Studiu româno-norvegian: Peste 70% din români susțin NATO și Uniunea Europeană

Dr. Ileana Rotaru:

Din fericire acordul și susținerea pe care românii o dau pentru instituțiile Uniunii Europene și pentru NATO, sunt în continuare destul de puternice. În ambele cazuri vorbim de procente de peste 70 % din populația României care au încredere în continuare în aceste instituții și se manifestă același trend. Avem un procent destul de ridicat în continuare, spun în continuare pentru că se manifestă și o oboseală deja. Noi o numim war fatigue – oboseala războiului. Am trecut și prin oboseala pandemiei. Deci începem să avem o reziliență față de aceste tipuri de oboseli, de presiuni pe care trebuie să le suportăm în ultima perioadă.

Studiul a avut o întrebare despre cum ar trebui să se termine războiul din Ucraina și în ce procent cred românii versus norvegienii că războiul trebuie să se termine chiar și cu cedări de teritorii.

Dr. Ileana Rotaru:

În primul și în primul rând, trebuie să subliniez faptul că în continuare, românii consideră, ca actori statali – Rusia principala vinovată pentru declanșarea acestui conflict. Aceasta este o afirmație sine qua non. În același timp, 63 % sunt de acord cu forma în care acest război ar trebui să se finalizeze și aici mă refer la faptul că Rusia ar trebui să se retragă și ar trebui să cedeze înapoi Ucrainei, teritoriile ocupate.

NATO, ca instituție de securitate în regiune, ocupă un loc central și este perceput ca o plasă de siguranță, de securitate pentru marea majoritate a populației României.

Ne-am uitat și la profil. Mă refer aici la persoanele de peste 18 ani până în 45 de ani, care, dacă ne aducem aminte, acum un an de zile erau cele mai amenințate de faptul că vor fi implicate direct într-un război militar care va angrena România în acest conflict armat și au fost țintite de atacuri de propagandă rusă, în sensul în care va interveni mobilizarea generală că tinerii vor pleca la arme și așa mai departe, lucru care nu s-a întâmplat.

Poziția norvegienilor

Dr. Ileana Rotaru:

În ceea ce privește partea norvegiană, sunt anumite elemente consonante legate de încrederea în instituțiile europene și în organizațiile transatlantice, dar, în același timp se remarcă, de exemplu, anumite diferențieri privind dezinformarea. Și la ei procesul acesta de dezinformare și de știri false este recunoscut ca atare, dar, spre deosebire de România, ei consideră că individul, persoana este responsabilă de meniul mediatic pe care și-l procură, de sursele de informații și felul în care își verifică aceste informații pe care le primesc din  mass-media. Se simt mai responsabil ca persoană. Românii cred că statul trebuie să-i apere și există o discreditare a instituțiilor mediatice din România, o lipsă de încredere, deci, nu doar în instituțiile politice și în politicieni, despre care știam, dar și în instituțiile de presă. Din punctul meu de vedere este îngrijorător pentru că orice fel de atac la adresa libertății presei… instituirea unui așa zis minister al adevărului… sunt niște pericole reale legate de felul în care presa din România ar trebui să acționeze și ar trebui să devină o voce extrem de validă și extrem de puternică.