Un test rapid de salivă ar putea, în viitor, să ne dezvăluie cât timp mai avem de trăit
Un test rapid de salivă ar putea, în viitor, să ne dezvăluie cât timp mai avem de trăit, informează 360medical. Cercetătorii au descoperit că un test ADN conceput inițial pentru a măsura îmbătrânirea biologică din celulele din cavitatea bucală poate estima cu exactitate riscul de mortalitate. Descoperirile sugerează că există markeri biologici comuni ai îmbătrânirii în diferite țesuturi din organism, ceea ce ar putea deschide noi căi de evaluare a riscurilor pentru sănătate și de dezvoltare a intervențiilor anti-îmbătrânire.
Genele umane conțin instrucțiunile pentru construirea și întreținerea organismului, dar modul în care aceste gene sunt citite și exprimate se poate schimba în timp. Una dintre modalitățile prin care acest lucru se întâmplă este un proces numit metilarea ADN-ului, în care mici etichete chimice se leagă de ADN. Aceste etichete acționează ca niște întrerupătoare, activând sau dezactivând genele.
O companie americană de biotehnologie din New York a dezvoltat un ceas epigenetic („ceas al îmbătrânirii”) de a doua generație, numit CheekAge, despre care afirmă că este capabil să determine cu precizie vârsta biologică (vârsta celulelor și a țesuturilor unei persoane – poate fi diferită de vârsta cronologică) a unei persoane pe baza analizei genetice a unor celule colectate din cavitatea bucală.
Majoritatea ceasurilor epigenetice anterioare se bazau pe probe de sânge, ceea ce le face mai puțin practice pentru utilizarea pe scară largă.Noul test este neinvaziv și captează modelele de metilare legate de îmbătrânire și durata de viață.
Într-un studiu recent, efectuat pe mai mult de 1.500 de persoane, testul a arătat o creștere cu 21% a riscului de mortalitate pentru fiecare deviație standard în plus a predicției vârstei ceasului.
Acest nou instrument ar putea oferi o modalitate simplă și eficientă de monitorizare a îmbătrânirii și ar putea contribui la depistarea bolilor legate de vârstă.
Nu toți îmbătrânim în același ritm, dar, în timp ce unii supercentenari pot îmbătrâni extrem de lent datorită faptului că au câștigat la „loteria genelor”, se știe că o multitudine de factori comportamentali și de stil de viață accelerează îmbătrânirea, inclusiv stresul, somnul insuficient, alimentația deficitară, fumatul și alcoolul.
Întrucât astfel de efecte de mediu se imprimă în genomul uman sub formă de mărci epigenetice, este posibil să se cuantifice îmbătrânirea moleculară prin caracterizarea epigenomului în zonele genomice de prognostic.
În ultimul deceniu, oamenii de știință au dezvoltat mai multe astfel de „ceasuri epigenetice”, calibrate în funcție de vârsta cronologică și de diverși factori ai stilului de viață pe un număr mare de persoane.
Cele mai multe dintre acestea s-au axat pe metilarea ADN-ului din celulele sanguine, ceea ce face ca recoltarea de probe să fie costisitoare și stresantă pentru pacient.
La începutul acestui an, oamenii de știință din Statele Unite au dezvoltat un ceas de a doua generație, care se bazează pe date de metilare în celule ușor de colectat din interiorul obrajilor.
Acum, într-un studiu publicat marți în revista Frontiers in Aging, echipa a demonstrat pentru prima dată că CheekAge poate estima cu exactitate riscul de mortalitate – chiar dacă datele epigenetice dintr-un alt țesut sunt utilizate ca intrare.
„De asemenea, demonstrăm că site-urile specifice de metilare sunt deosebit de importante pentru această corelație, dezvăluind legături potențiale între gene și procese specifice și mortalitatea umană capturată de ceasul nostru”,
a declarat dr. Maxim Shokhirev, primul autor al studiului și șeful departamentului de biologie computațională și știința datelor la compania Tally Health din New York, într-un comunicat.
CheekAge a fost dezvoltat sau „antrenat” prin corelarea fracțiunii de metilare la aproximativ 200.000 de site-uri cu un scor general pentru sănătate și stil de viață, reflectând presupusele diferențe în îmbătrânirea fiziologică.
Ceasul biologic ticăie
În recentul studiu, echipa a utilizat programarea statistică pentru a vedea cât de bine a estimat mortalitatea din orice cauză la 1.513 femei și bărbați, născuți în 1921 și 1936 și urmăriți de-a lungul vieții prin programul Cohortele de naștere Lothian (LBC) al Universității din Edinburgh.
Unul dintre obiectivele LBC a fost de a lega diferențele în îmbătrânirea cognitivă de stilul de viață și factorii psihosociali și de datele biomedicale, genetice, epigenetice și de imagistică cerebrală. La fiecare trei ani, voluntarilor li s-a măsurat „metilomul” în celulele sanguine la aproximativ 450.000 de locuri de metilare a ADN-ului.
Ultimul punct de timp de metilare disponibil a fost utilizat împreună cu statutul de mortalitate pentru a calcula CheekAge și asocierea sa cu riscul de mortalitate. Datele privind mortalitatea au fost obținute din Registrul Național de Sănătate din Scoția.
„Rezultatele noastre arată că CheekAge este asociat semnificativ cu mortalitatea într-un set de date longitudinal și depășește ceasurile de primă generație antrenate pe seturi de date care conțin informații despre sânge”,
au concluzionat autorii.
Mai exact, pentru fiecare creștere cu o singură abatere standard în CheekAge, raportul de risc al mortalității din toate cauzele a crescut cu 21%. Aceasta înseamnă că CheekAge este puternic asociat cu riscul de mortalitate la adulții în vârstă.
„Faptul că ceasul nostru epigenetic antrenat pe celulele din cavitatea bucală (obraz) estimează mortalitatea atunci când se măsoară metilomul în celulele sanguine sugerează că există semnale comune de mortalitate între țesuturi”,
a precizat dr. Shokhirev.
„Acest lucru implică faptul că un test de salivă simplu și neinvaziv poate fi o alternativă valoroasă pentru studierea și urmărirea biologiei îmbătrânirii”.
Cei mai puternici predictori
Cercetătorii au analizat în detaliu acele situri de metilare care au fost cel mai puternic asociate cu mortalitatea. Genele situate în jurul sau în apropierea acestor situri sunt candidați potențiali pentru influențarea duratei de viață sau a riscului de boli legate de vârstă: de exemplu, gena PDZRN4, un posibil supresor de tumori, și ALPK2, o genă implicată în cancer și sănătatea inimii în modele animale. Alte gene care au ieșit în evidență au fost implicate anterior în dezvoltarea cancerului, osteoporozei, inflamației și sindromului metabolic.
„Ar fi intrigant să se determine dacă gene precum ALPK2 au un impact asupra duratei de viață sau a sănătății în modelele animale”,
a menționat dr. Adiv Johnson, ultimul autor al studiului și șeful departamentului de afaceri științifice și educație din cadrul Tally Health.
Sunt necesare studii viitoare pentru a identifica ce alte asociații în afară de mortalitatea din toate cauzele pot fi captate cu CheekAge.
De exemplu, alte asocieri posibile ar putea include incidența diferitelor boli legate de vârstă sau perioada de viață sănătoasă fără boli cronice legate de vârstă și handicap.









