Reconversie: “Academia tehnicienilor în sectorul eolian” a zburat pe aripile vântului

Un sistem de reconversie profesională pentru mineri, care a fost considerat odată cel mai ambițios program de locuri de muncă ecologice din România până în prezent, s-a dezorganizat la un an de la lansarea sa, după recenta schimbare de guvern, scrie Euractiv.com.

Când a fost inaugurat anul trecut, programul de instruire a adus speranță în Valea Jiului. Regiunea se confruntă cu dificultăți economice și sociale după mai bine de 20 de ani de declin industrial cauzat de decesul lent al industriei cărbunelui. Aproximativ 90% din locurile de muncă s-au pierdut și oamenii se străduiau să se adapteze noilor realități economice.

Scopul „Academiei eoliene” a fost de a instrui 5.000 de mineri pe parcursul a 10 ani, oferind perspectiva unor noi locuri de muncă într-o industrie în plină expansiune.

Însă la un an de la debutul programului și în absența finanțării necesare sau a sprijinului politic din partea guvernului, o singură persoană din Valea Jiului a absolvit academia și lucrează acum în industria eoliană.

„Academia de Pregătire şi Reconversie profesională pentru Surse Regenerabile şi Distribuţie a Energiei Electrice” a apărut pentru prima dată din birourile Asociației Române a Energiei Eoliene și a fost lansată în mai 2019 de către ministrul Energiei de atunci, ca parte a efortului de tranziție energetică al țării.

Partenerii programului – Ministerul Energiei, Asociația Română pentru Energie Eoliană (RWEA), Monsson Operations, CEZ, Enel și Universitatea din Petroșani – au semnat un memorandum și au început să pună bazele pentru ceea ce a fost considerat cel mai ambițios proiect de reconversie profesională din România până în prezent.

Zeci de mineri sau foști mineri au aplicat pentru program, îngrijorați că își vor pierde slujbele odată ce minele rămase se vor închide, cu speranța că se vor angaja în sectorul energiei regenerabile.

Aldona Todoran a fost una dintre primele care a aplicat. Acum la 49 de ani, ea a lucrat mai bine de douăzeci de ani ca inginer în mina subterană din Paroșeni, dar a decis să părăsească mina în 2017 din cauza condițiilor de muncă de acolo. Anunțul programului de reconversie profesională a venit la momentul potrivit pentru ea, după un an petrecut în căutarea unui loc de muncă.

Todoran a ajuns să fie imaginea programului. Ea a fost prezentată publicului de către departamentul de comunicare al Ministerului Energiei ca exemplul perfect al unui fost muncitor în mină de cărbune care s-a recalificat cu succes ca tehnician în domeniul energiei eoliene. Fotografiile cu feța ei acoperite de cărbune sau în picioare pe o turbină eoliană cu brațele întinse au început să circule în mass-media.

„La început, eram neîncrezătoare în legătură cu programul, obișnuită fiind cu promisionile goale aruncate în Valea Jiului”, spune Todoran. „Dar când le-am văzut entuziasmul și am văzut câte persoane au fost implicate în reconversia celor care părăsesc sistemul minier, am început să cred mai mult în acest proiect”, a spus Todoran.

La prima rundă de interviuri au participat 50-70 de persoane. Cu toate acestea, unii dintre candidați nu au mai auzit nimic de la intervievatori după aceea. Monsson Operations, compania responsabilă de selecție, a descris ulterior interviurile drept simple „focus-grupuri” care au avut ca scop sondarea interesului comunității locale și pregătirea pentru implementarea viitoarei „academii de energie eoliană”.

În așteptarea unui răspuns din partea promotorilor programului, Aldona s-a angajat ca distribuitor pentru o companie de echipamente medicale. Dar visul ei era să treacă din industria cărbunelui în sectorul energiei eoliene, un salt care să o ducă la 604 km distanță de Valea Jiului până la parcul eolian Cogealac din Dobrogea, România.

După câteva săptămâni, Monsson Operations a organizat în sfârșit o primă excursie la parcul eolian Cogealac pentru șapte mineri, în vara anului 2019. Interesul a crescut și 47 de mineri au participat la o a doua excursie.

Apoi, reprezentanții Monsson au realizat interviuri cu zeci de mineri și foști mineri din Valea Jiului. Conceptul era de a angaja oameni pentru o perioadă de cel puțin doi ani, lucrând câteva săptămâni de acasă și câteva săptămâni de la fața locului, pentru a evita relocarea permanentă a oamenilor.

Un criteriu important pentru candidații selectați a fost să fie tineri și să aibă un corp atletic, a spus Mihael Melczer, consilier la ministerul Energiei, cel care a adus proiectul la minister și a contribuit la lansarea acestuia.

Fost director la complexul Hunedoara din Valea Jiului, Melczer a preluat slujba la minister când regiunea făcea deja parte din Platforma UE pentru regiunile de cărbune în tranziție, o inițiativă lansată de Comisia Europeană.

„Nimeni nu a făcut nimic în acest sens”, a spus Melczer. „Diferite persoane din guvern mergeau la Bruxelles, făceau act de prezență, colectau diurna și atât. România nu a prezentat niciun proiect ”.

Ulterior, politicienii și-au pierdut interesul pentru program. După căderea guvernului condus de social-democrați în noiembrie 2019, ministrul Energiei a fost înlocuit, iar Melczer s-a întors la afacerea sa din domeniul turismuli în Valea Jiului.

Așa cum se întâmplă adesea când guvernele se schimbă, noul cabinet condus de liberali nu a continuat politica lansată de predecesorii lor. Fără sprijin politic, „academia eoliană” a fost abandonată, a spus Melczer.

Dar unele idei mor greu și este posibil ca proiectul să poată fi reînviat. Adrian Borotea, manager la compania cehă de energie CEZ și membru al consiliului de administrație al RWEA, a declarat că companiile din industria eoliană au purtat discuții promițătoare cu noul ministru al Energiei și probabil că vor semna în curând un nou memorandum.

Dacă guvernul își reînnoiește sprijinul, partenerii spun că ar putea asigura finanțarea din fonduri UE, care va fi disponibilă la sfârșitul acestui an sau începutul anului 2021.

Sebastian Enache, reprezentantul Monsson și membru al consiliului de administrație al RWEA, a declarat că au decis să continue cu un proiect pilot finanțat din propriul buget. Întrucât întregul proces costă 10.000 de euro de persoană, o versiune redusă a proiectului a fost singura opțiune posibilă până când fondurile europene încep să fie disponibile, a explicat el.

Candidatul câștigător a fost Ștefan Birchi, în vârstă de 26 de ani, din Valea Jiului, care lucra la un parc eolian din Suedia înainte de a fi intervievat în aprilie 2020. Enache a spus că principalul criteriu pentru selectarea candidaților este competența în limba engleză, deoarece tehnicienii eolieni vor să fie obligat să lucreze în diferite țări.

Birchi a fost prima persoană care a primit un contract de muncă ca parte a proiectului. El a studiat ingineria electrică în Timișoara, dar nu și-a găsit un loc de muncă în zonă după absolvire, așa că și-a luat mai multe locuri de muncă pe termen scurt în Valea Jiului și în străinătate. Birchi lucrat și în mină pentru trei luni, în ciuda obiecțiilor din partea tatălui său, care era miner subteran.

Tânărul de 26 de ani s-a declarat încântat să fie selectat pentru o slujbă în industria energiei eoliene și acum intenționează să se mute definitiv la Constanța, la 604 km distanță de Valea Jiului, pentru a fi mai aproape de cel mai mare parc eolian din România.

În ceea ce o privește pe Aldona, ea și-a schimbat locul de muncă și a lucrat temporar ca instructor de schi în iarna anului 2019. Nu a mai auzit de „academie” și chiar se gândește să se întoarcă la mină.

„Nu avem multe opțiuni pe aici”, a spus ea.

Pentru foștii muncitori din minerit precum Aldona, entuziasmul inițial cu privire la „academia de energie eoliană” s-a transformat în deziluzie – un sentiment răspândit în Valea Jiului, unde minerii au asistat la declinul lent al industriei cărbunelui de-a lungul anilor.

Între timp, reprezentanții industriei eoliene spun că au învățat lecții din experiența lor din Valea Jiului. În timp ce unii mineri erau entuziasmați de noile oportunități de angajare, au descoperit că mulți dintre ei erau reticenți să-și abandoneze slujbele și familiile pentru a începe un nou capitol al vieții lor, departe de casă.

Unii chiar au dat vina pe industria regenerabilă pentru declinul cărbunelui și și-au arătat în mod deschis neîncrederea față de companiile de energie eoliană. În cel mai rău caz, unii dintre mineri au fost descriși ca angajați „răsfățați”, dornici să încaseze beneficii.