Nu doar petrol și gaze | De ce Strâmtoarea Ormuz este importantă și pentru securitatea alimentară?
Pe lângă mărfuri, petrol și gaze, prin strâmtoare trec și substanțe esențiale pentru producția de îngrășăminte. Acest lucru afectează nu doar India și Brazilia, ci și Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană.
De la atacul american-israelian asupra Iranului și conflictul din Strâmtoarea Ormuz, creșterile bruște ale prețurilor la petrol și gaze au devenit un subiect central. Lipsa petrolului și a gazelor naturale se resimte deja în mod evident, în special în Asia. Cu toate acestea, substanțe importante necesare pentru producția de îngrășăminte sunt, de asemenea, blocate în Strâmtoarea Hormuz. Îngrășămintele azotate (ureea, amoniacul și derivații acestora, a căror producție necesită cantități mari de gaze naturale) și îngrășămintele fosfatice sunt deficitare pe piața agricolă internațională. Aceasta ar putea duce la perturbări în aprovizionarea cu alimente.
În unele țări, interacțiunea dintre acești doi factori perturbatori – lipsa aprovizionării cu petrol/gaz și îngrășăminte – ar putea duce la o intensificare a tensiunilor politice, cu consecințe imprevizibile, potrivit unui studiu realizat de administratorul francez de active LFDE. Reamintim că „Primăvara Arabă” din 2011 a fost declanșată, în parte, de inflația prețurilor la alimente care a urmat crizei financiare din 2008.
Materii prime importante
Conform analizei LFDE citată de cotidianul austriac Der Standard, agricultura din India și Brazilia este cea mai afectată de problemele actuale. Universitatea de Stat din Dakota de Nord raportează că 54% din îngrășămintele azotate importate de India trebuie să treacă prin Strâmtoarea Ormuz Același lucru este valabil și pentru 45% din importurile de uree ale Braziliei, care sunt esențiale pentru recoltele acestui gigant agricol. Australia este și mai dependentă de îngrășămintele din regiunea Golfului, peste 70% din necesarul său fiind acoperit de această sursă.
Un alt produs agricol obținut în cantități mari în regiunea Golfului este sulful, un produs secundar al industriei petroliere. Aproape jumătate din cantitatea de sulf comercializată la nivel mondial, necesară pentru producția de acid sulfuric și, prin urmare, pentru producția de îngrășăminte fosfatice, provine din statele din regiunea Golfului. Deficitul acestui ingredient are un impact direct asupra principalelor țări producătoare de îngrășăminte fosfatice. Printre acestea se numără Marocul, cel mai mare exportator mondial de produse fosfatice, și China.
Aceasta nu afectează doar agricultura locală, ci și comerțul exterior al acestor țări exportatoare de îngrășăminte, în special în cazul Marocului, care depinde în mare măsură de aceste exporturi.
Nici măcar țările industrializate nu se pot simți în siguranță în fața acestor perturbări. Statele Unite ale Americii, de exemplu, sunt un producător important de îngrășăminte fosfatice și depind, de asemenea, de disponibilitatea globală a sulfului.
Impact global
Dacă randamentele recoltelor din principalele țări exportatoare de produse agricole scad din cauza reducerii utilizării îngrășămintelor, iar costurile îngrășămintelor cresc la nivel global, întreaga lume va fi afectată în cele din urmă – direct sau indirect. Europa, de exemplu, importă cantități mari de soia și porumb din Brazilia și ar putea avea de suferit din cauza penuriei acestor produse alimentare, în cazul în care acestea vor trebui achiziționate pentru hrana animalelor de fermă.
Dacă blocajul din strâmtoarea Ormuz nu poate fi rezolvat, situația se va agrava.
Potrivit LFDE (Landwirtschaftliche Fachzentrum Deutschland – Centrul de Cercetare Agricolă din Germania), va fi necesară o reorganizare a dependențelor și a interconectărilor legate de îngrășămintele importate, similară cu restructurarea aprovizionării cu petrol și gaze a Europei după izbucnirea războiului din Ucraina.
UE elaborează un plan pentru a face față crizei îngrășămintelor. Iar importanța strategică a îngrășămintelor nu este cu siguranță mai mică decât cea a combustibililor fosili.









