O generație pierdută | DW: Noii absolvenți își găsesc tot mai greu locuri de muncă

Piața forței de muncă din Europa este lovită de un adevărat tsunami de doritori de locuri de muncă, iar noii absolvenți, respinși pe bandă rulantă, abia mai găsesc un licăr de speranță la capătul nezărit încă al pandemiei. Totuși, un absolvent din epoca crizei financiare globale din 2008-2009 vine cu crâmpeie de vești bune, scrie Deutsche Welle.

Când Jordi Battlo, un tânăr de 24 de ani din Barcelona, ​​își amintește de sutele de aplicații pentru joburi pe care le-a trimis în ultimele luni, vorbește despre ele cu o anumită detașare în voce, ca un scut emoțional.

“Le-am și pierdut numărul, de mult…”, a spus el.

Șirul de respingeri în procesele de recrutare a devenit o rutină îngrozitoare mai ales pentru absolvenții de business și inginerie. “Lipsa de răspuns din partea companiilor mă face să cred că tot ceea ce am făcut nu mai are nicio importanță pentru nimic”, spune Battlo.

După ce și-a finalizat masteratul la IESE Business School din Madrid, în vara anului trecut, singura opțiune care i-a fost la îndemână a fost un stagiu pe termen scurt. Acum este șomer.

Battlo este unul dintre milioanele de tineri absolvenți din toată Europa care se luptă pentru un loc de muncă pe o piață supraaglomerată. Șomajul în rândul tinerilor se ridică acum la 17% în UE – mai mult decât dublu față de rata generală a șomajului, potrivit Eurostat.

În octombrie 2020, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a avertizat că o întreagă generație de tineri din Europa riscă să fie lăsați în urmă, întrucât angajatorii își stopează planurile de angajare în timpul pandemiei.

Suspendarea angajărilor în pozițiile de la baza ierarhiilor în companii și o creștere a numărului de concedieri în anul pandemic 2020 au adus pe piața muncii un tsunami de cereri pentru noile poziții care se deschis.

Sufocați de respingeri, anxietate și depresie, tinerii sunt unul dintre grupurile cele mai afectate de efectele secundare ale pandemiei de COVID-19. În plus, zgomotul de fond al tuturor grupurilor nemulțumite sau revoltate din diverse pricini legate de pandemie face ca vocile tinerilor educați, proaspăt absolvenți, să nu se mai audă.

O problemă pan-europeană

La sute de kilometri distanță de Barcelona, ​​Georgia Burns, o irlandeză de 23 de ani, stă în dormitorul copilăriei sale din Dublin. De când a absolvit masterul în management la University College London în septembrie 2020, o bântuie aceleași griji și gânduri ca și pe Battlo:

”Când mi-am început masteratul, m-am gândit: OK, sigur îmi voi găsi un loc de muncă la absolvire. Apoi, a venit pandemia, iar acum fac un stagiu cu jumătate de normă, la salariul minim. Nu m-am gândit niciodată că aș putea ajunge în situația asta.”

Numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani din UE care caută un loc de muncă a crescut cu 5% în ultimul an, potrivit Eurostat. Spania și Italia sunt cel mai afectate: peste jumătate dintre tinerii cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani nu își găsesc de lucru.

Battlo spune că locurile de muncă pentru absolvenți au devenit inaccesibile:

“Fiecare post are de două ori mai mulți solicitanți decât în ​​mod normal. Chiar și pentru posturile de bază, oamenii aplică au deja doi sau trei ani de experiență”.

Angajatorii recunosc și această tendință.

“Numărul de cereri a crescut masiv”, a declarat Oliver Zischek, Head of People Organization de la Deloitte Germania, pentru DW.

În toamna anului 2020, compania pentru care lucrează a primit cu 42% mai multe cereri decât în ​​toamna anterioară. Potrivit Zischek, birourile Deloitte din întreaga Europă se confruntă cu o inflație similară de aplicații pentru pozițiile noi.

”Riscul unei generații pierdute nu este unul care să treacă așa ușor!”

La fiecare nou lockdown pe care îl anunță autoritățile naționale, Georgiei Burns îi este tot mai greu să își păstreze vie speranța. Plimbările cu prietenii care caută și ei locuri de muncă a devenit un soi de ancoră emoțională.

„Într-adevăr, ajută să ai alături pe cineva care înțelege prin ce treci”, a spus ea.

Aproximativ 50% dintre tinerii din întreaga lume prezintă semne de anxietate și depresie, potrivit unui sondaj din 2020 realizat de Organizația Internațională a Muncii și de Forumul European pentru Tineret.

“Mesajele pe care le primim sunt că ar trebui să facem cumva să trecem de aceste dificultăți de moment, iar totul va reveni apoi la normal. Dar riscul unei generații pierdute nu este unul care să treacă așa ușor”, a declarat Silja Markkula, președintele Forumului European pentru Tineret, un ONG pan-european de profil, cu sediul la Bruxelles.

Markkula a spus că simte că tinerii sunt uitați de factorii de decizie europeni. Schemele de protecție socială nu au acoperit tipurile de muncă pe care tinerii europeni au fost obligați să le facă, precum contractele pe termen scurt și stagiile neremunerate, în timp ce aspecte precum sănătatea mintală nu au primit suficientă atenție de la Bruxelles, susține Markkula.

Efectele pe termen lung ale șomajului în rândul tinerilor pot să ia forma unei sub-remunerări pe termen lung sau a unor proiecții generale de viitor sumbre și pesimiste ale tinerilor.

În ciuda implicațiilor grave, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, nu a menționat șomajul în rândul tinerilor drept o preocupare politică majoră în discursul său privind starea Uniunii, în septembrie 2020.

De doi bani speranță

Esther Jardim este o tânără londoneză care a absolvit universitatea în 2009, în toiul crizei financiare globale, iar acum empatizează în deplină cunoștință de cauză cu ”absolvenții pandemiei”. Uitându-se în urmă la propria ei poveste, își recunoaște momentele de îndoială și dificultățile pe care le-a avut de trecut ca absolvent în timpul unei crize economice.

Când, deja spre finalul crizei financiare mondiale, Esther a mai primit un refuz de la un potențial angajator, tocmai în Ajunul Crăciunului din 2010, a decis să facă ceva radical.

Și-a legat de gât două pancarte, una în față, alta în spate, și a început să hălăduiască în sus și în jos prin cartierul londonez de business High Holborn.

”Absolvent superior la Warwick Politics, 4 A, 3 stagii, prea multe luni fără job, caut loc de muncă”, scria pe pancarte.

Găselnița i-a procurat vreo 30 de interviuri și i-a adus slujba la care a visat, la o mare agenție de PR din Marea Britanie.

Esther înțelege pe deplin îngrijorările ”absolvenților pandemiei”, dar, în același timp, ea vede și unele oportunități unice pe care persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă le au astăzi.

Grație rețelelor de socializare, giumbușlucurile ei cu pancartele legate de gât nu mai sunt necesare pentru a atrage atenția angajatorilor în căutare de talente.

“Absolvenții își pot valorifica această capacitate de a se conecta cu lumea și de a ajunge la orice oameni. Social media a eliminat într-adevăr barierele. Poți trimite un mesaj oricăror angajați seniori din companie, iar ei ar putea să răspunsă”, spune Esther.

Revenind la povestea primului ei job, se simte recunoscătoare sieși pentru cum s-a descurcat acum 10 ani.

“M-a forțat să-mi dezvolt o rezistență grozavă, chiar la începutul carierei mele. Așa, am învățat să mă ridic și să mă scutur de praf”, a spus ea.