Peștele rusesc ar putea ajunge pe masa de Crăciun a multor europeni
De la codul prăjit la cuptor din Portugalia la versiunea crocantă prăjită din Polonia, peștele rusesc ajunge în continuare pe mesele europenilor, în ciuda încercărilor de a reduce importurile, scrie Euractiv.
În timp ce unele țări din UE fac presiuni pentru limite mai stricte, altele avertizează că blocul este prea dependent de captura Moscovei.
Țările baltice, Finlanda și Suedia caută în permanență noi modalități de a utiliza pârghiile economice pentru a exercita presiuni asupra Kremlinului în vederea încetării războiului împotriva Ucrainei, iar având în vedere că împărtășesc Marea Baltică cu Rusia, peștele este o problemă majoră.
Împreună, aceste țări consideră că flota de pescuit a Moscovei ar putea fi afectată și au solicitat în repetate rânduri aplicarea unor tarife mai mari pentru fructele de mare rusești, tone întregi din acestea intrând în continuare în UE.
Pentru ONG-urile de mediu, este și o imperativă morală.
„Navele de pescuit rusești sunt strâns legate de regim… deci există o legătură cu războiul din Ucraina”,
a declarat Vanya Vulperhorst, expertul Oceana în pescuit ilegal, într-un interviu telefonic acordat Euractiv.
Două dintre marile companii de pescuit din Rusia, Norebo și Murman Seafood, au fost recent găsite vinovate de spionaj sponsorizat de stat în apele UE, ceea ce a dus la impunerea de sancțiuni.
Cu toate acestea, Comisia a respins solicitările de impunere a unor restricții suplimentare asupra importurilor de pește, o idee pe care multe țări din UE o privesc cu scepticism.
Ministrul agriculturii și pescuitului din Letonia, Armands Krauze, a declarat pentru Euractiv că încă caută sprijin.
„În situația geopolitică actuală, nu ne putem opri la ceea ce s-a făcut deja”,
a spus el.
„Pentru a sprijini Ucraina, trebuie să continuăm să restricționăm în mod consecvent comerțul cu Rusia și Belarus.”
Caviar și cod
În declarațiile publice, Comisia susține că s-au făcut suficiente eforturi pentru a renunța la peștele rusesc.
La scurt timp după invadarea Ucrainei de către Rusia, UE a ales o țintă ușoară și a interzis importul de caviar – împreună cu șampania și diamantele –, chiar dacă Rusia furniza cantități foarte mici din aceste produse. Însă alte produse din pește, mai puțin atractive, au continuat să fie importate, în special codul și pollockul din Alaska, unele dintre ele chiar fără taxe vamale.
UE a eliminat aceste importuri de la orice reducere tarifară începând cu 2024, dar în același an a cumpărat în continuare pește rusesc în valoare de 709 milioane de euro. Cea mai mare parte a acestuia a ajuns în Țările de Jos, Germania, Franța și Polonia.
În Germania, țara sa natală, Vulperhorst încearcă să împiedice aceste produse să ajungă neobservate în coșul ei de cumpărături.
„Pe pachetul de bastonașe de pește pe care le mănâncă fiicele mele se află un cod QR. Acesta vă permite să vedeți ce barcă a făcut captura”,
a spus ea.
O mică cercetare pe telefonul ei i-a permis să boicoteze codul rusesc și să opteze în schimb pentru cel islandez.
Totuși, majoritatea etichetelor nu sunt atât de clare, după cum a constatat reporterul Euractiv în timpul cumpărăturilor de cod din Bruxelles. Pachetele nu indică statul de pavilion, ci coduri precum „FAO 67” sau „FAO 27”, care indică apele exploatate de navele rusești, printre altele.
De la Portugalia la Polonia
În mai multe țări, orice măsură împotriva codului rusesc are repercusiuni atât asupra economiei, cât și asupra tradițiilor culinare. Acest lucru este evident mai ales în Portugalia, cunoscută pentru dragostea sa pentru bacalhau. Portughezii susțin că au peste 1.000 de moduri de a-l găti.
Alături de Țările de Jos și Polonia, țara se numără printre primii trei importatori de cod rusesc din UE. Portugalia se bazează de ani de zile pe aprovizionarea din străinătate pentru a-și umple farfuriile, a explicat asociația națională a IMM-urilor, CPPME.
„După câteva secole de pescuit direct în Newfoundland, Canada, o interdicție impusă în 1992 de Canada din cauza epuizării stocurilor de cod i-a obligat pe portughezi să caute noi surse pentru a-și satisface nevoile”,
a declarat Jorge Carmaneiro, vicepreședinte al CPPME, într-un e-mail.
El a explicat că acest lucru i-a determinat pe comercianți să se orienteze către codul congelat din Rusia și codul sărat verde din Norvegia.
Pentru Carmaneiro, tarifele actuale aplicate importurilor de cod din Rusia – de aproximativ 12% – sunt deja foarte împovărătoare.
„În perioada premergătoare Crăciunului, prețurile ating niveluri nemaiîntâlnite până acum”,
a spus el.
La capătul opus al UE se află Polonia, unul dintre cei mai fervenți susținători ai sancțiunilor împotriva Moscovei. Varșovia a solicitat recent Bruxelles-ului tarife mai mari pentru mai multe produse rusești, dar a exclus peștele de pe listă.
Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere cât de dependenți sunt procesatorii polonezi de codul rusesc.
„Depindem aproape 100 % de importuri. Nu există nicio modalitate fizică, practică, de a obține această materie primă în cadrul UE”,
a declarat Sylwester Szymanik, reprezentant al asociației poloneze a procesatorilor, în cadrul unei dezbateri parlamentare de anul trecut.
„Ne-ar plăcea să o facem, dar ne aflăm într-o situație complet diferită față de cea de acum câțiva ani.”
Ușa din spate norvegiană
Pentru a complica și mai mult lucrurile, peștele rusesc își găsește drumul în UE și prin mai multe canale secundare.
Lobby-ul pescăresc Europêche, cu sediul la Bruxelles, denunță de mult timp faptul că codul pescuit în Rusia poate intra în UE fără taxe vamale după ce a fost prelucrat în Norvegia.
Vulperhorst a avertizat, de asemenea, cu privire la o „lacună”.
„Dacă prelucrați suficient un produs în Norvegia, puteți spune că este norvegian”,
a spus ea.
„Puteți ascunde originea rusă a capturii.”
Vulperhorst a susținut, de asemenea, că, dacă Europa dorește să sporească autonomia pescuitului său, trebuie să-și gestioneze stocurile în mod mai eficient. În special în Marea Baltică – una dintre cele mai poluate mări din lume și practic un lac al UE, cu excepția colțului rus.
Însă țările baltice au afirmat în repetate rânduri că strângerea propriilor plase pentru a ajuta speciile să se refacă nu va avea mare importanță dacă Moscova își va arunca plasele mai larg.









