UE importă mai mult din Rusia decât acordă Ucrainei sub formă de ajutor?

Ministrul de externe al Suediei a afirmat săptămâna trecută că Europa a importat mai mult din Rusia în timpul războiului decât a cheltuit pentru a sprijini Ucraina. O analiză a cifrelor sugerează că are dreptate, potrivit Euronews.

O postare a ministrului suedez de externe Maria Malmer Stenergard a devenit virală online joi trecută, afirmând că importurile UE din Rusia de la începutul invaziei sale pe scară largă a Ucrainei au depășit valoarea ajutorului acordat Kievului de către Europa

Potrivit lui Stenergard, „țările europene și Europa” au sprijinit Ucraina cu 187 de miliarde de euro.

„În aceeași perioadă, am importat petrol și gaze rusești în valoare de 201 miliarde de euro”,

a spus Stenergard.

„Iar dacă adăugăm și celelalte importuri, suma totală ajunge la 311 miliarde de euro.”

Ea a declarat reporterilor la Bruxelles că acest lucru reprezintă „un sprijin negativ pentru Ucraina de 124 de miliarde de euro”.

Dar cifrele lui Stenergard sunt corecte? Euronewa a examinat afirmațiile sale folosind date disponibile public și a constatat că calculele sale sunt în mare parte corecte, în funcție de datele utilizate și de modul în care este definit „ajutorul”.

Cât importă Europa din Rusia?

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Moscova, UE a impus sancțiuni asupra produselor energetice rusești, în efortul de a reduce dependența Europei de petrolul și gazul rusesc, care era foarte mare înainte de război.

Importurile Europei din Rusia au scăzut cu aproximativ 89% de la începutul invaziei, potrivit Eurostat, dar rămân substanțiale.

Cercetările efectuate de Centrul independent pentru Cercetare în domeniul Energiei și Aerului Curat (CREA) indică faptul că statele membre ale UE au achiziționat combustibili fosili ruși în valoare de peste 216 miliarde de euro – inclusiv petrol, produse rafinate, gaz transportat prin conducte și gaz natural lichefiat (GNL) – din februarie 2022.

Potrivit CREA, în octombrie 2025, veniturile lunare ale Rusiei din exportul de combustibili fosili au scăzut la cel mai mic nivel de la începutul invaziei pe scară largă.

Cu toate acestea, UE rămâne în continuare cel mai mare cumpărător de GNL. Cei mai mari cinci importatori ai săi – Ungaria, Slovacia, Franța, Belgia și România – au plătit împreună 938 de milioane de euro pentru combustibilii fosili ruși numai în luna octombrie 2025, potrivit CREA.

În octombrie, Consiliul European a declarat că gazul rusesc reprezintă în continuare aproximativ 13% din importurile UE în 2025 – o scădere față de 18% în anul precedent –, dar totuși semnificativ.

Gazul natural rămâne nesancționat, iar UE a stabilit termenul limită de 2027 pentru ca toate cele 27 de state membre să elimine treptat toate achizițiile rămase. Acest calendar a fost contestat, în special de Ungaria, care a solicitat derogări de la măsurile propuse.

Issac Levi, șeful echipei de analiză energetică la CREA, a declarat echipei de verificare a faptelor a Euronews, The Cube, că importurile „care rămân în afara cadrului sancțiunilor – GNL, gazul din conducta TurkStream și țițeiul transportat prin conducta Druzhba către Ungaria și Slovacia – au persistat sau chiar au crescut, permițând continuarea fluxurilor semnificative de venituri ale Rusiei”.

Incluzând petrolul și gazul împreună cu alte importuri, datele Eurostat analizate de Reuters în august arată că UE a importat 297 de miliarde de euro din februarie 2022 — inclusiv îngrășăminte, nichel, fier și oțel.

Cât a dat Europa Ucrainei?

Comparația lui Stenergard se aliniază în mare măsură cu cifrele principale ale Comisiei Europene și cu datele estimative privind importurile totale.

Conform unui raport publicat de Comisia Europeană, UE și statele sale membre au acordat Ucrainei sprijin în valoare de peste 187 de miliarde de euro din februarie 2022, împrumuturile în condiții preferențiale reprezentând aproximativ 35 % din această sumă totală.

The Cube a contactat Comisia Europeană, care ne-a indicat această cifră.

Folosind această definiție, cifrele lui Stenergard sunt aproximativ consecvente în sensul că Europa a importat într-adevăr mai mult din Rusia — în special petrol și gaze rusești — decât a cheltuit pentru ajutorul acordat Ucrainei de la începutul războiului.

Cercetările efectuate de Institutul Kiel, care urmărește sprijinul alocat Ucrainei, indică faptul că suma este inițial mai mică conform definiției sale de ajutor alocat.

Alocările arată ceea ce guvernele au convenit să furnizeze, nu ceea ce a fost plătit integral. Plățile efective pot fi mai mici sau pot dura mai mult timp până să se materializeze.

Potrivit Institutului Kiel, instituțiile UE și statele membre au alocat deja 150 de miliarde de euro Ucrainei de la începutul invaziei.

Privind Europa geografică în ansamblu și incluzând state care nu sunt membre ale UE, precum Norvegia, Elveția, Islanda și Regatul Unit, valoarea totală a ajutorului alocat este de 177 de miliarde de euro.

Aceste cifre includ sprijinul financiar, militar și umanitar bilateral, compilat din documentele bugetare ale guvernelor, anunțurile oficiale și alte surse disponibile publicului, a precizat institutul.

În plus față de alocări, guvernele europene și-au asumat angajamente suplimentare, dar nu au alocat încă fonduri.

Pentru UE și statele sale membre, angajamentele totale se ridică la 214 miliarde de euro. Pentru întreaga Europă, angajamentele totale ajung la 273 miliarde de euro.

Acest lucru reduce diferența dintre cifrele privind importurile și ajutorul acordat Rusiei, dar nu o elimină neapărat.

Cifrele Institutului Kiel nu includ nici costurile pentru găzduirea refugiaților ucraineni care fug de război, care au fost absorbite de țările europene.

Institutul Kiel afirmă că, într-o estimare ipotetică maximă, în care se presupune că toți refugiații ucraineni depind de sprijinul public, Europa ar fi cheltuit 160 de miliarde de euro pentru găzduirea refugiaților ucraineni începând din 2022. Cifra reală este probabil mai mică.

Aceste cifre acoperă cazarea, educația, asistența medicală și sprijinul social pentru ucrainenii care au fugit de război și sunt plătite din bugetele naționale ale țărilor europene.

Prin urmare, comparația lui Stenergard este în mare măsură corectă atunci când se utilizează anunțul Comisiei Europene privind ajutorul și se compară cu importurile totale ale UE din Rusia.

Cu toate acestea, dacă se includ angajamentele viitoare în răspunsul financiar global al Europei la război, astfel cum a raportat Institutul Kiel, precum și cel puțin o anumită sumă de sprijin pe care Europa a plătit-o pentru refugiații ucraineni, diferența evidențiată de ministru se reduce, dar nu dispare neapărat.

Acoperirea decalajelor viitoare

În ciuda faptului că ajutorul umanitar rămâne relativ constant, estimările Institutului Kiel arată că ajutorul militar pentru Kiev a scăzut drastic începând din vară.

Alocările militare pentru Ucraina din partea țărilor europene au scăzut cu 57% față de prima jumătate a anului, când Europa a intervenit și și-a extins sprijinul militar pentru a acoperi decalajul lăsat de SUA.

Săptămâna trecută, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a implorat țările Uniunii Europene să ajungă la un acord până în decembrie pentru a acoperi nevoile militare și financiare ale Ucrainei pentru următorii doi ani.

Această sumă este estimată la 135,7 miliarde de euro, potrivit unei scrisori trimise luni și consultată de Euronews, care prezenta trei opțiuni principale pe care statele membre europene le-ar putea utiliza pentru a sprijini Kievul.