Kremlinul vrea să știe ce gândești: deputații ruși, trimiși din ușă în ușă la vânătoare de disidenți

O dispoziție transmisă aleșilor locali din orașul rus Krasnodar cere efectuarea unor vizite sistematice la domiciliul cetățenilor pentru identificarea timpurie a nemulțumirilor și a „stărilor de protest”, transmite portalul rus independent The Moscow Times. Inițiativa amintește de practicile de supraveghere și control social din perioada sovietică și din regimurile comuniste est-europene, inclusiv din România lui Nicolae Ceaușescu.

Autoritățile locale din Krasnodar, unul dintre marile orașe din sudul Rusiei, vor să știe nu doar ce probleme au locuitorii, ci și cine este nemulțumit de putere și ar putea manifesta atitudini de opoziție. Pentru aceasta, deputații consiliului municipal au primit instrucțiuni să organizeze vizite sistematice, din ușă în ușă, în circumscripțiile pe care le reprezintă.

Dispoziția a fost transmisă de Serghei Vasin, președintele interimar al consiliului municipal, iar existența ei a fost făcută publică de Aleksandr Safronov, deputat al Partidului Comunist din Federația Rusă, pe contul său de Telegram.

Potrivit informațiilor publicate de presa independentă rusă, documentul solicită organizarea unor „vizite sistematice și direcționate la domiciliul cetățenilor”, cu scopul declarat de a monitoriza permanent „starea socială” a populației și de a identifica din timp eventualele „stări de protest”.

Printre obiectivele acestor vizite se numără identificarea cauzelor nemulțumirii, prevenirea răspândirii informațiilor considerate de autorități destabilizatoare și organizarea unor așa-numite „măsuri preventive” atunci când sunt descoperite manifestări de nemulțumire.

Potrivit lui Safronov, instrucțiunile sunt chiar mai explicite decât formulările birocratice din document.

La o ședință din 9 noiembrie, deputaților li s-ar fi spus că trebuie să identifice „elementele cu orientare de opoziție” și să împiedice apariția stărilor de protest. Ulterior, aleșii au primit indicațiile și în scris.

La acțiune ar urma să participe nu doar deputații, ci și asistenții acestora, activiștii locali și reprezentanții structurilor de autoadministrare teritorială. Aleșii trebuie să prezinte un raport asupra activităților desfășurate până la 15 decembrie.

Safronov a criticat inițiativa, argumentând că autoritățile ar trebui să se preocupe de motivele reale pentru care oamenii sunt nemulțumiți, în loc să-i identifice și să-i supravegheze pe cei care își exprimă dezacordul.

Obsesiile tuturor dictaturilor: supravegherea și controlul

În România comunistă, Securitatea reprezenta doar componenta cea mai vizibilă și mai temută a unui sistem mult mai extins de control social. Supravegherea era completată de rețelele de informatori, de activiștii de partid, de organizațiile de masă și de controlul exercitat prin intermediul structurilor administrative și profesionale.

Vecinii puteau deveni surse de informații, locul de muncă putea fi un spațiu de supraveghere, iar exprimarea unei opinii critice putea atrage consecințe asupra vieții profesionale și personale.

În ultimii ani ai regimului Ceaușescu, această obsesie pentru controlul societății devenise o componentă esențială a funcționării puterii. Autoritățile urmăreau nu doar manifestările efective de opoziție, ci și posibilitatea apariției lor, iar cea mai mică suspiciune politică ajunsese să fie tratată ca o problemă de securitate.

Dacă într-o democrație, un deputat merge din ușă în ușă pentru a afla ce probleme au alegătorii, pentru a le reprezenta interesele și pentru a obține sprijin electoral, într-un sistem autoritar, aceeași practică poate căpăta o semnificație radical diferită atunci când obiectivul declarat este identificarea celor cu atitudini de opoziție și prevenirea protestelor.

Episodul de la Krasnodar arată cât de departe poate merge această logică: nu mai este suficient ca oamenii să nu protesteze, ci autoritățile de la Moscova vor să știe ce gândesc, ce îi nemulțumește și cine ar putea deveni o sursă de contestare a puterii.