Unde sunt cele mai mari avantaje pentru angajați: în sectorul bugetar sau cel privat?

România a înregistrat, anul trecut, 5.746.452 de salariați. Este cel mai mare din ultimii zece ani. Iar aproximativ 1,3 milioane de persoane lucrează în sectorul bugetar. Cei mai mulți dintre ei, peste 60 la sută, sunt în administrația publică centrală.

Deci aproape un sfert dintre angajații din România lucrează în prezent la stat, statul fiind și cel mai mare angajator. Bugetarii sunt amenințați cu concedieri, însă planul Guvernului de a da afară funcționari a tot fost amânat, transmite Ziare.com.

Discuția despre munca la stat și cea din mediul privat revine constant în spațiul public, cu opinii puternice de ambele părți. Pentru unii angajați, instituțiile de stat reprezintă stabilitate, siguranță și un ritm de lucru mai echilibrat. Pentru alții, mediul privat înseamnă șanse reale de creștere, motivație financiară și inovație.

Specialistul în resurse umane Sorina Faier a explicat într-un interviu pentru Ziare.com care sunt avantajele pentru fiecare sector.

„Munca în sistemul public atrage printr-un lucru simplu – predictibilitate. Orarul este fix, concediile sunt clare, iar salariul vine regulat, indiferent de performanță sau context economic. Într-o lume instabilă, acest lucru cântărește mult.

Printre avantajele majore regăsim și stabilitatea postului, rareori se fac concedieri, iar riscul de restructurare e minim.

Concedii generoase și zile libere suplimentare – în unele instituții, peste 30 de zile anual. Beneficii garantate prin lege – tichete, vouchere de vacanță, sporuri, prime. Presiune mai redusă pe obiective, sarcinile sunt clar definite, iar ritmul este mai constant.

Posibilitatea de a contribui direct la societate, în domenii precum educație, sănătate sau administrație”,

a spus Sorina Faier despre munca la stat.

Totuși, avantajele vin la pachet cu o serie de limitări.

„Deși munca la stat oferă siguranță, ea vine deseori cu un cost, adică lipsa de dinamism și de meritocrație. Promovările se bazează frecvent pe vechime, nu pe performanță, iar inițiativele sunt îngreunate de birocrație și proceduri lente.

Angajații se confruntă și cu salarii plafonate, mai ales la început de carieră. Dar și cu mentalitate rigidă, cu rezistență la schimbare și digitalizare. Trebuie să amintim și de politizare, schimbările de conducere pot afecta direcția instituțiilor. Dar și o lipsă a culturii feedback-ului și a leadershipului autentic”,

a adăugat specialistul în HR.

Munca la privat

„În privat, lucrurile se mișcă repede. Companiile trebuie să inoveze constant pentru a rămâne competitive. Aici contează viteza, eficiența și rezultatele, iar oamenii care performează sunt recompensați rapid. Pot fi salarii mai mari și bonusuri de performanță, dar și posibilități reale de creștere și promovare.

Multe companii oferă flexibilitate, cu program hibrid, beneficii personalizate, traininguri. Unele au și o cultură a dezvoltării personale, bazată pe coaching, wellbeing, leadership”,

a spus expertul în HR.

În companiile private, recunoașterea profesională vine repede, dar și așteptările sunt mari.

„Munca în privat presupune ritm accelerat, presiune constantă și toleranță la schimbare. Targete, rapoarte, KPI-uri, competiție internă, iar toate pot duce la stres și burnout, mai ales în poziții de middle și top management.

În plus, siguranța locului de muncă nu este garantată. Proiecte se închid, bugete se taie, companii se reorganizează. În privat, performanța de ieri nu mai asigură poziția de mâine”,

a adăugat Sorina Faier.

Cât de greu se face tranziția

Specialistul în resurse umane a vorbit și despre tranziția între public și privat.

„Tranziția dintr-un sistem în altul nu este doar profesională, este emoțională și culturală.

Cei care vin din privat către stat se confruntă cu ritmul lent al deciziilor, ierarhii complicate și lipsa urgenței. Mulți se simt inițial „blocați” într-un sistem care pare să pedepsească eficiența.

În schimb, cei care vin din sistemul public către privat descoperă brusc o lume fără plasă de siguranță, dar plină de oportunități. Aici nu se așteaptă „să ți se spună ce să faci”, trebuie să te adaptezi, să iei inițiativă, să livrezi.

Totuși, cele mai reușite tranziții sunt cele făcute conștient, de oameni care își înțeleg valorile și știu exact ce caută, siguranță sau provocare, rutină sau libertate, ritm stabil sau viteză”,

a spus expertul în HR.

Deși de aproximativ 10 ani, în România, salariul mediu la stat este mai mare ca la privat, diferența este susținută și de salariile uriașe ale șefilor de instituții. Sunt angajați care câștigă mult mai mult la privat.

„În IT public, energie sau sistem medical, salariile pot depăși 10.000–12.000 lei. În privat, în industrii precum banking, FMCG, pharma, real estate sau energie, salariile specialiștilor seniori trec ușor de 15.000–20.000 lei net lunar. În același timp, în multe instituții publice din țară, veniturile abia depășesc 4.000 lei net, iar lipsa motivației financiare duce inevitabil la migrarea talentelor către privat.

În realitate, cele două sisteme nu ar trebui să se privească cu suspiciune, ci să colaboreze.

România are nevoie de un dialog real între stat și privat, de transfer de competențe și de oameni care să aducă bune practici dintr-o parte în cealaltă.

Am văzut profesioniști excepționali care au plecat din companii private pentru a moderniza instituții publice și invers, oameni din sistemul public care au adus rigoare, seriozitate și empatie în mediul corporate.

După 19 ani în HR, am văzut sute de cariere și tranziții. Unii oameni strălucesc în sistemul privat, unde fiecare rezultat se măsoară și fiecare efort se vede. Alții își găsesc echilibrul și sensul în structurile statului, unde pot contribui direct la schimbarea socială”,

a adăugat Sorina Faier.