Își va asuma Nicușor Dan desemnarea lui Eugen Tomac ca premier? Joc de glezne PSD și PNL
Preşedintele Nicuşor Dan are, miercuri, noi consultări informale cu liderii fostei coaliţii, înainte de nominalizarea premierului, premierul interimar Ilie Bolojan, lider al PNL, discutând deja cu şeful statului, au precizat surse politice. Până în prezent, Nicuşor Dan a avut o rundă de consultări informale dar şi consultări oficiale, cu partidele parlamentare, pentru conturarea unei noi majorităţi în Parlament care să susţină un guvern.
Şeful statului este aşteptat să anunţe în perioada următoare premierul, care are la dispoziţie 10 zile pentru a negocia în Parlament o majoritate care să voteze un nou Executiv şi un nou program de guvernare. Preşedintele PNL, premierul interimar Ilie Bolojan, a fost deja miercuri dimineaţă la discuţii cu preşedintele Nicuşor Dan şi sunt aşteptaţi şi ceilalţi lideri din fosta coaliţie de guvernare.
Ilie Bolojan afirma, săptămâna trecută, că nu există o concluzie, în urma consultărilor oficiale de la Palatul Cotroceni, el arătând că nu s-a discutat despre un nume de premier, explicit. PNL a cerut oficial PSD să îşi asume responsabilitatea demiterii Guvernului şi noua majoritate alături de AUR şi să vină cu o propunere de premier.
Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat marţi că el, dacă ar fi preşedintele României, ar da PSD posibilitatea de a forma un guvern, pentru că, din punct de vedere constituţional, au cele mai multe mandate. El a mai spus că noul guvern nu trebuie să pice, pentru că poţi să dai înapoi, dacă nu poţi să formezi un guvern şi nu trebuie să fie liderul PSD Sorin Grindeanu.Potrivit liderului UDMR, un guvern cu premier tehnocrat şi miniştri politici e şi mai rău decât un guvern tehnocrat.
Varianta Tomac: iepure sau compromis?
În culisele negocierilor pentru formarea noului Executiv, numele lui Eugen Tomac este vehiculat tot mai des ca o posibilă variantă de premier. Surse politice susțin că președintele Nicușor Dan a discutat cu Ilie Bolojan și Dominic Fritz despre o eventuală susținere a liderului PMP, însă întrebarea esențială rămâne aceeași: este dispus șeful statului să meargă până la capăt cu această opțiune? Pentru că, dincolo de calculele politice de moment, desemnarea lui Tomac ar putea deschide un joc mult mai complex, în care miza finală este reprezentată de alegerile anticipate.
La prima vedere, președintele are două variante, citate de B1 TV.
Prima este cea a compromisului: identificarea unui nume care să strângă rapid o majoritate parlamentară și să permită instalarea unui guvern fără turbulențe majore. Este scenariul preferat de PSD, o parte din PNL și chiar AUR, interesate de accesul la putere.
A doua variantă este cea a confruntării controlate. În acest scenariu, Nicușor Dan ar desemna un candidat despre care știe că nu beneficiază încă de o susținere solidă în Parlament, obligând partidele să se poziționeze public și să își asume costurile unui eventual blocaj.
Eugen Tomac ar putea reprezenta exact acest tip de candidatură.
În cazul în care Eugen Tomac ar fi desemnat și respins de Parlament, responsabilitatea politică s-ar transfera rapid către partide.
PSD ar trebui să explice de ce refuză să participe la guvernare într-un moment economic complicat. PNL ar trebui să justifice de ce insistă exclusiv pentru Ilie Bolojan. USR ar fi pus în situația de a alege între solidaritatea cu PNL și necesitatea formării rapide a unui Executiv. UDMR ar trebui să decidă dacă rămâne în zona neutralității sau dacă își asumă un rol activ.
Cu alte cuvinte, un vot negativ nu ar însemna neapărat o înfrângere pentru Nicușor Dan. Din contra, ar putea reprezenta începutul unei noi etape de negociere, desfășurată sub presiunea opiniei publice.
Umbra anticipatelor îi sperie pe parlamentari
Aici apare însă adevărata miză.
Constituția permite declanșarea alegerilor anticipate dacă două propuneri consecutive de premier sunt respinse de Parlament în condițiile prevăzute de lege.
Chiar dacă România nu are o tradiție a anticipatelor și procedura este dificilă, simpla apropiere de acest scenariu poate deveni un instrument de presiune extrem de puternic.
Motivul este simplu: foarte puțini parlamentari își doresc să se întoarcă în fața electoratului înainte de termen.
Pentru mulți dintre ei, un nou scrutin ar reprezenta un risc major. Nimeni nu le poate garanta că vor mai prinde un loc eligibil pe liste, că partidul lor va obține același scor sau că vor mai beneficia de avantajele funcției parlamentare.
În privat, numeroși aleși recunosc faptul că perspectiva anticipatelor este una dintre cele mai mari temeri ale actualei clase politice.
Primul candidat poate fi sacrificat pentru a trece al doilea
Tocmai de aceea, în mediul politic se discută despre un posibil scenariu tactic.
Un prim candidat desemnat de Nicușor Dan, în acest caz Eugen Tomac, ar putea fi folosit pentru a testa majoritățile și pentru a forța partidele să își arate cărțile.
Dacă acesta ar fi respins, presiunea ar crește exponențial asupra Parlamentului. În acel moment, un al doilea nume propus de președinte ar putea beneficia de o deschidere mult mai mare.
Nu pentru că toate partidele l-ar considera ideal, ci pentru că alternativa ar deveni din ce în ce mai periculoasă.
Mulți parlamentari ar prefera să voteze un premier de compromis decât să riște intrarea într-o spirală politică ce ar putea conduce, măcar teoretic, către alegeri anticipate.
PSD joacă defensiv, PNL insistă pe Bolojan
În prezent, PSD pare preocupat mai degrabă să evite costurile guvernării decât să revendice conducerea Executivului.
PNL continuă să îl considere pe Ilie Bolojan principala opțiune pentru funcția de premier, iar USR merge în mare măsură pe aceeași linie.
UDMR transmite semnale prudente și nu pare entuziasmat de varianta Tomac, în timp ce AUR urmărește negocierile din postura confortabilă a opoziției.
Acest tablou face ca orice candidatură să fie dificil de validat din primul tur de negocieri.
Eugen Tomac, pariul lui Nicușor Dan
Din perspectiva Lui Nicușor Dan, întrebarea nu este doar dacă Eugen Tomac poate deveni premier.
Întrebarea reală este dacă Tomac poate fi instrumentul prin care Nicușor Dan își consolidează poziția în negocieri și îi obligă pe liderii partidelor să aleagă între compromis și riscul unui blocaj prelungit.
Dacă va merge pe această strategie, șeful statului își asumă un risc calculat. O respingere a primului candidat nu ar reprezenta neapărat un eșec, ci ar putea deveni preludiul unei soluții de compromis acceptate ulterior de majoritatea parlamentarilor.
Iar într-un Parlament în care mulți aleși se tem mai mult de pierderea mandatului decât de un compromis politic, această presiune ar putea cântări decisiv.









