”Tic-tac…!” | Cât durează redistribuirea trupelor NATO din Occident până lângă granița cu Rusia?
În eventualitatea unui atac al Rusiei asupra țărilor de pe flancul estic al NATO – Polonia, Țările Baltice și România fiind principalele posibile ținte într-un asemenea tip de operațiune – Alianța ar urma să înceapă transferul de soldați, echipament militar și muniții din Europa de Vest, unde se află principalele sale contingente și porturi, înspre statele aflate în pericol, însă acest efort logistic ar urma să dureze până la o lună și jumătate, potrivit unor estimări actuale ale oficialilor UE, citate de publicația britanică Financial Times.
Potrivit publicației citate, infrastructura civilă a Europei este slab pregătită în vederea unor transporturi masive de trupe. Ca atare, în pregătirea unui eventual răspuns la amenințarea rusească, statele Uniunii Europene intenționează să pună bazele unui așa-numit ”Schengen militar”.
În prezent, transportul trupelor din porturile strategice occidentale către țările învecinate cu Rusia sau Ucraina ar dura aproximativ 45 de zile, potrivit estimărilor oficialilor UE, care intenționează să prezinte miercuri noi propuneri de ”îmbunătățire a mobilității militare”. Aceștia spun că obiectivul este de a reduce acest interval de timp până la cinci sau chiar la trei zile.
Numărul exact de trupe care ar urma să fie mobilizate, precum și rutele pe care acestea se vor deplasa sunt informații clasificate.
Cu toate acestea, diplomații NATO opinează, în general, că estimările analiștilor sunt relativ exacte. Aceștia apreciază că ar fi vorba despre aproximativ 200.000 de soldați, aproximativ 1.500 de tancuri și peste 2.500 de alte vehicule blindate care ar fi desfășurate în Europa continentală din Statele Unite, Canada și Regatul Unit.
”Mobilitatea militară este o componentă crucială a securității și apărării eficiente, iar infrastructura potrivită îi ajută pe aliați să se asigure că forțele potrivite sunt trimise la locul potrivit la momentul potrivit”,
a declarat un purtător de cuvânt al Alianței, pentru Financial Times.
Toate elementele unei astfel de operațiuni trebuie să funcționeze ”ca un ceasornic”, spune generalul-locotenent Alexander Sohlrank, comandantul Comandamentului Operațional al Forțelor Armate Germane (Bundeswehr), responsabil cu pregătirile Germaniei pentru asemenea situații. Scopul principal, mai spune el, este acela de a le transmite rușilor un mesaj puternic de descurajare:
”Știm ce puneți la cale și suntem pregătiți. Uitați-vă, suntem aici!”
Infrastructura și birocrația, călcâiele lui Ahile
Deocamdată, infrastructura rămâne principalul obstacol pentru o mobilitate militară care să funcționeze ca la carte: podurile nu pot susține greutatea echipamentului, căile ferate se întâmplă să aibă ecartamente diferite de la o țară la alta, diverse alte obstacole birocratice pun în pericol îndeplinirea promisiunii șefului armatei germane.
Cea mai recentă expresie a acestor probleme a fost reprezentată de imposibilitatea Franței de a trimite tancuri în România pe cea mai scurtă rută terestră, prin Germania, fiind obligată să le livreze ocolit, prin Marea Mediterană. De acea dată, problema a fost una birocratică: vameșii germani au refuzat să permită trecerea tancurilor, considerându-le prea grele pentru drumurile pe care ar fi trebuit să treacă. Prin urmare, întreaga operațiune de logistică militară a durat câteva săptămâni în loc de câteva zile.
De la acel incident, oficialii europeni au început să lucreze la crearea unui ”Schengen militar”, care ar trebui să standardizeze reglementările diferite aflate în vigoare în statele membre, inclusiv reglementările și standardele tehnice, vamale și de securitate.
Același convoi de camioane poate avea de îndeplinit cerințe diferite în fiecare țară, critică François Kalfon, membru al Parlamentului de la Paris, responsabil cu chestiuni de logistică și transport militar, iar documentația este puțin probabil să fie digitalizată, întrucât NATO preferă în continuare documentele tipărite pe hârtie, din cauza îngrijorărilor legate de atacurile cibernetice.
În 2024, Olanda, Germania și Polonia au semnat un acord pentru simplificarea transportului militar transfrontalier între cele trei țări. În acest scop, acestea apelează, printre altele, la companii private.
Bundeswehr a semnat anul acesta un contract de 260 de milioane de euro cu o divizie a companiei de armament Rheinmetall pentru a sprijini convoaiele militare cu tot felul de servicii, de la paturi de campanie, până la centre de întreținere a tancurilor.
Europa abia acum începe să își recunoască propriile probleme, este de părere Alberto Mazzola, directorul executiv al Comunității Companiilor Europene din Căi Ferate și Infrastructură (CER). Dimensiunile standard pentru tuneluri și poduri la nivelul Uniunii Europene, potrivite pentru trecerea trenurilor de marfă obișnuite, sunt prea mici pentru transporturile de echipamente militare.
”Trebuie să verificăm ce tuneluri din Europa sunt potrivite pentru acest lucru”,
recunoaște Mazzola.
Potrivit CER, transportul unei divizii ușoare de aproximativ 15.000 de soldați și 7.500 de vehicule ar putea necesita până la 200 de trenuri de câte 42 de vagoane fiecare – un total de 8.400 de vagoane.
Ecartamentele diferite ale căilor ferate din țările baltice, care prezintă cel mai mare risc de atac rusesc, reprezintă, de asemenea, o problemă majoră.
Proiectul ”Rail Baltica”, care prevede construirea unei căi ferate de mare viteză din Estonia, prin Letonia și Lituania, apoi până în Polonia, folosind ecartamentul standard european, înregistrează întârzieri semnificative. De asemenea, ecartamentul standard din Spania și Portugalia diferă și el de standardul european, ceea ce este de natură să întârzie transporturile militare dinspre aceste țări.
În plus, înainte de izbucnirea unei ”faze calde” a eventualului război declanșat de Rusia, armatele europene vor avea de respectat regulile și legile civile, pe timp de pace, în situația deplasării de trupe și echipamente. Yannick Hartmann, cercetător la Colegiul de Apărare al NATO din Roma, explică:
”În cazul declarării reale a stării de război, toate aceste obstacole birocratice vor dispărea. Dar, până la acel moment, ar putea deja să fie prea târziu. Și aceasta este principala dificultate. Deocamdată, nu suntem în război.”
O parte din timpul necesar pentru mutarea trupelor va fi pierdut cu discuții premergătoare luării de decizii, mai spune și generalul Ben Hodges, fostul comandant al forțelor americane din Europa.
”Cât de repede putem stabili că trupele rusești chiar se pregătesc pentru un atac? Factorii de decizie vor trebui să ordone mobilizarea, să ordone scoaterea muniției din depozite și așa mai departe. Timpul tace și trece, așa că trebuie acționat clar și limpede încă dinainte ca rușii să lanseze un atac.”









