Un război civil de 4 decenii, pe cale să se stingă. Cine este PKK și cum ajunge Turcia la pace?

Fondatorul și liderul istoric al Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), Abdullah Öcalan cere mișcării să se dizolve și să depună armele. Öcalan susține că își asmă responsabilitatea istorică a apelului său. Öcalan se află în închisoare din 1999. Apelul ar putea să pună punct unui conflict care există de mai bine de 40 de ani, între independiștii kurzi și Ankara. Turcia, împreună cu Statele Unite și multe alte state europene consideră PKK o grupare teroristă.

Luptele au făcut peste 40 000 de victime în ultimele patru decenii. Liderul grupării face acum apel la luptătorii săi să depună armele. De peste patru decenii, Turcia se luptă cu o insurgență armată a Partidului Muncitorilor din Kurdistan sau P.K.K., o grupare militantă care susține că urmărește drepturi sporite pentru minoritatea kurdă a țării.

Peste 40 000 de persoane au fost ucise în conflict, atât în atacurile P.K.K. asupra unor ținte militare și civile, cât și în operațiunile militare turce împotriva militanților și a comunităților care îi adăpostesc.

În prezent, fondatorul grupării, Abdullah Ocalan, a făcut apel la luptătorii kurzi să depună armele – deși rămâne neclar cât de eficient va fi apelul său și ce oferă, dacă oferă ceva, guvernul turc grupării în schimbul încetării luptelor.

Iată ce trebuie să știți despre P.K.K. și conflictul său cu Turcia.

De ani de zile, conflictul se află la un nivel scăzut, deși atacurile ocazionale ale P.K.K. au reînviat temerile legate de un conflict mai amplu. Anul trecut, o mică echipă de militanți a pătruns în sediul unei companii aerospațiale de stat înarmați cu puști și explozibili și au ucis cinci angajați înainte ca forțele de securitate să recâștige controlul.

Cine sunt kurzii?

Kurzii sunt un grup etnic de aproximativ 40 de milioane de persoane – există estimări foarte variate – concentrate în Iran, Irak, Siria și Turcia. Ei vorbesc mai multe dialecte ale limbii kurde, o limbă care nu are legătură directă cu turca sau araba. Majoritatea sunt musulmani sunniți.

Puterile mondiale le-au promis kurzilor o națiune proprie după Primul Război Mondial, dar aceasta nu le-a fost niciodată acordată. Au existat rebeliuni kurde în diferite țări de-a lungul generațiilor următoare, iar kurzii s-au confruntat cu suprimarea de către stat a limbii și culturii lor.

În Siria, Forțele Democratice Siriene conduse de kurzi, ai căror lideri au rădăcini în P.K.K. și urmează ideologia lui Ocalan, controlează partea de nord-est a țării. Acestea au fost sprijinite ani de zile de Statele Unite și au jucat un rol crucial în înfrângerea Statului Islamic, însă căderea omului forte sirian Bashar al-Assad în decembrie a făcut ca viitorul lor statut să fie neclar. Acestea se confruntă cu rebelii sirieni susținuți de Turcia și rămân în afara controlului noului guvern sirian de la Damasc.

De la Războiul din Golf din 1991, regiunea nordică a Irakului, în mare parte kurdă, este semiautonomă. Conducerea P.K.K. se află în prezent în Munții Qandil din nordul Irakului. În ultimii ani, Turcia a atacat gruparea și milițiile afiliate din Irak și Siria, făcând în același timp presiuni asupra guvernului irakian pentru a o expulza.

Cum s-au derulat eforturile de pace anterioare?

Au fost depuse mai multe eforturi pentru a îngheța sau a pune capăt conflictului Turcia-P.K.K., începând cu o încetare a focului în 1993. Însă toate acestea au eșuat, ducând adesea la vărsări de sânge și mai mari.

Violențele au continuat până când a început o nouă rundă de negocieri de pace în 2011. În acel moment, ofițerii de informații turci s-au întâlnit cu liderul Ocalan în închisoare pentru a elabora un plan de dezarmare a luptătorilor săi, iar politicienii kurzi au transmis mesaje între acesta și asociații săi din nordul Irakului. Dar procesul s-a prăbușit la mijlocul anului 2015, fiecare parte acuzând-o pe cealaltă pentru eșec.

A urmat una dintre cele mai mortale faze ale conflictului, cu bătălii crâncene în orașe din sud-estul Turciei care au ucis peste 7000 de persoane, potrivit International Crisis Group.

Va fi diferit de data aceasta?

Deși Turcia consideră în continuare P.K.K. un grup terorist separatist care nu reprezintă poporul kurd, a recunoscut unele încălcări istorice ale drepturilor kurzilor și a lărgit marjele pentru limba și cultura kurdă.

Acesta a acordat licențe pentru emisiunile de televiziune și radio în limba kurdă și a permis ca limba kurdă să fie un curs opțional în unele școli.

În același timp, însă, guvernul a destituit peste 150 de primari kurzi aleși din funcțiile lor începând din 2015, potrivit Partidului Popular pentru Egalitate și Democrație, care reprezintă politic mișcarea prokurdă și are locuri în Parlament.

Majoritatea primarilor înlăturați au fost acuzați, iar unii condamnați, pentru infracțiuni legate de P.K.K.

Human Rights Watch a calificat îndepărtarea primarilor kurzi drept motivată politic și o încălcare a drepturilor alegătorilor.