ANALIZĂ | Ce se ascunde în spatele dorinței lui Trump de a face din Ucraina o colonie americană?
Donald Trump nici măcar nu se mai chinuie să-și înfrâneze nici disprețul pentru președintele ucrainean Volodimir Zelenski și pentru țara sa, nici interesul pentru ce ar avea de câștigat din resursele minerale ale țării.
Marți seara, într-un discurs sfidător și greu de imaginat în urmă cu câteva luni, președintele american a dat vina pe țara invadată în urmă cu 3 ani de armata rusă, a colportat numeroase minciuni din arsenalul propagandei lui Putin – precum cea legată de susținerea de abia 4% pe care ar mai avea-o Zelenski în rândul populației – și a dat de înțeles, mai clar ca oricând, că este dispus să predea cu totul problema Ucrainei în mâinile Rusiei sau, eventual, al capacității europenilor de a-i garanta securitatea.
Însă, acum doar câteva zile, Trump se declara public dispus să garanteze securitatea Ucrainei, în schimbul accesului la resursele minerale ale țării, pe care le estima grosier la 500 de miliarde de dolari. Într-o operațiune de comando diplomatic, i-a pus lui Zelenski în față un acord de predare a 50% din toate câștigurile rezultate de pe urma exploatărilor, în timp ce garanțiile de securitate rămâneau o promisiune verbală. Zelenski a refuzat.
Dar ce are Ucraina de oferit atât de prețios ca să-l intereseze pe Trump atât de mult? O analiză a cotidianului britanic The Telegraph încearcă să facă lumină din această perspectivă.
Trump indică spre liberul arbitru: colonizare sau extincție?
Donald Trump nu a făcut nici un efort pentru a îmbrăca în cuvinte benigne o amenințare directă la adresa Ucrainei, în cazul în care președintele Zelenski refuză să susțină ”protecția” americană, la schimb cu beneficii:
”O înțelegere poate să o facă sau poate să nu o facă. Ei s-ar putea să fie ruși într-o bună zi sau ar putea să nu fie ruși”,
a declarat președintele SUA într-o intervenție pentru Fox News, în urmă cu o săptămână.
Și a continuat, spunând că SUA au oferit Kievului ”aproape 300 de miliarde de dolari” constând în ajutor, iar acum a venit timpul rambursării – dincolo de faptul că suma s-ar ridica la cel mult 175 de miliarde de dolari, iar o sumă consistentă sunt, în realitate, contravaloarea unor echipamente militare, armament și muniții care au rămas în SUA, în industria de armament americană.
Prețul cerut? The Telegraph a descris la începutul acestei săptămâni termenii în care Trump ar fi vrut să încheie afacerea. Primele informații despre documentul trimis de americani spre semnare la Kiev și respins de Zelenski apăruseră în weekend.
Nici mai mult, nici mai puțin, SUA au cerut ceea ce înseamnă în termeni simpli o veritabilă colonizare economică a Ucrainei, SUA primind drepturi semnificative asupra resurselor minerale, resurselor de petrol și gaze, dar și asupra porturilor și altor obiective de infrastructură critică.
Documentul a provocat panică la Kiev, fiind mult mai mult decât oficialii ucraineni ar fi putut să accepte și să cedeze, deși chiar Zelenski venise, încă din toamnă, cu ideea unei colaborări cu SUA cu privire la accesul la cele 500 de miliarde de dolari din resursele naționale ale Ucrainei, inclusiv ceea ce Trump numea ”minerale extrem de valoroase”, răspândite prin teritoriile întinse, dar parțial ocupate, ale țării.
Aceste minerale oferă americanilor o promisiune tentantă: capacitatea SUA de a scăpa de dependența chinezească legată de aprovizionarea cu minerale esențiale, utilizate aproape la orice, de la turbine eoliene la iPhone-uri și avioane de luptă de ultimă generație.
Așa stând lucrurile, cu americanii aflați într-o competiție globală cu China, resursele Ucrainei – estimate la o valoare aproximativă totală de 15 trilioane de dolari – ar putea, teoretic, să fie utile.
SUA a vrut să dea ”perversa” Europei, Zelenski a refuzat
Semnificația strategică a resurselor minerale ale Ucrainei ”nu ar trebui supraevaluată”, conform unor informări ale NATO, disponibile public.
Rezervele sale vaste cuprind peste 100 de tipuri de minereuri metalice în aproximativ 20.000 de zăcăminte, inclusiv câteva care au fost identificate ca fiind extrem de importante atât de SUA, cât și de Europa.
Lista acestora cuprinde grafitul, litiul, beriliul și uraniul, precum și pământurile rare, cum ar fi lantanul, ceriul și neodimul.
Multe sunt esențiale pentru industria modernă de apărare, pentru energia verde și pentru tehnologiile aerospațiale, însă în toate aceste domenii livrările globale sunt dominate de China.
În acest context, Uniunea Europeană a publicat încă din 2020 un plan de acțiune pentru diversificarea resurselor mineralelor critice, iar un an mai târziu a încheiat un parteneriat de cooperare cu Ucraina, tocmai pentru dezvoltarea acestor resurse.
Trump a încercat să răstoarne masa: potrivit documentelor trimise la Kiev, Washington-ul cerea drept de preemțiune pentru orice resurse minerale ucrainene.
Deocamdată, Zelenski a rezistat și a refuzat semnarea, iar analiștii europeni se așteaptă ca jocul agresiv al Americii să se confrunte cu o opoziție acerbă și în celelalte capitale europene, care știu bine că au nevoie, la rândul lor, de o cooperare aprofundată cu Kievul în materie de resurse minerale.
”Cred că va suna prost de tot în urechile Europei.
Acum, Trump pare să se comporte ca și cum americanii ar avea dreptul să sechestreze averea națională a Ucrainei, în schimbul asistenței pe care au oferit-o până acum. Atâta doar că, dacă e să căutăm adevărul și să comparăm ajutorul oferit Ucrainei de la începutul războiului, vom constata că, deși SUA au oferit mai multă asistență militară, UE a oferit mult mai multă asistență financiară și umanitară. Dar Trump ignoră cu totul acest tip de ajutor.
crede Ian Bond, un fost cunoscut diplomat britanic, actualmente director adjunct al Centrului pentru Reformă Europeană din Londra.
”Trump se comportă ca un pungaș care intră într-un magazin și îi spune proprietarului: «Oooo, ce afacere grozavă avem aici, nu crezi că ar fi păcat dacă i s-ar întâmpla ceva?». Avem de-a face cu administrație care se comportă ca un soi de sindicat al crimei organizate”,
mai spune Ian Bond.
O privire mai atentă asupra subsolurilor Ucrainei
SUA și UE se par să se pregătească de un conflict real, care se profilează a avea drept țintă resursele Ucrainei din cauza semnificației lor strategice. Ambele părți sunt angajate în ”diversificarea aprovizionării din China”, apreciază Bryan Bille, de la Benchmark Mineral Intelligence, o companie de business information, specializată în piața materiilor prime utilizate în industria bateriilor.
”La fel ca în cazul Uniunii Europene, Statele Unite și alți actori geopolitici caută surse de aprovizionare cu minerale esențiale care vin din China și caută să încheie acorduri cu parteneri care ar putea, în viitor, să le furnizeze. Este vorba de găsirea de noi resurse pentru a sparge dominația Chinei, ceea ce va fi foarte dificil.”
În asta constă cheia importanței strategice a resurselor Ucrainei, chiar dacă acestea nu sunt nici cele mai bogate, nici cele mai ieftine din oferta pieței internaționale.
De pildă, atât grafitul, cât și litiul, sunt necesare în cantități uriașe la nivel global pentru producția de baterii Li-Ion, folosite la telefoane inteligente, laptopuri sau mașini electrice, printre altele.
Mai departe, rezervele de pământuri rare au aplicații esențiale în industria de apărare. Fiecare exemplar de avion invizibil F-35 al americanilor conține aproximativ 400 kg de componente care sunt fabricate folosind pământuri rare, potrivit Serviciului de Cercetare al Congresului SUA.
Printre metalele din categoria pământurilor rare prezente în subsolurile Ucrainei se numără neodimul, erbiul, lantanul și ytriul, potrivit hărților Institutului de Geologie de la Kiev. De asemenea, mai sunt și alte minerale critice, cum ar fi nichelul, beriliul, manganul, galiul, zirconiul și scandiul.
Un document al Uniunii Europene publicat în 2020 a evidențiat scandiul și galiul drept ”materii prime critice”, subliniind utilizarea primului în semiconductori și la panourile solare și a celui din urmă în pile de combustie cu oxizi solizi și la aliaje ușoare.
Neodimul nu este esențial doar pentru fabricarea avioanelor F-35, ci este folosit pentru fabricarea magneților de mari dimensiuni care se găsesc în turbinele eoliene și în motoarele de mașini electrice.
Totuși, s-a iscat o mare dezbatere între specialiști: sunt cu adevărat resursele minerale ale Ucrainei chiar atât de valoroase precum par să fie?
”Dacă privim într-un context global, nu sunt atât de semnificative”,
spune Bryan Bille.
Astfel, rezervele estimate de litiu ale Ucrainei se ridică la 500.000 de tone echivalent în carbonat de litiu. Cantitatea este minusculă în comparație cu cele 9 milioane de tone estimate ale resurselor statului Chile și chiar față de estimările despre resursele SUA, care se ridică la aproximativ 1,8 milioane de tone.
Însă, în context european, litiul Ucrainei este o adevărată comoară, reprezentând aproximativ o treime din depozitele dovedite ale întregului continent. Ca atare, acestea ar putea satisface o parte semnificativă din cererea de litiu a Europei, dacă rezervele ar fi dezvoltate comercial. Potrivit estimărilor celor de la Benchmark Mineral Intelligence, UE va avea nevoie de aproximativ 665.000 de tone de litiu echivalent în carbonat de litiu pe an până în 2030.
În privința altor resurse minerale, aprovizionarea este și va rămâne redusă în acest deceniu, mai spune Bryan Bille, astfel încât chiar și noi câștiguri marginale în resurse noi ar putea reprezenta un avantaj important.
În mod special, în această categorie intră grafitul, în parte și pentru că China – care rafinează 90% din livrările globale – a restricționat exporturile, în încercarea de a afecta consumatorii industriali americani, precum producătorii de mașini.
Aici, Ucraina se numără printre primele cinci țări din lume în ceea ce privește rezervele de grafit, care este folosit pentru producția de oțeluri speciale, anozi pentru baterii, componente ale reactoarelor nucleare și garnituri de frână ale vehiculelor.
”Cred că grafitul din Ucraina poate fi important. Este un mineral atât de important și toată lumea încearcă să-și asigure proviziile în acest moment, din afara Chinei”,
spune Bille, adăugând că există deja câteva mine de grafit operaționale în Ucraina.
Ucraina este, de asemenea, o țară din topul primilor 10 țări când vine vorba de rezervele de titan, cu aproximativ 7% din totalul global, deși datele exacte privind resursele de titan ale țării nu sunt publice.
Un alt detaliu este acela că părți importante din resursele minerale valoroase ale țării sunt în prezent situate în teritoriile ocupate de Rusia în sud-estul Ucrainei.
Privind harta, este simplu de înțeles de ce încheierea conflictului, indiferent dacă este intermediată de Trump sau de altcineva, reprezintă, cel mai probabil, o condiție prealabilă esențială pentru îndeplinirea măcar parțială a ambițiilor Kievului de a monetiza comorile din subsolul țării.
”Aici e nevoie de garanții de securitate, este un punct de plecare foarte important. Perspectiva de business este destul de complicată în prezent, pentru că nu știm cu adevărat încotro se duce țara și încotro se îndreaptă acest conflict”,
apreciază Bryan Bille.
Este exact tipul de servicii pe care l-ar putea oferi Trump, chiar dacă în schimbul lor cere Ucrainei un statut de colonie economică.
”Cu siguranță, ucrainenii vor fi deschiși la negocieri cu americanii. O să fie încheiate acorduri care să permită companiilor americane să intre pe piață, fără îndoială, și cred că asta poate coexista și cu ambițiile Europei. Dar totul ține de condițiile în care se fac acordurile și ce oferă America în schimb. Iar ceea ce a oferit Trump până acum este extrem de puțin – cu excepția amenințărilor”,
concluzionează fostul diplomat britanic Ian Bond.










