U-turn | Brexit-ul a paralizat atracția studenților europeni pentru facultățile britanice
Studenții din Uniunea Europeană care încep un ciclu de studii în Marea Britanie anul acesta ar trebui să se aștepte la taxe cu mult mai mari decât cele din trecutul apropiat. Efectele s-au văzut imediat la nivelul cererii din partea acestora pentru locuri în universitățile britanice, aceasta suferind un declin de 40% față de anul trecut. Ce înseamnă acest lucru pentru programele de mobilitate universitară dintre Marea Britanie și Europa Centrală și de Est?
În calitate de membră al Uniunii Europene, Marea Britanie avea obligația să ofere tuturor cetățenilor Uniunii Europene acces egal la învățământul superior.
Înainte ca Brexit-ul să devină realitate, în prima zi a anului 2021, studenții din UE erau taxați la fel ca studenții britanici și irlandezi – cu până la 9.250 de lire sterline pe an. Acum, cei care încep studiile în 2021 vor plăti taxe la nivelul ”taxelor internaționale”, care pot ajunge până la 38.000 de lire sterline pe an.
În plus, creditele pentru studenți nu le vor mai fi disponibile, iar, colac peste pupăză, celor care vor dori să studieze în Marea Britanie li se vor cere vize.
Destule motive pentru ca interesul tinerilor pentru studiile dincolo de Canalul Mânecii să scadă semnificativ, notează publicația Emerging Europe.
Banii vorbesc
Noile condiții financiare sunt în mod deosebit împovărătoare pentru aspiranții la studii care provin din Europa Centrală și de Est. Potrivit Serviciului de admitere în universitățile și colegiile din Marea Britanie (UCAS), cel mai puternic declin al cererilor către universitățile britanice pentru 2021 s-a înregistrat tocmai din această parte a continentului.
Înainte de Brexit, numărul studenților din statele UE central- și est-europene în Marea Britanie era mai mare decât cel al studenților din multe națiuni din Europa Occidentală, raportat la populația totală a statelor respective. De pildă, Polonia și România au trimis dincolo de Canalul Mânecii aproape același număr de studenți ca Franța și Germania.
De altfel, Polonia se număra printre țările UE incluse într-un proiect de cercetare al British Council din 2020, care și-a propus să analizeze atitudinea tinerilor față de învățământul superior din Marea Britanie. Una dintre concluziile studiului a fost aceea că taxele și costul vieții de zi cu zi reprezentau cele mai importante obstacole pe care studenții le aveau de trecut.
Stella Ziffova, o studentă maghiaro-slovacă la Universitatea din Exeter, comentează despre concluziile acestui studiu:
”Programele de studiu costă acum aproximativ 26.000 de lire sterline sau chiar mai mult pentru studenții din UE, iar bursele sunt limitate la maximum 5.000 de lire sterline. Asta face imposibil pentru mulți să studieze în Marea Britanie, deoarece, chiar dacă se angajează cu jumătate de normă în timpul studiilor, veniturile lor nu vor acoperi cheltuielile cu taxele și chiria. Prin urmare, mulți studenți din UE, în special din țările din Europa de Est, nu vor putea studia în Marea Britanie. Procentul celor care vor veni este foarte mic”, spune ea pentru Emerging Europe.
Analiza opțiunilor alternative
Așadar, spre ce alte zări se vor îndrepta studenții din Europa Centrală și de Est, în lipsa Marii Britanii? O vor înlocui cu alte țări din Europa de Vest, cu universități renumite? Sau opțiunea mai la îndemână o vor reprezenta universitățile din alte țări central-europene, care tind să se apropie tot mai mult de nivelul calității educației care se găsește în vestul Europei?
Potrivit clasamentului întocmit de Times Higher Education (World University Rankings), încă nu există universități în Europa Centrală și de Est care să fi atins nivelul de calitate a învățământului universitar al prezenței în top 100 în lume. Totuși, există trei universități clasate printre primele 500: Universitatea din Tartu, în Estonia, urmată de Universitatea Carolingiană din Praga și Universitatea Semmelweis din Budapesta (specializată în educație medicală).
Potrivit lui Stellei Ziffova,
”Slovacia are o populație destul de mare de etnici maghiari, dintre care mulți își încep studiile universitare în Ungaria. Așa stând lucrurile, Ungaria este deja o opțiune populară pentru mulți cetățeni slovaci. Cu toate acestea, când vine vorba de slovaci care nu vorbesc limba maghiară, lor le-ar fi dificil să studieze în Ungaria, pentru că sunt doar câteva programe de studiu disponibile în limba engleză.”
Ea continuă:
”În opinia mea, pentru slovaci, o destinație de studiu mai realistă în Europa de Est este Cehia. În alte părți din Europa, în general, țările scandinave și Olanda vor atrage cel mai probabil un număr mare de studenți care ar fi ales anterior Marea Britanie.”
O stradă cu dublu sens
Deși, cu siguranță, nu sunt la fel de numeroși, un alt grup de studenți care afectați din plin de Brexit sunt studenții britanici care studiază în Europa Centrală și de Est.
Taxele ridicate și concurența uriașă de la universitățile britanice care oferă programe de studii în științe medicale au atras numeroși studenți britanici în universitățile de medicină din Europa Centrală și de Est, aflați în căutarea unei educații medicale accesibile, recunoscute la nivel internațional și de calitate foarte bună.
Potrivit BBC, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și România au atras un ”număr substanțial” de cetățeni britanici interesați să obțină o diplomă medicală, în special de la mijlocul anilor 2010 încoace.
Study Medicine Europe este doar una dintre numeroasele agenții de recrutare a studenților înființate în regiune, intermediind înscrierea a peste 1.500 de cetățeni britanici și irlandezi la universitățile din Bulgaria și România, în anul 2016.
Nanu Danie este o tânără originară din Edinburgh care studiază la Universitatea de Medicină din Varna, în Bulgaria, din 2018:
”Începând cu 2021 a trebuit să obțin un act de identitate temporar care să îmi permită să rămân în Bulgaria ca cetățean britanic. Obținerea actului de identitate nu a fost un proces dificil, deoarece universitatea noastră ne-a ajutat și ne-a explicat cum trebuia procedat. Altfel, Brexit-ul nu a adus mari schimbări în privința planurilor mele de viitor, deoarece diploma (Medicină) este aprobată de GMC (Consiliul medical general al Regatului Unit) și pot totuși să mă întorc acasă în Marea Britanie și să profesez ca medic”, spune ea.
Multe dintre aspectele pozitive ale experienței de student la medicină în țările Europei Centrale și de Est, precum taxele accesibile, costul scăzut al vieții și obținerea diplomelor aprobate de GMC, au rămas neschimbate pentru studenții britanici. În celălalt sens, însă, accesul la educația superioară britanică a devenit semnificativ mai restrâns pentru studenții obișnuiți din țările din această parte a Europei.
Directorul executiv al Universities UK (un consorțiu al universităților din Regatul Unit), Alistair Jarvis, spune:
”Guvernul britanic și universitățile trebuie să arate cât de mult îi apreciază pe studenții europeni, lucrând împreună pentru a promova Marea Britanie ca destinație de înaltă calitate pentru studii și oferind noi forme de sprijin financiar pentru cei interesați.”
Pe de altă parte, Vivienne Stern, directorul Universities UK International, consideră că este puțin probabil ca guvernul britanic să își propună să investească într-un sistem de burse care să îi vizeze pe studenții europeni.
”Eventual, acest lucru ar putea fi pus în practică chiar de sectorul educațional”, sugerează ea.








