Studiu: Au fost identificate microplastice atât în apa îmbuteliată, cât și în cea de la robinet

Oamenii de știință afirmă că microplasticele găsite în apa potabilă sunt foarte fine și, prin urmare, mai susceptibile de a trece din intestinul uman în sânge și organe. Majoritatea microplasticelor găsite în probele de apă îmbuteliată și de la robinet au fost mai mici de 20 de microni (μm), potrivit cercetătorilor care îndeamnă Uniunea Europeană să actualizeze limita de detecție recomandată pentru a include aceste particule foarte fine, potrivit 360medical.

Oamenii de știință au testat 10 mărci diferite de apă îmbuteliată și o sursă de apă de la robinet în Toulouse, Franța, cu o nouă metodă de detectare a microplasticelor fine, mai mici de 20 μm, care până în prezent au fost omise din multe studii din cauza limitărilor de detectare, spun ei.

O decizie recentă, din martie 2024, a Uniunii Europene privind măsurarea microplasticelor în apa potabilă stabilește limita la particule mai mari,

„cu o dimensiune cuprinsă între 20 μm și 5 mm”,

dar microplasticele mai mici sunt mai susceptibile de a trece prin intestin în sânge și organe, scriu cercetătorii în noul studiu publicat miercuri în revista PLOS Water.

„Ideea a fost să demonstrăm că este posibil să analizăm plasticele foarte fine și microplasticele și să încercăm să arătăm Uniunii Europene că este insuficient să stabilim limita de detecție la 20 de microni”,

a declarat Oskar Hagelskjaer, CEO și fondator al Microplastic Solution și primul autor al studiului.

Noul studiu arată că se pot

„analiza particulele sub 20 de microni, care este limita considerată ca cea mai periculoasă în ceea ce privește sănătatea umană”.

Studiul a constatat că marea majoritate erau microplastice foarte fine, 98% dintre cele găsite în probe având sub 20 μm, iar 94% mai puțin de 10 μm în diametru.

Principala diferență în metodologia folosită au fost instrumentele mai sensibilă și controlul calității pentru a se asigura că procesul de detecție nu a contaminat proba.

Bethanie Carney Almroth, profesor de ecotoxicologie la Universitatea Gothenburg din Suedia, care nu a fost implicată în studiu, a declarat pentru Euronews Health că metodologia studiului este

„destul de puternică”,

prin precizia măsurătorilor și faptul că permite analiza a ce se poate întâmpla cu eșantionul în timpul procesării.

O problemă omniprezentă

Cercetătorii au identificat o gamă largă de microplastice atât în apa îmbuteliată, cât și în cea de la robinet, cu un interval de la 19 la 1.154 de particule de microplastice pe litru.

Apa de la robinet din Toulouse conținea 413 microparticule de plastic pe litru, mai mult decât opt din cele 10 probe de apă îmbuteliată, deși Hagelskjaer a declarat că este periculos să se tragă concluzii pe baza unei singure probe de apă de la robinet.

Cu toate acestea, rezultatele indică faptul că

„apa îmbuteliată și apa de suprafață tratată conțin concentrații similare de (n.r. microplastice), în timp ce apa potabilă provenită din ape subterane poate fi mai puțin contaminată”,

au scris cercetătorii în studiu.

Concentrația de microplastice a semănat cu alte surse de apă potabilă tratată, dar a fost de aproximativ 10 ori mai mare decât apa potabilă provenită din apele subterane din Danemarca, au adăugat ei.

Specialiștii spun că acest lucru are sens, deoarece apa subterană se infiltrează prin sol și are o

„filtrare naturală”,

în timp ce apa de la robinet din Toulouse provine în principal din râul Garonne și trece printr-un proces de filtrare în 10 etape. El a speculat că acest proces sau râul ar putea duce la contaminarea cu microplastice.

El a adăugat că o constatare pe care a găsit-o

„foarte curioasă”

a fost că, deși probele de apă îmbuteliată au fost ambalate în sticle din polietilen tereftalat (PET), conținutul PET nu a fost cel mai răspândit plastic. Acest lucru înseamnă că sticlele ar putea să nu fie cel mai mare vinovat pentru materialele plastice din apă.

Este încă neclar ce înseamnă aceste microplastice în general pentru sănătatea umană, potrivit prof. Carney Almroth.

„Sunt oriunde ne uităm și știm că sunt și în organismul nostru”,

a spus ea, adăugând că

„apar acum apar dovezi care arată un impact asupra sănătății al acestor expuneri”.

„Este o problemă foarte răspândită”,

a adăugat ea,

„nu mai există niciun loc pe planetă care să nu fie contaminat”.