Spania primește migranți cu brațele deschise. ”Închideți granițele, distrugeți economia!”

Guvernul Spaniei a luat poziție în cea mai mare bătălie politică a Occidentului — și consideră că dispune de date care să-i susțină poziția. În timp ce majoritatea guvernelor occidentale se grăbesc să înăsprească controlul la frontiere, prim-ministrul Pedro Sánchez mizează tot mai mult pe o politică de migrație deschisă, bazându-se pe un raport tehnic care argumentează din punct de vedere economic de ce o reducere a migrației ar fi o greșeală gravă, scrie Euronews.

Conform concluziilor acestora, o reducere anuală de 30% a fluxurilor migratorii ar determina o scădere a PIB-ului Spaniei cu 5% în decurs de un deceniu, cu 14% până în 2055 și cu 22% până în 2075, potrivit proiecțiilor elaborate de Oficiul Național de Prognoză și Strategie (ONPE).

Aceasta nu este o prognoză pe care vreun guvern și-ar dori-o.

Raportul apare în aceeași săptămână în care Spania a atins un record de 22 de milioane de lucrători angajați — o etapă importantă pe care experții o atribuie parțial fluxurilor susținute de migrație care s-au accelerat brusc de la începutul pandemiei.

Ferme, sate, săli de clasă

Consecințele unei politici restrictive în materie de migrație ar depăși cu mult cifrele oficiale ale PIB-ului.

Peste 220.000 de exploatații agroalimentare ar putea fi abandonate în următorii 50 de ani – adică aproape trei din zece dintre cele care funcționează astăzi –, agravând criza cronică de depopulare rurală din Spania.

Până la 2.300 de localități mici, aproximativ 20% din total, ar putea dispărea complet.

Provincii precum Orense și Zamora, unde vârsta medie depășește deja 50 de ani, se confruntă cu condiții demografice pe care raportul le compară cu stepa siberiană.

Efectele în lanț se amplifică rapid. Mai puțini lucrători înseamnă mai puțini copii în școli — analiza prevede închiderea a 32.000 de săli de clasă din învățământul primar și a 18.000 din învățământul secundar.

Centrele rurale de asistență medicală primară ar urma să dispară, lăsând locuitorii rămași fără servicii de bază și accelerând tocmai declinul pe care încearcă să-l inverseze.

Cine umple golurile?

Lucrătorii migranți susțin deja sectoare în care forța de muncă locală nu se îndreaptă cu același entuziasm.

În agricultură — unde condițiile precare din fermele din Huelva, Almería și din interiorul Cataloniei au atras de mult timp critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului — aceștia ocupă posturi care altfel ar rămâne neocupate.

Raportul susține că migranții generează între 15% și 25% din creșterea anuală a venitului mediu și, contrar presupunerilor populare, nu afectează negativ salariile sau perspectivele de angajare ale lucrătorilor autohtoni.

Situația politică este la fel de tensionată. Un program de regularizare rapidă introdus în 2018 — care urmează să fie revocat în iunie — a acordat drept de ședere aproape automat unui număr de aproximativ 240.000 de cetățeni venezuelani.

Acordul încheiat la acea vreme de Sánchez cu Podemos a declanșat, de asemenea, un program extraordinar de regularizare, promovat de grupuri precum Regularisation Now, care militează de mult timp împotriva condițiilor de exploatare din fermele spaniole.

Fără medici, fără îngrijitori într-o țară cu o populație îmbătrânită

Sistemul de sănătate ar resimți această presiune în mod acut.

Odată cu scăderea numărului de lucrători migranți, oferta de servicii de îngrijire ar putea scădea cu 28% — tocmai în momentul în care numărul persoanelor vârstnice aflate în îngrijire crește cu aproape 60%, potrivit analiștilor ONPE.

În orașe precum Madrid, 90% dintre îngrijitori sunt deja de origine migratoare.

Pentru a satisface cererea viitoare de îngrijire ar fi nevoie de aproximativ 483.600 de lucrători suplimentari față de nivelul actual al ocupării forței de muncă, spun analiștii, citând cercetări realizate de BBVA, Universitatea din Cambridge și OCDE.

Aceste studii au acum peste zece ani — ceea ce înseamnă că decalajul ar putea fi deja mai mare decât sugerează cifrele.

Personalul medical se confruntă cu propria criză.

Grupul de lucru tehnic privind migrația, format din nouă cadre universitare din universități spaniole, estimează că o restricționare ar reduce numărul de medici din țară cu 64.000 de specialiști — o lovitură gravă pentru un sistem de sănătate publică care se confruntă deja cu liste de așteptare tot mai lungi și cu o profesie aflată în prezent în grevă generală din cauza condițiilor de muncă.

Pensiile: eternul tabu economic al Spaniei

Sistemul de pensii adaugă o presiune suplimentară.

Până în 2075, analiștii estimează că fiecare beneficiar ar trebui să contribuie cu încă 2.000 de euro pentru a menține nivelurile actuale ale prestațiilor — deși remarcă un paradox: finanțele publice ar atinge de fapt un nivel maxim între 2050 și 2060, pe măsură ce Generația X, născută în timpul baby-boom-ului de la sfârșitul erei Franco din Spania, ajunge la vârsta pensionării.

După aceea, rezerva fiscală se va diminua rapid.