Summit-ul NATO de la Bruxelles | Ce decizii vor lua liderii Alianței?

Liderii NATO se întrunesc astăzi la Bruxelles pentru un summit în care își propun să reorienteze Alianța după criza de identitate din ultimii ani, marcată de mandatul de la Casa Albă al lui Donald Trump. Reuniunea NATO vine într-o perioadă cu o agendă extrem de aglomerată, între summitul G7 din Marea Britanie și viitorul summit UE-SUA, la care se adaugă întâlnirea mult pregătită dintre liderii de la Washington și Moscova, programată miercuri, la Geneva.

Întrebările la care au de răspuns liderii Alianței sunt extrem de presante, fiind subsumate câtorva teme mari

• Raportarea la Rusia și China, doi actori globali din ce în ce mai activi și mai asertivi;
• Relația cu ”băiatul rău” al NATO, Turcia;
• Aprofundarea relațiilor dintre NATO și Uniunea Europeană;
• Abordarea crizei climatice.

Publicația Euractiv.com citează un proiect de comunicat comun al summitului, care rezumă strategia NATO pe aceste teme principale.

Summitul de luni va adopta o serie de documente: un comunicat tradițional, de data aceasta de aproximativ 40 de pagini, plus o agendă de reformă NATO 2030.

Într-un document separat, liderii se vor pune de acord cu privire la modul în care va fi crescută capacitatea de reziliență a NATO în fața amenințărilor emergente, precum și la un nou plan de acțiune privind schimbările climatice și securitatea. Politica NATO de apărare cibernetică va fi, de asemenea, revizuită.

Relația NATO cu Rusia și China

Principala prioritate politică a președintelui american Joe Biden, China, va avea o pondere mult mai mare decât a avut-o până acum în agenda NATO, liderii urmând să sublinieze ”divergența tot mai mare între politicile coercitive ale Beijing-ului și valorile noastre”.

Surse diplomatice au declarat pentru publicația citată că, în timp ce Washington-ul a făcut presiuni pentru o formulare dură, europenii au fost mai reticenți, etichetând Rusia drept ”amenințare”, în timp ce China ar urma să fie descrisă mai degrabă drept ”provocare”, evitând astfel să pună Moscova și Beijing-ul la același nivel.

Totuși, sursele susțin că 14 state membre NATO, cele mai multe provenind din spațiul ex-comunist și balcanic, în mod tradițional mai apropiați de poziția SUA, se vor alinia viziunii Washington-ului cu privire la politica privitoare la China, întrucât sunt convinși că doar americanii le-ar putea garanta securitatea față de o Rusie agresivă.

În ceea ce privește Rusia, liderii NATO vor recunoaște că Moscova, ”pe lângă activitățile sale militare, a demonstrat și un model de acțiuni hibride împotriva aliaților și partenerilor NATO, inclusiv prin actori proxy”.

Turcia cea rebelă

Declarația comună a liderilor va include, probabil, o referire la necesitatea unor consultări mai dese și mai aprofundate între aliați, susținând nevoia unei mai mari responsabilități atunci când vine vorba despre conflicte interne.

”Ne angajăm să ne consolidăm consultările atunci când securitatea sau stabilitatea unui aliat este amenințată sau când valorile și principiile noastre fundamentale sunt în pericol”, se arată în schița documentului, fără a fi specificată concret vreo amenințare internă sau externă.

Pasajul nu specifică dacă acestea se referă la amenințări externe sau interne, ceea ce ar putea însemna practic că ambele tipuri de amenințări vor fi luate în considerare. În acest context, este de menționat escaladarea tensiunilor dintre Turcia și Grecia, în estul Mediteranei.

Un alt paragraf urmează să solicite tuturor forțelor străine să părăsească Libia, subiect la care Ankara a ridicat obiecții, întrucât intenționează să păstreze trupe în țara din nordul Africii, potrivit unor surse diplomatice. Dacă Franța s-a opus unui astfel de scenariu, Statele Unite nu s-au pronunțat ferm pe acest dosar, nedorind să adâncească diferențele de opinii cu Turcia.

Aprofundarea relațiilor NATO-UE

Liderii NATO urmează să sublinieze în documentul final dorința lor de a aprofunda dialogul și cooperarea practică cu partenerii de alianță, inclusiv cu Uniunea Europeană și cu statele partenere din regiunea Asia-Pacific (Australia, Japonia, Noua Zeelandă și Coreea de Sud).

Potrivit unor surse diplomatice, Turcia a încercat să reducă pe cât mai mult posibil paragraful care solicită aprofundarea relațiilor UE-NATO, în condițiile în care Ciprul este membru UE, dar nu și membru NATO, iar relațiile turco-cipriote sunt, în mod tradițional, extrem de încordate.

Liderii își vor reafirma angajamentul față de politica ”ușilor deschise” pe care o va aborda NATO, o cale către aderare rămânând ”deschisă tuturor democrațiilor europene care împărtășesc valorile noastre și își îndeplinesc responsabilitățile și obligațiile cerute”.

Arsenalul nuclear

Documentul NATO va preciza, de asemenea, că membrii Alianței ”nu au intenția de a desfășura rachete terestre în Europa”.

Dacă pasajul va rămâne în document în acest fel, va avea menirea de a atenua tensiunile cu Rusia înainte de un dialog de ”stabilitate strategică” la întâlnirea la nivel înalt SUA-Rusia de la Geneva, de miercuri, unde controlul armelor cu încărcătură nucleară va fi un subiect important pe agenda discuțiilor.

Totuși, schița documentului subliniază că ”atâta timp cât există arme nucleare, NATO va rămâne o alianță nucleară”.

Criza de urgență climatică

Liderii NATO sunt așteptați să sublinieze ambiția comună ca Alianța să se adapteze la impactul schimbărilor climatice asupra securității globale și să cadă de acord cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul activităților și instalațiilor militare, în conformitate cu angajamentele luate la nivel național de fiecare membru în parte, în temeiul Acordului de la Paris.

Cu toate acestea, diplomații NATO rămân sceptici.

”Nu ne putem imagina că F-35 va putea zbura cu hidrogen”, a declarat un diplomat NATO pentru Euractiv.com, adăugând că ambiția reducerii emisiilor ar putea fi mai mult legată de modernizarea armatelor unor aliați care încă mai dețin echipamente foarte poluante din epoca Războiului Rece.

În acest sens, principalii vizați ar fi Polonia și Turcia, care vor solicita, probabil, sume suplimentare pentru a putea să îndeplinească standardele ecologice, întrucât susțin că nu își pot permite să aloce respectivele sume exclusiv din surse proprii, au spus sursele diplomatice citate.