Viața bate filmele lui Trump | 5 motive pentru care țițeiul nu va mai reveni la cotațiile dinaintea războiului

Președintele Donald Trump nu scapă nicio ocazie să proclame victoria asupra Iranului și să promită că războiul declanșat acum două săptămâni este doar o incursiune scurtă, nu un război propriu-zis și că totul se va încheia repede. Chiar și așa să fie, consecințele politice și economice vor persista mult timp după ce luptele se vor opri.

În tot acest timp, oficialii administrației Trump fac eforturi majore de comunicare pentru a minimaliza creșterea prețurilor la petrol și carburanți, cauzată de întreruperea transporturilor de țiței prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante căi navigabile pentru transportul de hidrocarburi.

O analiză a publicației POLITICO indică cinci motive care vin să combată optimismul fără limite al americanilor și să argumenteze de ce nimic nu va mai fi cum a fost în ceea ce privește cotațiile țițeiului, chiar după ce războiul cinetic se va fi încheiat.

”Creșterea recentă a prețurilor la petrol și gaze este temporară, iar această operațiune va duce la scăderea prețurilor la gaze pe termen lung”,

a declarat marți reporterilor secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, referindu-se la atacurile asupra Iranului.

Și secretarul pentru Energie, Chris Wright, încercat să domolească temerile, declarând luni că perturbările prețurilor vor dura ”săptămâni, nu luni”, atâta timp cât traficul prin Strâmtoarea Ormuz va fi zădărnicit de amenințările iranienilor.

Doar că analiștii nu par să aibă încredere în asigurările lor și spun că perturbările de pe piață sunt deja integrate în prețurile la petrol și gaze, amenințând să prelungească prețurile mai mari la benzină și în viitor, inclusiv în perioada alegerilor de la jumătatea mandatului, care vor avea loc în SUA în toamna acestui an.

Iată cele cinci motive pentru care, potrivit analizei citate, prețurile ridicate la petrol ar putea persista încă mult și bine:

E fizică pură

Războiul împotriva Iranului a perturbat deja piețele energetice din regiunea Golfului atât de puternic încât o redresare rapidă nu mai este posibilă, a declarat Anas Alhajji, expert în piețele energetice globale.

Acumularea tot mai mare de vase petroliere de ambele părți ale Strâmtorii Ormuz, care a fost practic închisă deja de mai bine de o săptămână, va necesita cel puțin două săptămâni pentru ca traficul prin strâmtoare să poată reveni la un flux cât de cât normal.

Apoi, va fi nevoie de o revenire a producției de petrol și gaze într-un număr tot mai mare de țări din Orientul Mijlociu, care acum și-au oprit producția la mai multe instalații, inclusiv în Qatar, Bahrain, Irak și Arabia Saudită.

În plus, unele dintre pagubele provocate de atacurile iraniene, cum ar fi cele asupra instalațiilor de gaze naturale ale Qatarului, nu pot fi reparate cu ușurință, a mai spus Alhajji.

”Încheierea războiului nu înseamnă încheierea crizei. Sunt țări care și-au oprit literalmente producția, pentru că depozitele lor sunt pline. A readuce acel petrol la un nivel de dinainte de criză necesită timp. Iar pentru gazul natural lichefiat, este nevoie de încă și mai mult timp”,

a mai spus el.

Pentru un tango, e nevoie de doi

E adevărat că Donald Trump – alături de Benjamin Netanyahu – a început acest război, însă, de unul singur, nu are controlul și posibilitatea de a-i pune capăt în mod unilateral.

Iranienii nu au declarat niciodată public că vor fi de acord să oprească de îndată atacurile lor, indiferent de condiții. Ba dimpotrivă.

În ultima săptămână, Teheranul a vizat din ce în ce mai mult infrastructura energetică a regiunii, ceea ce ar putea provoca un nou salt important al cotațiilor petrolului, dar și o perioadă mai lungă de incertitudine, dacă situația va persista.

Ca răspuns la comentariile lui Trump, purtătorul de cuvânt al Gărzii Revoluționare, Ali Mohammad Naini, a declarat marți presei de stat iraniene că

”Iranul va decide când se va termina războiul.”

Oficialii iranieni sunt foarte conștienți de presiunea politică cu care se confruntă Trump pe plan intern, atâta timp cât prețurile benzinei la pompă rămân ridicate și chiar mai cresc.

Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a declarat că creșterea prețurilor globale la petrol nu înseamnă decât că regimul iranian nu va capitula, dacă SUA și Israelul vor continua să vizeze infrastructura petrolieră.

”La 9 zile de la începerea Operațiunii Greșeală Epică (”Epic Mistake”, față de denumirea dată de americani operațiunilor, ”Epic Fury”, n.n.), prețurile petrolului s-au dublat, în timp ce toate mărfurile se scumpesc vertiginos. Știm că SUA acționează împotriva petrolului nostru și siturilor nucleare, sperând să limiteze cumva șocul inflaționist uriaș. Dar Iranul este pe deplin pregătit. Și noi avem multe surprize pregătite pentru ei”,

a scris el pe rețeaua X.

Oricând este loc de mai rău

Marți, au început să apară informații despre faptul că Iranul a început să plaseze mine în Strâmtoarea Ormuz, o escaladare semnificativă, care ar putea complica încă și mai mult eforturile de a relua transporturile de materii prime energetice, în privința cărora strâmtoarea totalizează 20% din transporturile zilnice globale de acest fel, potrivit CBS News.

Eventuala minare a strâmtorii, împreună cu toate daunele aduse infrastructurii și blocarea producției în țările Golfului, înseamnă că ar putea trece încă și mai mult timp până când piețele energetice vor reveni la normal, a declarat Rory Johnston, analist al pieței petrolului, autor al buletinului informativ ”Commodity Context”.

”Această criză va continua să se agraveze până când traficul normal prin strâmtoare se va relua și, în acest stadiu, chiar dacă conflictul s-ar încheia astăzi și petrolierele ar reveni la 100% din traficul obișnuit, ar dura totuși luni de zile pentru ca să putem spune că revenim la ceva care să semene cu normalitatea”,

evaluează Johnston.

Cu cât strâmtoarea va rămâne practic închisă mai mult timp, cu atât este mai mare șansa ca lumea să se îndrepte spre o ”recesiune profundă”, crede Greg Priddy, expert în piața petrolului și fost expert al Administrația de Informații Energetice din SUA în timpul administrației lui George W. Bush.

El apreciază că ar dura mai mult de o lună pentru o revenire la normal, în cazul în care războiul s-ar opri astăzi. Deloc optimist în acest sens, el spune că

”… traficul normal al petrolierelor nu va exista, atâta timp cât Iranul are încă arme de aruncat asupra lor”.

Priddy, care este acum cercetător senior la think-tank-ul conservator Center for the National Interest, spune că menținerea volumului actual în afara pieței pentru încă șapte săptămâni ar provoca o contracție economică globală majoră, atât de severă încât probabil ar conduce la

”… cea mai gravă recesiune din anii 1930 și până acum”.

Minele sunt doar o parte a problemei

Atacurile asupra infrastructurii energetice din partea Iranului și a altor grupuri afiliate se extind pe zi ce trece și au potențialul de a provoca pagube de lungă durată.

Miercuri, Iranul a atacat și a distrus o instalație importantă de depozitare a petrolului în Oman.

Tot miercuri, cel puțin trei nave au fost lovite în apropierea Strâmtorii Ormuz, inclusiv o navă container sub pavilion thailandez, pe care guvernul iranian și-a asumat să o atace, deoarece ”insista să treacă ilegal prin Strâmtoarea Ormuz”.

În aceeași zi, Donald Trump a declarat presei că petrolierele ar trebui să înceapă să tranziteze strâmtoarea, în ciuda riscurilor:

”Cred că ar trebui să folosească strâmtoarea. Uite, le-am distrus aproape toate navele puitoare într-o singură noapte”,

a spus Trump.

Senatorii democrați care au participat marți la o conferință de presă clasificată despre război au declarat că administrația nici măcar nu are vreo schiță de plan de a redeschide strâmtoarea.

”În acest moment, habar n-au ce să facă pentru ca să o redeschidă în siguranță. Ceea ce este de neiertat, deoarece această parte a dezastrului era 100% previzibilă”,

a scris senatorul de Connecticut Chris Murphy, pe contul său de pe rețeaua X.

Nu e vorba doar despre Iran

Deși administrația Trump amenință guvernul iranian cu consecințe grave dacă atacă navele care se deplasează prin strâmtoare, Teheranul nu este singurul actor ostil din regiune care ar putea bloca ruta maritimă.

Există mai multe grupuri disidente care nu sunt neapărat afiliate guvernului iranian, dar care sunt indignate că liderul iranian a fost ucis și vor răzbunare, subliniază expertul în piața energetică Anas Alhajji.

Răposatul ayatollah Ali Khamenei nu a fost doar liderul Iranului, ci și al tuturor musulmanilor șiiți, bucurându-se de simpatie și susținere în întreaga regiune printre șiiți, inclusiv în Yemen, Arabia Saudită, Irak, Kuweit, Pakistan, Afganistan, dar și în alte țări, mai spune el.

Ca atare, există o rețea mai largă de grupuri necoordonate, dar care sunt dispuse să atace interesele industriei petroliere din regiune și există anumite indicii că acestea ar putea pregăti deja atacuri. În definitiv, știm deja că niște drone ieftine pot fi folosite cu succes pentru a avaria petrolierele de milioane de dolari care ar trece prin Ormuz.

”Sunt turbați pentru că liderul lor a fost ucis. Iar tehnologia a avansat atât de mult în ultimii 15 ani, încât este foarte posibil să poți provoca pagube de milioane de dolari cu niște echipamente de doar 500 de dolari”,

a concluzionat Alhajji.