Dacă doriți să revedeți… | Cuba: rația de pâine subvenționată scade de la 80 la 60 de grame/zi

Guvernul comunist cubanez a luat luni decizia reducerii cu un sfert a rației zilnice de pâine subvenționată, aceasta fiind doar cea mai recentă ajustare a schemei de subvenții de stat, veche de zeci de ani, creată de regretatul Fidel Castro, transmite Reuters.

Pâinea, unul dintre puținele produse alimentare de bază încă subvenționate în Cuba, va fi redusă de la 80 de grame la 60 de grame, adică dimensiuni apropiate de cele ale unor biscuiți sau ale unei bucăți de săpun.

Prețul pâinii a fost și el ușor redus, la puțin sub 1 peso, adică aproximativ 20 de bani. Deși pare ieftină, mulți cubanezi își pot permite cu dificultate să cumpere pâine mai scumpă de pe piața privată, ceea ce îi lasă cu puține alternative.

”Trebuie să acceptăm, ce altceva putem face? Nu avem de ales”, a spus Dolores Fernandez, o locuitoare a capitalei Havana, pentru Reuters, în timp ce stătea la coadă la o brutărie.

Autoritățile cubaneze au anunțat, săptămâna trecută, că țara a rămas fără făina de grâu de care are nevoie pentru a produce pâinea, o situație dificilă pe care guvernul o pune pe seama embargoului comercial al SUA, o rețea complexă de restricții care complică tranzacțiile financiare globale ale Cubei.

Națiunea insulară din Caraibe suferă de pe urma unei crize teribile de alimente, combustibili și medicamente, deficiențe care au provocat un exod record al cetățenilor săi către alte țări, în special către Statele Unite.

Ce s-a ales de belșugul Revoluției lui Fidel Castro?

Carnetul de rații pe care îl are fiecare locuitori al Cubei, sau ”libreta”, așa cum este cunoscută printre cubanezi, a fost un simbol distinctiv al Revoluției lui Fidel Castro din 1959. Pe baza ”libretei”, cubanezii puteau cumpăra o gamă întreagă de produse la preț subvenționat, inclusiv pâine, pește, carne, lapte, articole de curățenie și articole de toaletă.

În zilele noastre, criza care afectează țara împiedică aprovizionarea magazinelor cu produsele prevăzute în ”libreta” sau, în cel mai bun caz, ele ajung în magazine cu întârziere sau de proastă calitate.

Bernardo Matos, tot din Havana, a declarat că nu a observat schimbarea mărimii pâinii, dar a spus că este nemulțumit de calitatea sa:

”Pâinea este groaznică. Făina are gust de acid”, a spus el la scurt timp după ce și-a cumpărat rația.

Guvernul cubanez a declarat că intenționează să consolideze inspecțiile la brutăriile de stat pentru a se asigura că nu se face rabat de la calitate.

La începutul acestui an, Cuba a solicitat ajutor din partea Programului Alimentar Mondial pentru a garanta aprovizionarea cu lapte praf subvenționat pentru copii, un alt aliment de bază din rația cubaneză, care recent a devenit tot mai rar.

Dincolo de puținele economii planificate centralizat care au mai rămas în lume, precum cele din Cuba și Coreea de Nord, raționalizarea este utilizată de obicei doar în timpul războiului, al dezastrelor naturale sau în situații de urgență specifice.

Rația alimentară în ”Epoca de Aur”

Spre deosebire de Cuba, în România comunistă ”cartelele” reprezentau rația impusă tuturor cetățenilor în ultimii ani ai comunismului, cumpărarea altor produse în afara celor precizate în carnet fiind virtual imposibilă. De multe ori, din cauza aprovizionării defectuoase a magazinelor, nici măcar acea rație nu putea fi cumpărată, pentru că magazinele erau goale.

Raţia alocată fiecărui român la ”cartelă” era următoarea: 300 de grame pâine pe zi (ulterior, în anumite zone din țară, a scăzut la 100 de grame), 500 de grame de brânză pe lună, 8-12 ouă pe lună (în funcție de zonă) şi 500 de grame de carne (porc sau vită) pe lună, 1 kg de carne de pasăre pe lună, 100 de grame de unt în fiecare lună, 1 kg de zahăr, 1 litru de ulei, şi 1 kg de făină.

În cazul în care cineva reușea să se aprovizioneze peste rația de pe ”cartelă”, putea ajunge la închisoare.

Potrivit unui decret prezidențial emis în 1981, ”privind măsurile pentru prevenirea şi combaterea faptelor ce afectau buna aprovizionare a populaţiei”, ”se pedepsea cu închisoare de la 6 luni la 5 ani achiziţionarea de hrană peste cantităţile prevăzute de lege, pe o perioadă de o lună, a produselor de bază: zahăr, făină, ulei, mălai, orez.

Produsele de import, precum cafeaua, au fost înlocuite cu surogate. Produsele alimentare pentru export au fost înlocuite pe piaţa internă tot cu surogate (salamul cu soia) sau subproduse fără căutare la export, cum erau unghiile şi căpăţânile de porc, numite ironic de popor ”adidaşi” şi ”calculatoare”.

În aceeași categorie, intrau și puii întregi, care ajungeau în magazine, de multe ori, într-o stare improprie consumului, alterați și cianotici, de greutatea maximă a unui porumbel. Fiind atât de mici, erau vânduți câte doi într-o pungă, de unde li s-a tras denumirea ironică de ”Frații Petreuș”.

Un caz special era surogatul de cafea, numit ironic în popor ”nechezol”, iar oficial ”cafea cu înlocuitori”. Denumirea de ”nechezol” reflecta faptul că produsul conținea doar cel mult 20% cafea, iar restul de 80% erau înlocuitori, îndeosebi năut și ovăz, folosite ca furaj pentru cai.