O rețea globală de trafic de organe a profitat de săracii din Kenya, dar și de nemții bolnavi

O rețea internațională ar fi profitat, pe de o parte, de persoanele vulnerabile și sărace din Kenya și, pe de altă parte, de speranțele celor care au nevoie disperată de organe vitale în Germania, scrie Deutsche Welle.

Amon Kipruto Mely, în vârstă de 22 de ani, a crezut că, vânzându-și rinichiul, va începe o viață nouă, mai bună. Viața într-un sat din vestul Kenyei a fost grea pentru el după pandemia COVID. S-a chinuit să găsească un venit stabil, trecând de la un loc de muncă la altul – la un dealer auto, pe un șantier de construcții și în alte locuri.

Apoi, într-o zi, un prieten i-a spus despre o modalitate rapidă și ușoară de a câștiga 6 000 de dolari (5 300 de euro).

„Mi-a spus că vânzarea rinichiului meu ar fi o afacere bună”,

a spus Amon.

Părea o lovitură de noroc, dar l-a condus într-o rețea întunecată de exploatare, disperare și regret.

Acest raport este rezultatul unei investigații desfășurate în colaborare timp de mai multe luni de publicațiile germane Der Spiegel, ZDF și DW, care au urmărit împreună traseele vânzătorilor și cumpărătorilor de organe, au analizat documente, au vorbit cu denunțători și cadre medicale și au dezvăluit modul în care o rețea internațională – de la un spital din Kenya la o agenție obscură care atrăgea primitori de organe din Germania – a exploatat persoane vulnerabile la ambele capete: Tinerii, disperați după bani, și bătrânii, disperați după un organ salvator.

Amon Kipruto Mely a fost prezentat unui intermediar care a organizat transportul la spitalul Mediheal din orașul Eldoret, în vestul Kenyei. Acolo, Amon spune că a fost primit de medici indieni care i-au înmânat documente în engleză, o limbă pe care el nu o înțelegea.

Un sindicat care profită de vulnerabilitatea tinerilor și a săracilor

Nu a fost informat cu privire la niciun risc pentru sănătate, a spus el.

“Nu mi-au explicat nimic. Cel care m-a luat a arătat spre oamenii din jurul nostru și a spus: Uite, toți au donat și chiar se întorc la muncă”.

După operație, a primit doar 4.000 de dolari în loc de cei 6.000 de dolari promiși. Din acești bani, și-a cumpărat un telefon și o mașină care s-a stricat rapid. La scurt timp după aceea, starea sa de sănătate s-a înrăutățit. A devenit amețit și slăbit și în cele din urmă a leșinat acasă. La spital, mama sa, Leah Metto, a fost șocată să afle că fiul ei își vânduse rinichiul.

„Ei fac bani prin intermediul unor copii mici ca Amon”,

a spus ea.

Povestea lui Amon pare să fie una dintre multe altele. Willis Okumu, cercetător în domeniul crimei organizate la Institutul de Studii de Securitate din Africa, cu sediul în Nairobi, a vorbit cu mai mulți tineri care i-au spus că și-au vândut rinichii în orașul Oyugis, la 180 de kilometri sud-vest de Eldoret.

„De fapt, este vorba de crimă organizată”,

a spus el.

Okumu estimează că până la o sută de tineri numai în Oyugis și-ar fi vândut rinichii, mulți dintre ei suferind de probleme de sănătate, precum și de depresie și traume psihologice.

„Nu cred că vor ajunge la 60 de ani”,

a adăugat Okumu, a cărui proprie lucrare pe această temă a fost publicată în ianuarie anul trecut pe Enact, un proiect implementat de Interpol.

DW a vorbit cu patru tineri din Oyugis care spun că și-au vândut rinichii pentru doar 2.000 de dolari. Ei au povestit cum, după operația lor la spitalul Mediheal din Eldoret, intermediarii le-au cerut să recruteze noi donatori pentru un comision de 400 de dolari fiecare.

Donator devenit recrutor: Un lanț de exploatare

“Există o zonă gri din punct de vedere juridic pe care acest sindicat o exploatează”,

a explicat Okumu.

„Nu există nicio lege care să te împiedice să îți donezi rinichiul pentru bani și nu poți fi urmărit penal pentru asta”,

a spus el, făcând referire la informațiile pe care le-a primit de la unitatea de crimă organizată transnațională din cadrul poliției kenyene.

Ceea ce este permis, conform legislației kenyene, sunt donațiile de organe către rude sau din motive altruiste.

Vorbind pentru DW sub rezerva anonimatului, un fost angajat de lungă durată al spitalului Mediheal a dezvăluit că cumpărarea și vânzarea de transplanturi a început cu mulți ani în urmă. Inițial, primitorii proveneau din Somalia, iar donatorii din Kenya. Dar apoi, în 2022, primitorii au început să vină din Israel și, începând cu 2024, din Germania. Donatorii pentru acești clienți bine plătiți sunt aduși cu avionul din țări precum Azerbaidjan, Kazahstan sau Pakistan.

Sursa a declarat că donatorilor li s-a cerut să semneze documente prin care să declare că sunt rude cu primitorii pe care nu i-au întâlnit niciodată și să consimtă la o prelevare de rinichi fără a fi informați cu privire la potențialele riscuri pentru sănătate, în timp ce unii dintre ei nici măcar nu aveau vârsta necesară.

„Din cauza barierei lingvistice, ei doar semnează”,

a declarat fostul angajat.

Trecerea la o piață mai profitabilă: Israelul și Germania printre țările țintă

De când s-a trecut de la primitorii somalezi la israelieni și germani, afacerile au fost în plină expansiune, a adăugat el, fiecare primitor plătind până la 200 000 de dolari pentru un rinichi – o cifră confirmată de mai multe surse.

Fostul angajat al spitalului a declarat pentru DW că o agenție numită „MedLead” s-a ocupat de achiziționarea donatorilor și primitorilor internaționali.

Pe site-ul său, MedLead susține că oferă donații de rinichi în termen de 30 de zile care sunt „în conformitate cu legislația privind donarea de organe” și că donatorii sunt promiși a fi „100% altruiști”. Pe pagina sa de Facebook există videoclipuri cu mărturii ale unor persoane care mulțumesc MedLead pentru ajutorul acordat în vederea obținerii unui rinichi nou în Eldoret, Kenya.

Cel mai recent videoclip de pe site o prezintă pe Sabine Fischer-Kugler, o femeie de 57 de ani din Gunzenhausen, Germania, care suferă de o boală de rinichi de 40 de ani. După ce un prim rinichi de înlocuire a încetat să mai funcționeze, ea a fost disperată să găsească un al doilea. Dar lista de așteptare pentru un rinichi nou în Germania este lungă; poate dura între opt și zece ani. În Germania, doar rinichii persoanelor decedate care au acceptat în mod explicit donarea de organe pot fi folosiți pentru transplanturi și nu există suficienți donatori pentru cele peste 10 000 de persoane care așteaptă un rinichi.