alianța se teme că Rusia ar putea lansa o ofensivă de amploare împotriva teritoriului NATO, sau o serie de provocări, în jurul anului 2029, potrivit Süddeutsche Zeitung. Într-un asemenea scenariu, Lituania s-ar afla în prima linie , dar problema privește întreaga arhitectură de securitate a Flancului Estic, din zona baltică până la Marea Neagră.

Pentru România, stat aflat la frontiera estică a NATO și în vecinătatea directă a războiului din Ucraina, capacitatea marilor puteri europene de a mobiliza rapid trupe și echipamente este o miză directă, nu doar una teoretică. Germania are tancuri, elicoptere și avioane de luptă. Problema, așa cum o rezumă brutal presa germană, este că riscă să nu aibă suficienți oameni care să le opereze și să le repare.

Un motor care se poticnește

Cele două crize — cea economică și cea militară — au un numitor comun: Germania, considerată multă vreme „motorul Europei”, încearcă să facă mai mult cu o economie care și-a pierdut ritmul și cu o populație care nu mai are încredere în viitor. Industria pierde locuri de muncă, companiile reduc costuri sau își mută activitatea, iar încrederea în guvern s-a prăbușit — în timp ce Statele Unite și aliații din NATO presează Berlinul să-și asume un rol mult mai mare în apărarea Europei.

Pentru miile de români care lucrează în Germania, slăbirea industriei și restructurările marilor companii pot avea consecințe economice directe. Iar pentru România, dificultățile Bundeswehr de a asigura personalul unei singure brigăzi ridică o întrebare mult mai amplă: cât de pregătită este, în realitate, Europa să-și asigure propria apărare?