Raport World Vision | În mediul rural, un copil din 10 merge la culcare flămând
Raportul ”Bunăstarea copiilor din mediul rural în 2020”, publicat de Fundația World Vision România (WVR), arată că viața copiilor din mediul rural în România continuă să fie, în multe cazuri, un calvar, mulți micuți fiind încă privați de resurse de bază precum hrana, potrivit unui comunicat al Fundației.
Raportul ”Bunăstarea copilului din mediul rural – 2020” continuă demersul Fundației World Vision România început în anul 2012 de a monitoriza și evalua periodic situația copilului din ruralul românesc pentru a identifica principalele schimbări survenite în viața copiilor și factorii determinanți ai acestor modificări. Cercetarea utilizează la fiecare doi ani o gamă extrem de variată de indicatori care surprind toate dimensiunile calității vieții copilului (locuire, nivel de trai, educație, sănătate, protecție socială, participare, timp liber, valori/credințe) și utilizează aproximativ aceeași metodologie, pentru a permite realizarea de comparații și identificarea principalelor tendințe pe o perioadă mai îndelungată de timp.
Cercetarea a fost realizată în perioada iunie-august 2020 pe baza metodologiei elaborate de World Vision România (WVR) în studiile anterioare (2012, 2014, 2016, 2018), ce aduce deopotrivă perspectiva adulților, dar și a copiilor. Volumul eșantionul cercetării a cuprins 936 de gospodării, din 119 comune cuprinzând 320 sate în care WVR implementează activități. Au fost culese informații de la 936 de adulți, 1478 de copii cu vârste între 12 și 19 ani, 479 de copii de clasa a II-a și 974 de copii de clasele a III-a și a IV-a. Datele culese au fost analizate comparativ pentru perioada 2012 – 2020.
Locuințele gospodăriilor cuprinse în cercetare au în medie 2.7 camere și 45.4 m² ca suprafață. Se remarcă o îmbunătățire a accesului gospodăriilor din mediul rural la utilități: 30% dintre gospodării sunt racordate la gaz, 51% au baie în interior, 26% sunt racordate la canalizare, 58% au apă curentă în interiorul locuinței, 32% au centrală termică individuală, 53% sunt dotate cu geamuri termopan, 47% au toaletă în interior, 79% beneficiază de servicii de ridicare a gunoiului menajer.
Sănătate și nutriție
Pe dimensiunea sănătății și a nutriției, studiul derulat de către World Vision România a relevat câteva aspecte care indică persistența unor probleme legate de igienă, alimentație, accesul la servicii medicale sau comportamente nocive. Comparativ cu situația din anul 2018, valorile consemnate în anul 2020 indică menținerea tendințelor anterioare, însă în unele cazuri pot fi observate ușoare înrăutățiri ale situației generale.
Facilitățile sanitare la nivelul gospodăriilor rurale nu au cunoscut evoluții semnificative în ultimii ani, astfel în continuare jumătate dintre gospodării nu dispun de băi amenajate și toalete la interior.
În ceea ce privește deprinderile privind igiena, datele arată că în numai 73% dintre gospodării copiii obișnuiesc să se spele pe mâini după ce merg la toaletă și în doar 77% dintre acestea minorii își spală mâinile înainte de fiecare masă, ceea ce este îngrijorător în contextul pandemiei, unde igiena are un rol primordial în limitarea răspândirii bolii. În același timp, în jumătate dintre gospodăriile din mediul rural copiii nu au căpătat deprinderea de a se spăla pe dinți de două ori pe zi. Se poate observa o asociere semnificativă între practicile privind igiena personală și evaluarea veniturilor la nivel de gospodărie, în sensul că ponderea gospodăriilor în care copiii respectă un set minim de reguli privind igiena crește odată cu veniturile acestora.
Sub aspectul alimentației copiilor și tinerilor se constată o serie de carențe, atât în ceea ce privește numărul de mese de care aceștia beneficiază, cât și referitor la alimentele consumate de aceștia.
- În 11% dintre gospodării minorii obișnuiesc să servească masa doar de maxim două ori pe zi.
- În multe dintre gospodării se achiziționează alimente mai ieftine sau în cantități mai reduse decât necesarul. În 10% dintre gospodării carnea este inclusă în alimentația copiilor doar o singură dată pe săptămână.
- Un procent de 3% dintre copiii care au participat la studiu afirmă că merg întotdeauna flămânzi la culcare, iar 10% consideră că nu au de fiecare dată suficientă mâncare.
Accesul la servicii medicale
Accesul la servicii medicale reprezintă o altă dimensiune problematică. Studiul de față a relevat faptul că doar 71% dintre respondenți declară că medicul de familie este prezent în fiecare zi în localitate, în celelalte cazuri, prezența medicilor se reduce la câteva zile pe săptămână (26%) sau chiar la o singură zi pe săptămână (3%). Problemele financiare ale familiilor se răsfrâng asupra accesului la servicii medicale.
- Aproximativ 15% dintre respondenți declară că ei sau un alt membru al gospodăriei a fost nevoit în ultimul an să amâne diverse investigații medicale din motive financiare.
- 18% au afirmat că au recurs la restrângerea achiziției de medicamente.
- În cazul gospodăriilor unde există copii mai mici de cinci ani, 11% dintre respondenți declară că minorii nu au fost consultați nici măcar o dată în ultimul an de către medicul de familie în vederea evaluării stării generale de sănătate.
- În ceea ce privește vaccinările, în 96% dintre gospodăriile care au în componență copii mai mici de cinci ani, respondenții afirmă că au fost efectuate toate vaccinurile, în conformitate cu schema oficială (spre comparație, în 2018 acest procent era de doar 70%).
Aproximativ 13% dintre tinerii de 12-18 ani declară că au fumat cel puțin o dată în viață, iar aproape un sfert recunosc că au consumat alcool cel puțin o dată. În cele mai multe cazuri, primul contact al tinerilor cu tutunul și alcoolul se întâmplă în jurul vârstei de 13-14 ani. Se evidențiază o asociere puternică între aceste două tipuri de comportamente nocive la tineri: peste 80% dintre tinerii care au fumat cel puțin o dată declară și că au consumat băuturi alcoolice.
Părinții reprezintă principalii parteneri de dialog ai copiilor în ceea ce privește pubertatea și începerea vieții sexuale (67%) sau sarcinile nedorite și infecțiile cu transmitere sexuală (70%). Un
procent relativ ridicat dintre tineri (18%), au declarat că știu de cazuri ale unor prietene sau colege care sunt gravide sau mame minore, iar un sfert dintre tineri afirmă că nu cunosc nicio modalitate de prevenire a sarcinilor și a bolilor cu transmitere sexuală.
Educația copiilor din mediul rural, o ecuație cu multe necunoscute
Educația copiilor din mediul rural este în general marcată de o serie de dezavantaje cumulative pe care cercetarea World Vision România din anul 2020 le surprinde în perspectivă comparativă cu datele obținute din cercetările anterioare. Îmbunătățirile indicatorilor sunt ca tendință precare, nu există modificări substanțiale ale acestora, însă unele evoluții pot fi utilizate pentru dezvoltarea de intervenții punctuale.
Accesul la educație al copiilor din rural prezintă încă unele deficiențe: o parte considerabilă a copiilor se deplasează la școală pe jos, indiferent de anotimp, durata medie de deplasare dus-întors la grădiniță/școală este primăvara de 19 minute și iarna de 24 de minute.
În ceea ce privește climatul școlar, urmărit prin relațiile între profesori și elevi, datele arată că în 2020 un procent de 85% dintre tineri consideră că profesorii se poartă cu ei la fel ca și cu ceilalți colegi, într-o ușoară scădere față de anii 2016 și 2018, când 90% dintre tineri spuneau același lucru.
Percepția tratamentului egal din partea colegilor se menține constantă între ani, cu 81% dintre tineri spunând că întotdeauna relațiile între colegi sunt egale.
Modul în care contextul familial influențează participarea școlară e reflectat de indicatori precum suportul oferit în prioritizarea timpului de școală (dacă familia a ales să întrerupă sau nu activitatea școlară a copilului, nivelul de implicare în munci domestice), cât și suportul material (cumpărarea de rechizite, cărți) sau cel pentru realizarea sarcinilor de lucru și a temelor. În acest sens, cea mai mare parte a tinerilor spun că nu lipsesc niciodată de la școală pentru a se duce să muncească (92%), un nivel care se menține constant față de anii anteriori. Contextul familial susține participarea copilului la educație mai mult față de anul 2018.
Per total, apariția pandemiei nu pare că a schimbat considerabil nivelul de prioritizare a timpului pentru educație, deși cel mai probabil în practică au survenit o serie de tensiuni în aranjamentele legate de sarcinile domestice. În practică, implicarea tinerilor în activitățile domestice din propria gospodărie nu ia mai mult de 1-2 ore pe zi pentru cea mai mare parte dintre aceștia (76%), însă există diferențe de gen care arată că fetele sunt în medie mai încărcate cu treburile gospodărești, aceasta accentuându-se pentru ele odată cu înaintarea în vârstă.
Rezultatele la testele de citire și înțelegere reflectă diferențe de gen, fetele fiind considerabil mai performante, atât la nivelul rezultatelor testului din clasa a II-a, cât și a celui de clasa a III-a și a IV-a. Rezultatele arată de asemenea că elevii de clasa a II-a performează mai bine decât cei de clasa a III-a și a IV-a, în medie. Pe de o parte, la trecerea dintre clasa a II-a și clasa a III-IV-a, o parte dintre copii pot pierde din cunoștințele și abilitățile de citire și înțelegere a unui text, de asemenea, testele de clasa a III-a și a IV-a au un nivel mai ridicat de complexitate, ceea ce poate indica faptul că procesul de instruire devine ineficient între cele două trepte și nu se reflectă în abilitățile copiilor de citire și înțelegere a unui text.
Datele din cercetare arată că școlile din zonele rurale la care copiii merg nu oferă servicii medicale adiacente, fiind printre cele mai slabe dotări disponibile, în aprecierea tinerilor.
În privința utilizării dotărilor existente în școli, în cea mai mare parte ele sunt folosite, însă se remarcă o ușoară subutilizare a lor, care este mai accentuată în cazul dotărilor tehnologice, a laboratorului de informatică și a tablei interactive. Mai mult, cea mai mare nemulțumire o au tinerii față de dotarea și utilizarea tehnologiei (calculatoare/table interactive) de către profesori și elevi la ore, comparativ cu mulțumirea față de alte resurse disponibile.
Contextul actual al pandemiei de COVID-19 a făcut vizibile, cel mai probabil, o serie de decalaje privind utilizarea TIC, precum și nivelul de competențe digitale care sunt implicate în actul educațional, atât ale cadrelor didactice, cât și ale elevilor.
În general, suportul părinților pentru continuarea studiilor de către copii pare să fie ridicat. Față de 2018 apare o ușoară creștere a interesului pentru învățământul profesional. Această schimbare a apărut, cel mai probabil, pe fondul unor campanii de promovare a avantajelor școlilor profesionale, derulate atât în mass media, cât și în școli, care au avut mai mult ecou în rândul adulților. Deși este o formă de succes această retenție în educație prin reorientarea spre școlile profesionale, atunci când privim motivele abandonului școlar la clasa a 8-a, puteam vedea mai degrabă un eșec instituțional, 56% dintre părinți spunând că motivele abandonului școlar sunt rezultatele slabe ale copiilor, rezultate stabile față de cercetarea din anul 2018.
În privința violenței în școală, 33% dintre tineri nu au intervenit imediat atunci când au asistat la agresarea unei persoane cunoscute, iar cei mai mulți au apelat la o persoană în poziție de autoritate (42%), plaja de comportamente indicând o solidaritate orizontală precară, cât și o oarecare nesiguranță în alegerea celor mai bune opțiuni de intervenție. Metodele de intervenție pentru adresarea violenței sunt cele care vizează cunoașterea drepturilor pe care le au (96%) și cele care sugerează că aceste cazuri de violență trebuie raportate către terți spre a fi rezolvate în mod eficient (97%).
Venituri și nivel de trai
Satisfacția cu veniturile obținute în gospodărie s-a depreciat în mediul rural și pe fondul crizei provocate de pandemia de COVID-19, dar și al creșterii prețurilor produselor.
Gradul de satisfacere a nevoilor de bază ale copiilor, măsurat prin accesul la acestora la locuire și hrană, depinde într-o mare măsură de nivelul veniturilor obținute.
- 99% dintre copii declară că au o locuință;
- Doar 88% dintre copiii din rural mănâncă cel puțin două mese pe zi, 90% nu se duc seara flămânzi la somn, iar 90% au suficientă mâncare să mănânce;
- 11% dintre copiii din rural chestionați mănâncă doar uneori 2 mese pe zi, iar 1% niciodată, 7% merg uneori flămânzi la culcare, iar 3% întotdeauna, 9% au doar uneori suficientă mâncare să mănânce, iar 1% nu au niciodată destulă mâncare;
- 59% dintre copii au declarat că familia are suficienți bani să le cumpere ce au nevoie, iar în 64% dintre familiile copiilor cel puțin unul dintre părinți are un venit;
- În mediul rural există un climat familial optim dezvoltării copiilor, dar 16% dintre copii se consideră susținuți de familie doar uneori, 7% apreciază că familia este doar uneori alături de ei când au nevoie de ajutor și că doar uneori are cine să le dea de mâncare sau să îi îngrijească în cazul în care sunt bolnavi, 5% au încredere doar uneori în adulții cu care locuiesc, 4% se simt discriminați uneori față de alți copii din gospodărie.
Principalele strategii de reducere a cheltuielilor adoptate în ultimul an de gospodării au fost:
- cumpărarea de alimente mai ieftine (76%),
- cumpărarea acelorași alimente în cantități mai mici (74%),
- renunțarea la anumite tipuri de alimente, pe care nu și le permiteau (55%),
- amânarea cumpărării produselor de uz gospodăresc îndelungat (66%),
- amânarea plății utilităților (47%),
- cumpărarea produselor alimentare pe datorie/caiet/credit (46%),
- împrumutarea de alimente de la rude/prieteni (44%),
- schimbarea mijloacelor de transport prin înlocuirea cu unele mai ieftine sau cu mersul pe jos (42%) și
- renunțarea la activitățile extra-școlare ale copilului (42%).
Participarea civică în mediul rural
Consultarea membrilor comunității de către autoritățile locale este relativ redusă în cazul adulților și aproape inexistentă în cazul copiilor (doar 4% dintre aceștia declară că au fost consultați de primar sau consilierii locali în ultimele 12 luni). Vocea acestora se face cel mai adesea auzită în procesul decizional la nivelul școlii, unde 60% dintre copii afirmă că sunt consultați atunci când se iau decizii care îi privesc. Cel mai adesea copiii sunt consultați de membrii familiei (74%) și profesori (69%), atât în 2018, cât și în 2020.
Cât de (ne)fericiți sunt copiii?
Confortul psihologic al copiilor este determinat pe baza auto-evaluărilor acestora privind starea de sănătate și a condiției fizice, a gradului de fericire în raport cu ceilalți copii de aceeași vârstă și a existenței prietenilor cu care copiii pot discuta atunci când au probleme.
Se remarcă o scădere a ponderii copiilor care se simt „întotdeauna” puternici și sănătoși, dar și a celor care se plasează la polul opus al scalei și aleg varianta „niciodată”.
În același timp, foarte probabil și ca urmare a reducerii interacțiunilor directe pe fondul pandemiei de COVID-19, anul acesta, comparativ cu 2018, scade ponderea copiilor care afirmă că au întotdeauna prieteni sau cunoscuți cu care pot sta de vorbă atunci când au probleme (de la 73% la 60%).
Indicele sintetic al fericirii, construit prin agregarea acestor trei elemente, ia valori preponderent pozitive: 49% dintre copii obțin scorul maxim, răspunzând simultan „întotdeauna” la toți cei trei itemi. Datele indică existența unei asocieri pozitive între numărul surselor de venit și cel al bunurilor din gospodărie și indicele fericirii: fericirea copiilor crește atunci când crește și numărul surselor de venit în gospodărie (fericirea atingând nivelul maxim pentru două surse de venit) și cel al bunurilor deținute.
Autoplasarea copiilor pe scara unei vieți bune indică tendința acestora de a evalua preponderent pozitiv propria viață. Dacă în 2018 se remarca o depreciere a auto-percepțiilor față de 2016, anul acesta observăm o ușoară creștere a ponderii copiilor care se plasează către valorile maxime ale scării vieții bune: 22% în 2020, față de 19% în 2018, concomitent cu o scădere a ponderii celor care apreciază că au o viață rea.
Principalele caracteristici ale vieții bune, menționate de copii atât în 2018, cât și în 2020, aparțin sferei non-materiale: sănătatea și familia. Acestora li se adaugă resursele financiare, locuința, educația, cariera/locul de muncă, dar și o serie de aspecte privind orientările valorile și comportamentele dezirabile social și o componentă de hedonism (urmărirea pasiunilor, petrecerea timpului liber etc.).
Datele arată atât creșterea ponderii copiilor care se implică în ajutorarea membrilor vulnerabili ai comunității, fie persoane vârstnice, fie colegi de școală care întâmpină dificultăți în pregătirea
temelor, cât și a celor care se implică anul acesta în protejarea mediului, cu precădere prin comportamente de tip preventiv (nu aruncă gunoaie și nu distrug natura). Aceste comportamente
sunt mai răspândite în cazul copiilor care au participat la acțiuni de protejare a mediului organizate de către școală/comunitate și la proiectele World Vision.
Foarte probabil și ca urmare reglementărilor activităților religioase în contextul pandemiei COVID-19, anul acesta se înregistrează o scădere a ponderii copiilor care merg la biserică săptămânal sau la sărbători. Respectând tendința din 2018, copiii se adresează cel mai adesea părinților sau bunicilor atunci când au întrebări privind credința în Dumnezeu, urmați de profesorul de religie și preot.









