Închide

Guvernul plănuiește un proiect de lege care să reglementeze desfășurarea activităților casnice

Avatar
Gradina Gradinar

Sursă foto: Zoso.ro

Timp de citire: 3 minute

Întrucât la acest moment persoanele fizice nu pot fi nici angajatori, nici beneficiari de muncă zilieră, Guvernul și-a pus pe listă pentru o viitoare reglementare un proiect de lege care să reglementeze desfășurarea activităților casnice. Din puținele informații pe care le avem aflăm că salariatul casnic va munci pentru persoana fizică angajator și va apărea un nou tip de contract de muncă. Proiectul ar trebui să fie prezentat la începutul acestei veri, potrivit Avocatnet.

Proiectul de lege privind desfășurarea activităților casnice are termen de prezentare Guvernului în iunie 2021. Singurele lucruri pe care le știm despre acesta sunt cele precizate în Programul legislativ al Guvernului pe 2021:

„reglementarea desfășurarii activităților casnice de către o persoană fizică având calitatea de salariat casnic în folosul unei alte persoane fizice denumită angajator, prin introducerea unui nou tip de contract individual de muncă”.

Din folosirea celor doi termeni – „salariat casnic” și „persoană fizică – angajator” – putem să deducem că urmărește să introducă în legislația de la noi un tip de raport de muncă ce actualmente nu există și să acopere, astfel, o serie de raporturi care acum fie îmbracă forma muncii la negru, fie se fac prin intermediari, ca prestări de servicii, de către salariați ai altor companii cu care persoanele fizice beneficiare încheie contractele (în unele cazuri, chiar cei care prestează serviciile sunt propriii lor angajați). Totuși, contextul în care se vor putea regăsi aceste noi tipuri de raporturi de muncă va fi unul singur: acela casnic, adică doar pentru muncile casnice vor putea lucra ca salariați respectivele persoane, în beneficiul altor persoane fizice – angajatori.

Persoanele fizice (nu PFA-urile) nu pot avea calitatea de angajatori la acest moment, întrucât legislația nu le permite acest lucru. Din scurta descriere din dreptul acestui proiect înțelegem că vor putea să dobândească această calitate. Asta înseamnă că persoana fizică nu poate avea o altă persoană fizică drept salariat, care să muncească pentru ea în această calitate. Rămâne de văzut cum anume va fi persoana fizică angajator obligată să respecte toate aspectele pe care trebuie să le respecte un PFA sau o firmă angajator – de la relația cu autoritățile, plata unor dări fiscale, asigurarea sănătății și securității în muncă, raportările lunare ș.a.m.d.

E destul de răspândită ideea că persoanele fizice pot beneficia de munca altor persoane fizice sub forma muncii ziliere – cu alte cuvinte, că beneficiarul muncii ziliere (care e reglementată prin lege) poate fi și persoana fizică. În drept, lucrurile nu stau deloc așa. Conform Legii nr. 52/2011 (Legea zilierilor), beneficiarii muncii ziliere nu pot fi decât

„unitățile administrativ-teritoriale, persoana juridică, persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală, întreprinderea familială”.

Prin urmare, grădinarul, bona, cel care ne repară tencuiala, ne face curat în casă ori ne mătură grădina sau ne plimbă câinii nu pot fi proprii noștri angajați, nici zilieri. Singura modalitate în care aceste persoane pot lucra pentru noi e în baza unor contracte de prestări servicii. Chiar și dacă nu există un intermediar, adică o firmă care ni-i pune la dispoziție și cu care încheiem contractul de servicii, aceștia pot lucra ca independenți (PFA, întreprindere individuală) pentru noi, dar tot în baza unor contracte de prestări servicii.

Pentru că tot am menționat bonele, e cazul să spunem că profesia de bonă are o lege specială în România, iar asta de ceva ani deja. O bonă poate lucra pentru noi doar ca angajată a unei firme sau ca lucrător independent, dar în ambele cazuri încheiem contract de servicii, iar nu de muncă – mai multe despre reglementarea profesiei de bonă, aici.

Există o diferență uriașă între prestarea unui serviciu și munca prestată în baza unui raport de muncă. Pentru cel care beneficiază de un serviciu în baza unui contract – clientul – de cele mai multe ori nu există posibilitatea particularizării serviciului pe care îl primește; fie acceptă, fie nu, iar ideea de a stabili o listă de atribuții, de sarcini pentru cel care prestează nu prea există – serviciul X este, în teorie, cam același pentru toți clienții. În schimb, din poziția de angajator, care este una vădit superioară celei de angajat, persoana care vrea să vadă dus la îndeplinire un obiectiv are destul de multă libertate în trasarea atribuțiilor celui care se va ocupa de acel obiectiv, a modului cum se va realiza asta ș.a.m.d.

Rămâne de văzut cât de specifică va fi reglementarea acestui raport special de muncă, întrucât există posibilitatea ca persoanele fizice să nu dorească să devină angajatori dacă asta înseamnă asumarea unui pachet uriaș de obligații și formalități.

Atenție! La acest moment nu avem un proiect de lege pus în dezbatere, ci doar un plan trasat pentru o reglementare. Proiectul va trebui aprobat de Guvern, trimis apoi la Parlament, unde va trebui adoptat și promulgat de șeful statului.

scroll to top