POLITICO: 2026, anul în care Europa se află sub asediu, riscurile vin din toate părțile posibile
2026 a venit, iar Europa este sub asediu, în vârtejul unei posibile furtuni perfecte, potrivit unui comentariu analitic publicat de POLITICO.eu, care adaugă că anul abia început ar putea reprezenta anul riscurilor existențiale pentru bătrânul continent.
Astfel, presiunea externă din partea Rusiei se intensifică în Ucraina, China subminează treptat baza industrială a UE, iar SUA — care amenință acum, practic, să anexeze Groenlanda, adică teritoriul unui aliat NATO — subminează perspectiva multilaterală a politicii externe a UE, care pare din ce în ce mai depășită, într-o lume mult mai tranzacțională și mai puțin cooperantă decât în trecut.
Mai mult decât atât, niciunul dintre aceste riscuri nu dă semne să slăbească.
De fapt, în anul care abia a început, erodarea constantă a normelor și regulilor pe care Europa a ajuns să se bazeze va putea fi accelerată și de leadership-ul anemic al blocului comunitar – în special în așa-numitele națiuni ”E3”: Germania, Franța și Regatul Unit – cele mai avansate națiuni ale Europei.
Alianța istorică cu SUA, pusă tot mai mult sub semnul întrebării
Privind în perspectivă, cele mai mari riscuri existențiale pentru Europa vor decurge din relația transatlantică.
Pentru liderii blocului european, menținerea implicării SUA în războiul din Ucraina a fost obiectivul cheie pentru 2025. Acum, cel mai bun rezultat posibil pentru 2026 va fi o continuare a diplomației ad-hoc și a tranzacționalismului care au definit ultimele 12 luni. Cu toate acestea, dacă apar noi amenințări în această relație – în special în ceea ce privește Groenlanda – echilibrul fragil în acest dans pe sârmă ar putea fi imposibil de atins.
Anul începe, de asemenea, fără niciun semn de concesii din partea Rusiei în ceea ce privește cererile sale de încetare a focului sau orice dorință de a accepta termenii planului în 20 de puncte SUA-UE-Ucraina. Președintele rus Vladimir Putin mizează pe faptul că situația militară a Ucrainei se va deteriora și mai mult, ceea ce l-ar putea forța pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să capituleze în fața revendicărilor teritoriale ale Moscovei.
Totuși, Putin ar putea greși grav. Susținut de europeni, Zelenski ar putea continua să reziste presiunilor SUA în privința concesiilor teritoriale. În plus, ar putea viza tot mai mult facilitățile de producție și exporturile de materii prime energetice rusești, pe lângă rezistența de-a lungul liniei frontului. Desigur, aceasta ar însemna și că atacurile aeriene rusești împotriva orașelor și infrastructurii energetice ucrainene vor crește în mod corespunzător.
Cu toate acestea, cheltuielile militare în creștere ale Europei, achiziționarea de arme americane, finanțarea pentru Kiev și sancțiunile împotriva Rusiei – care vizează, de asemenea, sursele de venituri din energie – ar putea ajuta la menținerea status quo-ului de anul trecut. Însă acesta este, probabil, cel mai bun scenariu posibil.
Bățul MAGA prin gardul Europei
Între timp, liderii europeni vor fi obligați să ignore în discursul lor public sprijinul acordat fățis de Washington partidelor de extremă dreapta, care a fost clar menționat în noua Strategie de Securitate Națională a SUA. Desigur că, în privat, vor face tot posibilul pentru a contracara orice reacție adversă anti-sistem la urne.
Mai precis, viitoarele alegeri din Ungaria, programate în această primăvară, vor reprezenta un indicator al forței mișcărilor de inspirație ”MAGA” de a înclina balanța în favoarea favoriților săi ideologici din Europa, în condițiile în care premierul populist și eurosceptic de la Budapesta, Viktor Orbán, are momentan toate șansele să piardă puterea, pentru prima dată în ultimii 15 ani.
Orbán, la rândul său, a intrat deja într-o campanie frenetică pentru a-și spori sprijinul în rândul alegătorilor, semnalând că el și cercul său apropiat consideră eventuala înfrângere cu un anumit grad de probabilitate.
Carismaticul său rival, Péter Magyar, care îi împărtășește originile politice conservatoare-naționaliste, dar asupra căruia nu planează nicio umbră de corupție, reprezintă o adevărată provocare. La provocarea politică din partea principalului adversar, se adaugă factori obiectivi, precum stagnarea economiei țării și creșterea prețurilor.
În timp ce tradiționalele strategii electorale din această parte a lumii – donații financiare, pomeni electorale, campanii de denigrare și instigarea la panică prin perspectiva războiului – s-au dovedit până acum ineficiente pentru Orbán, o posibilă extindere a efectelor războiului Rusiei din Ucraina, care ar afecta direct Ungaria, ar putea reaprinde temerile alegătorilor și schimba dinamica electorală.
Centrul european, în derivă
Dincolo de toate, aceste provocări vor fi potențate de slăbiciunea celor mai mari trei țări ale Europei – Franța, Germania și Marea Britanie.
Asediul la care este supus centrul politic al Europei durează deja de un deceniu, toate cele trei țări amintine întrând în 2026 cu guverne slăbite și nepopulare, asediate de dreapta populistă, dar și cu o Americă dispusă să alimenteze tensiunile și care le dorește prăbușirea.
Deși niciuna nu se confruntă cu alegeri generale în acest an, toate trei riscă, în cel mai bun caz, o paralizie politică. În cel mai rău caz – destabilizare.
Cel puțin unul dintre liderii celor trei țări, premierul britanic Keir Starmer, riscă să se prăbușească din cauza unei rebeliuni interne a partidului pe care îl conduce.
Evenimentul crucial al anului în Regatul Unit vor fi alegerile intermediare din mai. În prezent, Partidul Laburist se confruntă cu umilința de a ocupa locul trei în parlamentul galez, de a nu reuși să înlăture Partidul Național Scoțian din legislativul Scoției și cu perspectiva de a pierde mandate în fața Verzilor și a ultra-conservatorilor din ReformUK la alegerile locale din Anglia. De altfel, parlamentarii laburiști se pregătesc deja de o contestare formală a poziției lui Starmer în fruntea partidului, iar șansele sale de supraviețuire par mici.
De cealaltă parte a Canalului Mânecii, Franța a intrat în 2026 fără un buget, pentru al doilea an consecutiv.
Vestea bună pentru președintele Emmanuel Macron este că guvernul minoritar condus de premierul Sébastien Lecornu are șanse bune să ajungă la un acord bugetar care vizează o reducere modestă a deficitului până la sfârșitul lunii februarie sau martie.
Având în vedere că alegerile prezidențiale sunt la doar 16 luni distanță, iar alegerile locale urmează să aibă loc în martie, apetitul opoziției pentru alegeri parlamentare anticipate s-a diminuat.
Cu toate acestea, acesta este cel mai bun lucru la care poate spera, deoarece o Adunare Națională divizată va menține o stare de criză, în ”slow motion”, până la cursa electorală din 2027.
Deși economia Germaniei pare că își va reveni ușor în acest an, încă nu își va depăși mahmureala structurală.
Consumat în mare măsură de diviziuni ideologice, guvernul cancelarului Friedrich Merz se va chinui să implementeze reforme de amploare, fără șanse prea bune de reușită.
În cinci landuri germane vor avea loc alegeri, iar partidul de extremă dreapta ”Alternativa pentru Germania” se află într-o poziție periculos de bună, așa încât presiunea asupra guvernului de la Berlin va continua să crească.
Reality-check
Un adevăr istoric, adesea uitat în vremurile liniștite, se va reafirma cu toate puterile în 2026: libertatea, stabilitatea, prosperitatea și pacea în Europa sunt și au fost dintotdeauna fragile.
”Concediul” istoriei, pe care l-a oferit Europei Pax Americana și cooperarea și integrarea excepțională de după cel de-al Doilea Război Mondial între cele două maluri ale Atlanticului, a luat sfârșit.
Mergând mai departe, relevanța Europei în noua ordine globală va fi definită de răspunsul său la agresivitatea hibridă sporită a Rusiei, de influența sa asupra diplomației în ceea ce privește războiul din Ucraina și de capacitatea sa de a-și crește competitivitatea, gestionând în același timp o extremă dreaptă din ce în ce mai activă și abordând amenințările existențiale la adresa economiei și securității sale, așa cum sunt ele reprezentate – concomitent și în forme diferite – de Rusia, China și SUA.
Aici va fi cheia supraviețuirii Europei, așa cum o știm.









