Șefii armatei ruse au pus ochii pe o nouă categorie de bărbați buni de luptă: bețivii Marelui Nord

Pe măsură ce războiul declanșat de Rusia în Ucraina se apropie de încheierea celui de-al patrulea an, armata rusă are în continuare nevoie stringentă de soldați. Pentru a-și spori rândurile, armata recurge la metode neconvenționale: de exemplu, recrutează bărbați oameni aflați într-o stare de intoxicație alcoolică severă – adică beți criță. După ce se trezesc, soldații contractuali recent angajați își dau seama ce au făcut, dar acceptă să meargă pe front, sub amenințarea urmăririi penale. De cele mai multe ori, mor chiar în prima lor bătălie.

Evgheni era singurul antreprenor dintr-un sătuc din nordul înghețat al Rusiei. Avea o fabrică de cherestea și o pensiune, o soție și doi copii, nimic special. La sfârșitul lunii septembrie a anului trecut, a mers până într-un sat vecin, să stea la un pahar de vorbă cu un prieten, proprietarul unui magazin local. Au stat în prăvălie, au povestit, iar apoi au ieșit afară să fumeze o țigară.

Câteva ore mai târziu, Evgheni era la volanul mașinii lui și gonea spre capitala regională, la un punct de recrutare organizat de Ministerul Apărării. Puțin peste o lună mai târziu, a dispărut în luptă, în largile câmpii din estul Ucrainei.

Este doar una dintre poveștile asemănătoare ale unor bărbați din nordul îndepărtat al Rusiei, care au fost literalmente răpiți de recrutorii militari ruși, povești relatate pe larg de publicația independentă multilingvă The Barents Observer.

Oksana, soția lui Evgheni, își amintește în detaliu ziua în care soțul ei s-a înrolat pe neașteptate în armată:

”Eu și soțul meu am vorbit la telefon în ziua aceea. A spus că va trece pe la casa unui prieten și apoi vine spre casă. I-am spus: «Bine, hai, te așteptăm!»”

Prietenul lui Evgheni, Serghei, lucra la un magazin local împreună cu soția sa. Oksana descrie momentul în care bărbatul i-a întâlnit pe recrutori:

”Au ieșit afară să fumeze o țigară. Chiar atunci, au venit niște soldați cu mașina; bărbații au început să vorbească cu ei, apoi au dispărut. Soția lui Serghei era în spatele tejghelei. Era absolut sigură că bărbații plecaseră acasă – locuiau în apropiere.

Apoi, soldații au început să vină după vodcă. Au intrat o dată, apoi încă o dată – tot după vodcă. Ei bine, soția lui Serghei nu a dat mare importanță. În seara aceea, a închis magazinul și s-a întors acasă – ușa era larg deschisă, iar pe masă era un dosar cu documente. S-a uitat înăuntru – iar documentele lui Serghei dispăruseră.

A sunat o rudă: «Știi unde este Serghei?» «El și Jenia au plecat la război.» «Ce vrei să spui?!» «Exact așa. Soldații au venit, au vorbit cu ei, au băut ceva și apoi au plecat.»

Așa că i-au luat pe amândoi: pe soțul meu și pe prietenul lui.”

”Ne jucam jocuri de război”

În timp ce Evgheni trăgea dușcă după dușcă de votcă la îndemnul soldaților, soția lui, fără să bănuiască nimic, stătea acasă cu copiii: compania unde lucra se închisese de mult din cauza sancțiunilor. Seara târziu, a încercat să-și sune soțul de mai multe ori, dar acesta nu a răspuns. Apoi s-a sunat el.

”Mi-a spus cu o voce de bețiv: «Nu-ți face griji, merg la Districtul Militar de Nord-Est». I-am spus: «Ai înnebunit? Te așteptăm acasă!». El a spus: «Ei, lasă, se mai întâmplă… Bine, hai, pa, am tăiat-o!».

Din ce mi-am dat seama, în doar câteva ore soldații ăia au reușit să-i îmbete pe oamenii noștri, să-i prostească, să-i ducă la cel mai apropiat birou de înregistrare și recrutare militară, să-i elibereze soțului meu un act de identitate militar și să-l facă să semneze actele. Apoi i-au dus la centrul de distribuție. Soțul meu și-a lăsat chiar și mașina acolo unde o parcase inițial.

A fost un adevărat coșmar!”

Oksana i-a lăsat pe copii cu bunica lor și s-a grăbit spre capitala regională. După o noapte de călătorie cu autocarul, dimineața a ajuns la centrul de distribuție.

”L-am văzut pe soțul meu stând acolo. Am izbucnit imediat în lacrimi… Am întrebat: «Există vreo cale de întoarcere?» Zice că nu. «Dacă aș da înapoi, mă vor considera dezertor și o să capăt cel puțin șase ani de închisoare. Poate că nici n-ar fi cea mai rea variantă…»”

Oksana a cerut audiență la comisarul militar și a încercat să-i explice că se făcuse o greșeală teribilă în legătură cu soțul ei:

”I-am spus: «Înțelegeți, vă rog, are o afacere, are proiecte neterminate, trebuie să îi plătească pe oameni! Avem pământ acasă, avem copii mici!» La care el: «E în regulă, te chemăm mai târziu la unitatea militară, ca să faci o procură…» și așa mai departe.

A spus că va servi departe de front, în regiunea Leningrad.

Și tot îmi spunea toate astea, ca să mă liniștească. Știu prea bine cum să vorbească cu oamenii fără să le provoace accese de isterie. Așa că m-a convins.”

Evgheni nu făcuse armata fiind scutit pe caz de boală. Totuși, de această dată, biroul de recrutare militară i-a acordat cea mai înaltă categorie din punctul de vedere al stării de sănătate:

”Minune cerească: la patruzeci de ani, și-a revenit în mod miraculos și a devenit sănătos tun”,

glumește sinistru Oksana.

La scurt timp după aceea, a plecat spre unitatea la care fusese repartizat. Suna de acolo în fiecare zi și părea mulțumit de cum mergeau lucrurile:

”Era ca și cum ne jucam jocuri de război, ca pe vremuri, când eram copii”,

își amintește ea despre ce îi spunea Evgheni la telefon.

Dar jocurile de război avea să se încheie în curând.

”M-a sunat și mi-a spus doar să nu îmi fac griji. Erau în formație, i-au strigat numele și i-au spus: două ore vă pregătiți, apoi plecați. Unde?… nimeni nu știa unde.

A mai apucat să-mi spună că i-au transmis că, dacă nu va respecta ordinele comandantului, vor chema poliția militară și îl vor băga la închisoare pentru interogatoriu. Mai bine i-aș fi spus să meargă la închisoare…”,

mai spune Oksana.

Pe 1 noiembrie, Evgheni i-a spus soției sale că pleacă într-o misiune de luptă. Două săptămâni mai târziu, epuizată de așteptare și incertitudine, Oksana a sunat la unitate și a aflat că soțul ei era declarat ”dispărut în luptă”.

Comparând fragmente de informații de la soțul ei cu date din surse deschise, a reușit să determine exact operațiunea la care a participat Evgheni. Bătălia a avut loc în regiunea Sumî din Ucraina la începutul lunii noiembrie. Oksana crede că soțul ei a fost, cel mai probabil, ucis.

A trecut puțin peste o lună între recrutarea lui Evgheni și dispariția sa. Un prieten de-al lui, care a plecat în război împreună cu el, a supraviețuit și servește în prezent în regiunea Leningrad.

”A ieșit la recrutori cu un cuțit și le-a spus că-i taie!”

”Soțul meu spunea mereu: «Ăsta nu e războiul meu». Știam cu toții ce se întâmplă pe front. Aveam prieteni acolo – unii erau recrutați, alții se înrolaseră voluntari, ca niște nechibzuiți ce sunt. Și spunea mereu: «Nu are rost să mă duc acolo».

Încă mă simt ca într-un film prost, al cărui final îl aștept ca să putem să revenim apoi la normal. Atâta doar că nu se va mai termina vreodată”,

mai spune Oksana. „Încă mă simt ca într-un film. Ca și cum totul s-ar termina și totul va reveni la normal. Dar nu se va termina.”

Ea își mai amintește și că, în aceeași zi, un alt bărbat a fost luat din satul unde operau recrutorii militari. De această dată, soldații au venit direct la el acasă:

”Stătea cu niște prieteni și beau. Cineva a intrat direct în casa lor și a spus: «De ce stați aici și beți în timp ce mor oameni? Haideți, luați-vă documentele și haideți să mergem!». Ei bine, au făcut-o. Doi dintre ei, însă, au fost refuzați din cauza unor probleme grave de sănătate. Și cel care era mai mult sau mai puțin sănătos a fost trimis acolo și nici acum nu am reușit să-l contactăm.”

Recrutorii se deplasează, în mod regulat, în sate îndepărtate și merg din ușă în ușă, căutând oameni care beau, spune sora lui Evgheni, care a fost de acord și ea să vorbească cu un jurnalist de la The Barents Observer.

Această tactică nu funcționează întotdeauna. De exemplu, consătenii lui Evgheni au devenit mai precauți cu străinii care apar la ușa lor:

”Avem un tip pe care îl cunoaștem… El nu e un bețiv, dar îi place să bea din când în când. Un tip tare nostim. Așa că, în ziua în care recrutorii au venit la el să-l ia, el a ieșit la ei cu un cuțit și le-a spus: «Plecați de aici, că vă tai!». S-au întors pe călcâie și chiar au plecat.”

Plângeri oficiale

Jurnaliștii de la The Barents Observer au consultat documente oficiale și astfel au descoperit mai multe cazuri în care reprezentanți ai Ministerului Apărării au semnat contracte cu persoane care intoxicate cu alcool sau care sufereau de alcoolism cronic.

De pildă, o plângere depusă la procuratura militară de către Ghenadi, un locuitor al unui sat izolat din nord, care a scăpat la limită de recrutare în decembrie. În document, el se plânge de comportamentul recrutorilor și de șeful municipalității, care îi asistă:

”Împreună cu ofițerii de recrutare militară, efectuează tururi în zonă, în timpul cărora exercită presiune psihologică asupra cetățenilor aflați într-o situație similară cu a mea.

Acești indivizi răspândesc în mod deliberat informații false conform cărora contractul nu implică participarea directă la luptă, fiind destinat doar «lucrărilor de reconstrucție». Cunosc din surse de încredere că cetățenii care au cedat acestor dezinformări au fost ulterior trimiși în zone de luptă, unde au fost grav răniți sau uciși”,

se arată în plângere.

Fratele lui Ghenadi, militar de carieră, a explicat că ”situația similară” la care se referea în plângere se referă la dependența de alcool sau la alcoolismul cronic. El a povestit că o persoană a venit acasă la Ghenadi în timp ce acesta era beat și l-a dus la biroul local de înregistrare și recrutare militară:

”Ofițerul a început să facă presiuni asupra lui să semneze contractul. I-au spus: «Uite, a venit o mașină și te așteaptă, urcă-te, te ducem în capitală, unde vei trece examenul medical». El a spus: «Îmi pare rău, nu merg, nu sunt pregătit, trebuie să iau niște lucruri cu mine»”,

a povestit fratele lui.

Această întârziere l-a salvat pe bărbat – fratele său a aflat ce se întâmpla, și-a sunat colegii și le-a spus că nu va putea funcționa așa. Totuși, doi dintre amicii lui Ghenadi au onorat invitația și au plecat. Unul dintre ei era într-un asemenea hal, încât a aflat de semnarea contractului abia când s-a trezit din beție, în trenul care îl ducea la unitatea care îi fusese repartizată.

”Dacă totul se face legal, dacă ești sănătos la minte și înțelegi ce faci și încotro te îndrepți, da, asta e în regulă. Dar când se petrec asemenea absurdități, nu pot să accept așa ceva. Nu înțeleg de ce se întâmplă asta”,

comentează soldatul care, într-un fel sau altul, și-a salvat fratele de la recrutare.

Curajul la beție

Un activist pentru drepturile omului care lucrează într-o regiune din nord-vestul Rusiei a declarat, pentru The Barents Observer, că soldați beți și chiar alcoolici au mai fost recrutați și înainte, dar nu în număr atât de mare ca acum.

De pildă, jurnaliștii au mai dat peste un caz din urmă cu mai bine de doi ani – o plângere din partea militarului Alexei, care a încercat să rezilieze un contract pe care îl semnase în octombrie 2023.

Conform declarației înregistrate la grefă, bărbatul bea cu un prieten, care l-a convins să meargă la război în Ucraina.

O cunoștință comună i-a dus pe amândoi la biroul de înregistrare și recrutare militară, unde cei doi tovarăși de pahar au semnat contractul.

Aproape pe loc, Alexei și-a dat seama că a făcut o greșeală, mai ales că și-a amintit de soția sa, care aștepta să nască în orice moment.

A cerut să rezilieze contractul, dar pașaportul îi fusese confiscat, așa că a fost urcat într-un tren și trimis la Kursk.

Trecuse cam o oră și jumătate între momentul în care bărbații au fost duși la biroul de înregistrare și recrutare militară și momentul în care Alexei a început să trimită mesaje panicate soției sale însărcinate.

Potrivit activistului pentru drepturile omului, un interval atât de scurt nu putea să fie de ajuns pentru ca personalul biroului de recrutare militară să reușească fizic să îndeplinească toate procedurile legale, care includ și un minim examen medical, precum și o ședință a comitetului de selecție militară.

Din datele deschise, jurnaliștii de la The Barents Observer nu a putut stabili locul în care se află în prezent Alexei, nici ce s-a întâmplat în cele din urmă cu el. Bărbatul nu figurează pe lista soldaților decedați ai armatei ruse, întocmită și actualizată periodic de portalul independent Mediazona.

Morți de beți, înainte de a fi morți de-a binelea

Starea noilor recruți poate fi judecată și după ce povestesc lucrătorii de la ambulanță. Soldații care se pregătesc să fie trimiși pe front sunt spitalizați, în mod regulat, cu sindrom de sevraj alcoolic – o afecțiune extrem de severă cauzată de încetarea bruscă a consumului prelungit de alcool.

”Sunt chemați foarte des la punctul de recrutare și au convulsii puternice chiar acolo, în formație. Și pot chiar să moară din cauza asta. Cu mulți se întâmplă așa.

Suntem chemați, sărim în mașini cu girofarele pornite, ajungem și vedem vreo zece inși care stau afară. Nici măcar nu le poți spune vârsta, de la 25 la infinit. Ca alcoolicii, știți…

Băieții noștri aleargă către ei, pe rând, ca să-i stabilizeze, apoi îi conduc la mașină

Și încep să-i întrebe: «Cât ai băut?» «O săptămână.» «Nu minți. Cât timp?» «Două luni…»

Deci, și-a petrecut omul câteva luni bând la el în sat, după care a semnat contract cu Ministerul Apărării,

spune un șofer de ambulanță dintr-o capitală regională din nordul Rusiei.

Surse citate de The Barents Observer apreciază că recrutorii, în special cei care operează în zonele rurale, vizează în mod specific consumatorii de alcool, întrucât aceștia sunt mai ușor de convins și sunt mai vulnerabili.

Între timp, autoritățile ruse plătesc sume uriașe pentru a recruta bărbați care să semneze contracte. Potrivit datelor publicației Vajnîie Istorii (”Povești Importante”), recompensa pentru un soldat poate ajunge chiar la o jumătate de milion de ruble. În plus, ofițerii de recrutare primesc bonusuri în funcție de câți oameni strâng la oaste.

Potrivit vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, peste 400.000 de ruși au semnat contracte cu Ministerul Apărării în 2025.

Kirill Budanov, actualul șef al Administrației Prezidențiale de la Kiev, consideră că Rusia intenționează să recruteze un număr similar de soldați pentru război în 2026.

NOTĂ: Cei care au furnizat informații pentru The Barents Observer riscă să fie persecutați pentru acest fapt de către autoritățile ruse. Pentru siguranța lor, numele persoanelor implicate au fost schimbate, iar locațiile unde au avut loc evenimentele descrise au fost anonimizate.