Europa redescoperă puterea cash-ului. Aplicații de plată și euro digital? Numerarul revine modest
Intrați într-o biserică din Suedia în mijlocul iernii și veți găsi unul dintre colțurile sale cu o lumină difuză. O mulțime de lumânări, aprinse de vizitatori care comemorează o persoană dragă, oferă o pauză de la agitația vieții moderne. Odată, astfel de scene contemplative erau perturbate doar de sunetul monedelor care cădeau într-o cutie metalică ce accepta donații pentru fiecare lumânare. Acum nu mai este așa. În vremurile moderne, lumânările au rămas, dar cutia pentru bani a fost adesea înlocuită cu un cod QR.
În loc să scotocească prin portofele, cei care doresc să aprindă lumânări trimit câteva coroane către biserică prin Swish, o aplicație de plată omniprezentă. Sunetul monedelor lovind metalul a fost înlocuit de zumzetul surd al telefoanelor mobile care anunță că plata a fost efectuată.
O lume nordică fără bani gheață
Europa, sau cel puțin partea sa nordică, este țara uitată de numerar. În Norvegia și Suedia, monedele și bancnotele dispar în trecut, alături de vikingi și de cuverturile de pat IKEA scoase din producție. Suedezii folosesc acum plăți digitale pentru 90% din toate achizițiile lor; doar jumătate dintre ei folosesc numerar în orice lună. În timp ce japonezii au în portofele și sub saltele echivalentul în yeni de hârtie și metal al 22% din PIB-ul lor, în Suedia cifra este sub 1%.
Alte părți ale continentului încep să recupereze decalajul. Numerarul rămâne în continuare norma în Europa de Sud, unde oamenii sunt mai săraci, iar micile întreprinderi nu au uneori meticulozitatea scandinavilor în ceea ce privește declararea tuturor veniturilor către Fisc.
Germania și Austria au o afecțiune persistentă pentru banii fizici, apreciind confidențialitatea pe care o oferă în fața unor state care odinioară erau represive. Dar chiar și acestea renunță la numerar. Europa are jumătate din numărul de bancomate pe cap de locuitor față de America, iar numărul acestora este în scădere.
Băncile dețin atât de puțini bani cash în Danemarca, încât hoții nu se mai obosesc să le jefuiască.
Lupta cu evaziunea și încurajarea plăților electronice
Toate aceste transferuri electronice de bani dintr-un cont în altul păreau odată întruchiparea modernității, indiferent de protestele muzicienilor stradali, cerșetorilor și evazioniștilor fiscali. Politicienii au insistat mult timp pentru mai multe plăți digitale, pentru a ajuta la eradicarea veniturilor nedeclarate și la combaterea spălării banilor.
Grecia a obligat întreprinderile, inclusiv restaurantele și taxiurile, să accepte plăți digitale și să emită chitanțe (deși cititorul de carduri de la tavernă s-ar putea dovedi convenabil defect când vine nota de plată).
UE a impus praguri pentru utilizarea numerarului, cerând legislație națională care să interzică utilizarea bancnotelor pentru plăți comerciale mari. În 2019, Banca Centrală Europeană a încetat chiar să mai emită bancnote noi de 500 de euro (584 de dolari). Bancnota era atât de rar întâlnită și atât de suspectată de finanțarea unor activități dubioase, încât a devenit cunoscută sub numele de „bin Laden”. În ochii europenilor, numerarul era banul de ieri, iar plățile digitale erau viitorul strălucitor.
Unii au protestat, în special cei din dreapta populistă. Aceștia au denigrat mult timp plățile digitale, considerându-le un cadou pentru bănci (care profită de fiecare tranzacție cu cardul); banii cash, spun ei, sunt o formă de „libertate tipărită”. Dar consumatorii au votat cu portofelele lor. În zona euro, numerarul a fost utilizat pentru 79 % din tranzacțiile efectuate personal în 2016, dar doar pentru 52 % în 2024 (și a reprezentat o pondere mai mică din valoare, deoarece cardurile sunt preferate pentru plățile mai mari).
Cafenelele au realizat că pot face afaceri mai bune dacă clienții plătesc cu cardul bancar în loc să scormonească după monede. În special după pandemia de COVID-19, plățile cu monede și bancnote au devenit atât de rare în multe magazine încât nu mai merită efortul. Un număr tot mai mare de magazine au afișat semne cu „nu acceptăm numerar”: în Europa, 12% din toate întreprinderile au refuzat categoric numerarul în 2024, față de 4% cu doar trei ani înainte. În unele țări, cifra este mai mare.
Peste unul din trei cinematografe din Țările de Jos nu mai acceptă bancnote și monede. Numerarul părea să se îndrepte spre un cerc vicios: tot mai puțini oameni scoteau euro din conturi, deoarece tot mai puține magazine îi acceptau, deoarece tot mai puțini oameni îi foloseau și așa mai departe.
Cu toate acestea, autoritățile consideră acum că banii electronici ar fi un semn de prea mult bine. Ele ar dori să se asigure că numerarul rămâne un mijloc de plată omniprezent. În 2021, o hotărâre a celei mai înalte instanțe a UE a confirmat că, în principiu, banii de hârtie ar trebui acceptați.
Pentru a elimina orice îndoială rămasă, în decembrie, miniștrii din cele 27 de state membre ale UE au reiterat
Cu toate acestea, autoritățile consideră acum că banii electronici pot fi prea mult de bine. Ele ar dori să vadă, dacă nu o revenire la numerar, atunci cel puțin o modalitate de a se asigura că acesta rămâne un mijloc de plată omniprezent. În 2021, o hotărâre a celei mai înalte instanțe a UE a confirmat că, în principiu, banii de hârtie ar trebui acceptați.
Pentru a elimina orice îndoială, în decembrie, miniștrii din cele 27 de state membre ale UE și-au reiterat dorința de a interzice întreprinderilor să refuze bancnotele și monedele. În cadrul unei legi care urmează să fie adoptată, magazinele și restaurantele vor putea în continuare să indice că preferă plățile digitale, dar vor trebui să accepte și banii de hârtie tradiționali.
Incertitudini într-o lume tot mai nesigură internațional
De ce această aparentă revenire? Una dintre preocupări este că o minoritate considerabilă este încă reticentă la tehnologia digitală. Aplicațiile moderne și cardurile cu PIN sunt excelente pentru tinerii conectați la internet și acceptabile pentru persoanele de vârstă mijlocie, dar puțin neîndemânatice. Însă pentru persoanele în vârstă, experiența de a jongla cu cardurile bancare și aplicațiile poate fi frustrantă. Să nu mai spunem că mulți oameni săraci pot duce adevărate lupte să-și deschidă conturi bancare.
O îngrijorare mai recentă se referă la reziliența sistemelor de plată. Deși sunt convenabile atunci când funcționează bine, transferul banilor în mod virtual necesită energie electrică și o conexiune de date. Spaniolii care s-au confruntat cu întreruperi de curent la nivel național în primăvara anului trecut s-au trezit în imposibilitatea de a cumpăra alimente și alte produse de strictă necesitate.
În plus, ce se întâmplă cu amenințările din partea adversarilor străini? Unii se tem că utilizarea excesivă a plăților digitale face Europa dependentă de companii precum Visa și Mastercard, corporații americane cu stăpâni politici imprevizibili, după cum vedem în zilele noastre.
Banca Centrală Europeană ia în considerare introducerea unui „euro digital” ca răspuns la criptomonede, dar și la problemele enumerate mai sus, deși acest lucru va dura ani de zile. În țările baltice și nordice, unde anxietatea se concentrează pe sabotajul rus, sistemele de plăți digitale funcționează acum o perioadă de timp chiar și atunci când curentul electric este întrerupt. Însă nimic nu bate banii cash când vine vorba de reziliență. Suedezii sunt sfătuiți de mult timp să păstreze suficiente bancnote și monede pentru a putea trăi cel puțin o săptămână fără curent sau fără acces la banii electronici. Iar această măsură a devenit normă în Uniunea Europeană, care o recomandă tuturor statelor membre. După ani de plată cu cardul, Europa descoperă că unele obiceiuri chiar merită păstrate.
*Adaptare după The Economist – Why Europe is rediscovering the virtues of cash









