Mulțumim, profesore! Analistul economic Mircea Coșea s-a stins din viață, la 83 de ani. Ultimul lui mesaj public
Profesorul şi analistul economic Mircea Coşea a încetat din viață joi, la vârsta de 83 de ani, transmite News.ro.
Mircea Coşea era profesor universitar la ASE din 1995.
Până în 1997 a făcut parte din PDSR iar din iunie 1997 a fost deputat neafiliat.
În iunie 1997 a fondat împreună cu Theodor Meleşcanu şi Iosif Boda partidul ApR, care a fuzionat cu PNL în 2002.
Mircea Coşea a fost secretar de stat în guvernul Nicolae Văcăroiu în perioada 28 august 1993 – 11 decembrie 1996.
În 2007 a devenit membru al Parlamentului European din partea PNL.
El a fost deputat timp de două legislaturi.
În 6 decembrie, la Târgul de Carte Gaudeamus îşi lansase volumul ”Jurnal pe frontul războiului comercial. Studii şi analize economice”.
Cu două zile mai devreme, Mircea Coșea transmitea, pe pagina lui de Facebook, ultimul mesaj, în care le mulțumea tuturor celor care l-au îngrijit în spitalul Floreasca, unde fusese internat din cauza problemelor de sănătate:
”Săptămâna trecută am avut probleme de sănătate, ceea ce nu este surprinzător la vârsta mea. Am fost internat la Spitalul Floreasca, etajul 2 salonul 227. Domnul prof. dr. Mircea Beuran, președintele Academiei de Științe Medicale, m-a «reparat» și de această dată. Stimați prieteni, sănătatea este mai bună decât toate, dar uneori ea depinde nu doar de știința medicală, ci și de modul cum aceasta este aplicată. În cazul de față am văzut și am simțit pe propria piele cum știința eminentului profesor s-a aplicat de către o categorie puțin cunoscută a mediului sanitar, aceea a asistenților medicali.
Cum spuneam, am fost internat în salonul 227, etaj 2, Floreasca. Este un salon post operatoriu cu 10 paturi. Meseria mea, care timp de aproape 60 de ani mi-a intrat în sânge, nu m-a lăsat ca între branule, perfuzii și colectări să nu «analizez» modul cum funcționează sistemul sanitar, pe un eșantion reprezentat de salonul cu pacienți aflați în chinurile durerilor și stresului post operatoriu.
Concluzia: surprinzătoare, dar adevărată: o săptămâna, 24 din 24, am asistat la o activitate de excelență. Doamnele și domnișoarele asistente au performat la cel mai înalt nivel de competență, de responsabilitate și de comportament super civilizat, de o empatie permanentă față de fiecare pacient în parte. Dacă nu ar fi aparent incompatibilă cu «spitalul», pot spune că își practică meseria cu eleganță. De ziua României, fiind pacient, m-am simțit și eu mândru că sunt român pentru că beneficiam de înalta calitatea a muncii unor românce: doamnele și domnișoarele asistente medicale.”









