Uriașele palate Montecitorio și Madama, care găzduiesc parlamentul italian, sunt unele dintre cele mai aglomerate și mai zgomotoase clădiri din Italia în vremuri normale. Celor 945 de deputați și senatori li se adaugă sutele de funcționari parlamentari care mișună non-stop pe culoare, precum și obișnuiții chelneri tocmiți să aducă onorabililor mușterii porțiile minuscule de ristretto italiano.
Măsurile de restricție provocate de pandemie au redus agitația, iar electoratul italian va fi chemat să decidă dacă va vrea să reducă definitiv vânzoleala și să scadă numărul total de parlamentari la 600, anunță Politico.eu.
Votul, care se va ține deodată cu alegerile regionale, este un test major pentru coaliția de guvernământ condusă de Mișcarea anti-sistem ”5 Stele”. Reducerea numărului de parlamentari a fost mult timp o marotă des vânturată în politica italiană, iar ”5 Stele” au făcut din acest subiect o temă principală pe agenda sa politică.
Sondajele de opinie (publicate înainte de intrarea în vigoare a interdicției de două săptămâni în care rezultatele acestora nu mai pot fi făcute publice) au prezis că demersul ar putea avea succes. Anul trecut, deputații din toate partidele mari au semnalat că sunt gata să pună Parlamentul la cură de slăbire prin votarea modificării constituției și reducerea numărului de locuri din camera inferioară la 400 de la 630, iar în camera superioară la 200 de la 315.
Argumentul general în favoarea reducerii numărului de parlamentari este că ar reduce birocrația și ar reduce costurile. Oponenții ideii susțin că astfel democrația va fi slăbită, în vreme ce economiile ar fi nesemnificative.
Alianțe contra-naturii și inamici neprevăzuți
Dezbaterea politică a scos la iveală prietenii politice bizare: ”5 Stele” și aliații lor din coaliție, membrii Partidului Democrat de centru-stânga, apără micșorarea Parlamentului, la fel precum oponenții lor din extrema dreaptă, euro-scepticii de extremă dreapta din ”Liga” lui Matteo Salvini și ultra-conservatorii populiști din ”Fratelli d’Italia” ai Giorgiei Meloni, care nu fac campanie, dar și-au exprimat explicit pozițiile.
Doi foști prim-miniștri, Silvio Berlusconi de la ”Forza Italia” și Matteo Renzi de la ”Italia Viva”, care și-a văzut spulberat mandatul de premier în 2016 tot în urma unui referendum, nu au stabilit poziții oficiale de partid și le permit adepților să voteze după propria conștiință.
Adăugând mai multă confuzie în discursurile publice, unele figuri proeminente din Partidul Democrat s-au răzvrătit împotriva liniei oficiale și spun că se vor opune amendamentului constituțional.
Bani de țigări. Sau de cafea
Reducerea parlamentului ar economisi contribuția italienilor la bunăstarea parlamentarilor cu aproximativ 57 de milioane de euro pe an, potrivit estimărilor Observatorului privind Conturile Publice (Osservatorio sui Conti Pubblici Italiani), un think-tank condus de fostul oficial al Fondului Monetar Internațional Carlo Cottarelli.
”E nimica toată – 0,007% din cheltuielile publice ale Italiei”, a remarcat Cottarelli, care a fost supranumit ”Dl. Foarfecă” pe vremea când lucra la FMI, din cauza celebrelor sfaturi acordate guvernelor cu privire la reduceri de cheltuieli bugetare. Dl. Foarfecă insistă că ar fi mai eficient să fie reduse costurile individuale asociate parlamentarilor, cum ar fi salariile.
”Trimitem un mesaj greșit către UE și cetățeni. O luăm pe calea cea mai ușoară doar pentru a da impresia că facem reforme serioase”, spune Cottarelli.
Banii economisiți ar echivala cu costul unui cappuccino pe an pentru fiecare cetățean din Italia, adaugă și un comunicat al Partidului Radical (Partito Radicale – partid libertarian radical, cu accente ecologiste și anti-clericale), care militează pentru blocarea reformei constituționale.
Cei care susțin reducerea numărului de parlamentari insistă asupra necesității de a reduce costurile – chiar și simbolic – adăugând că Italia este un prost exemplu de megalomanie parlamentară în toată Europa, câtă vreme alte țări ale UE se descurcă de minute cu parlamentele cu mult mai mici.
În termeni absoluți, Italia are cel mai mare număr de parlamentari din UE, dar se situează mai aproape de media UE atunci când se ia în considerare raportul dintre numărul reprezentanților din Parlament și dimensiunea populației, după cum arată un studiu realizat de guvernul italian.
Parlamentul italian are, de asemenea, particularitatea un așa-numit bicameralism perfect: ambele Camere au exact aceleași puteri legislative și ambele sunt compuse din membri aleși direct (cu excepția câtorva senatori pe viață, actualmente șase).
Luigi Di Maio, lider al grupării ”5 Stele” și actual ministru de externe, susține că economiile sunt semnificative în comparație cu câștigurile italienilor obișnuiți.
”M-aș simți mai bine știind că vor fi investiți bani pentru a ajuta oamenii aflați în dificultate în loc să se plătească pensii și privilegii regești pentru 345 de parlamentari de care chiar că ne putem lipsi”, a scris el pe Facebook zilele trecute.
O campanie zgomotoasă și o veste bună, la final
Oponenții reformei constituționale susțin că scăderea numărului de parlamentari ar reprezenta un cost democratic important, întrucât astfel s-ar reduce eficiența muncii în comisiile parlamentare, după cum consideră Carlo Calenda, un parlamentar european din partea Socialiștilor italieni.
Dimpotrivă, spune tabăra pro-reformă: reducerea numărului de parlamentari ar simplifica procesul parlamentar și, în cele din urmă, ar stimula democrația reprezentativă. Și oricum sunt prea multe comitete și comisii, spune Michele Ainis, profesor de drept constituțional la Universitatea din Roma.
”În grupuri mari, este dificil să ai o discuție constructivă și să mai și ajungi la o concluzie”, a spus el.
De asemenea, are sens să micșorăm parlamentul pentru a da sens constituțional importanței tot mai mari a instituțiilor regionale, pe de o parte, și europene, pe de altă parte, a declarat Stefano Ceccanti, parlamentar al Partidului Democrat și profesor de drept constituțional. El a menționat că argumentul este cât se poate de valid în mai multe țări europene, citând o dezbatere similară care are loc în Franța.
În mod firesc, dezbaterea constituțională a fost adesea deturnată de considerații politice pe termen scurt, inclusiv de perspectiva că un ”nu” la referendumul din weekend ar reprezenta un obstacol serios în cruciada anti-sistem a celor din gruparea ”5 Stele”. Mai mult, opozanții actualului guvern speră că ar putea chiar să forțeze o schimbare a coaliției de guvernare.
Pentru profesorul Michele Ainis, toată această campania zgomotoasă arată cel puțin că ”susținătorilor ambelor părți par să le pese mult de parlament – și asta este o veste bună!”
