Prin Europa, lumea s-a săturat de Trump: ”Alianța e deja praf, de ce să ne mai complicăm cu el?”
În vreme ce Donald Trump amenință constant că va folosi forța armatei americane pentru a ocupa Groenlanda, mai mulți oficiali și diplomați europeni au început să exprime – încă doar în discuții private – un gând de neimaginat în urmă cu un an: dacă Alianța este deja ruptă, spun aceștia, de ce nu am amenința că vom rupe legăturile cu America în ceea ce privește colaborarea militară?
Deși o confruntare militară între SUA și orice forță europeană ar duce, probabil, la unul dintre cele mai scurte războaie din istorie, există și alte modalități prin care aliații Groenlandei se pot opune președintelui american dacă acesta refuză să facă compromisuri, notează publicația POLITICO.eu.
Dintre potențialele puncte de presiune unde ar putea presa europenii se remarcă rețeaua extinsă de resurse militare din regiune, pe care SUA o folosește – în jargonul geopoliticii – pentru a-și proiecta puterea americană departe de propriile teritorii – în Africa și, în special, în Orientul Mijlociu.
Așadar, de ce ar trebui ca SUA să continue să aibă acces la aceste baze sau să primească sprijin din partea forțelor navale, a forțelor aeriene sau chiar a serviciilor de informații ale aliaților, dacă încearcă să ocupe un teritoriu suveran de la un membru NATO, precum Danemarca?
Întrebarea este atât de sensibilă încât diplomații se străduiesc să o țină departe de dezbaterile obișnuite ce se desfășoară – cu sau fără știința presei – în sălile de summit ale UE sau NATO.
Totuși, cinci oficiali și diplomați europeni au confirmat pentru POLITICO.eu că subiectul extrem de sensibil al modului în care Europa poate riposta față de agresivitatea tot mai accentuată a lui Trump este discutat, în discuții private, pe întreg continentul.
Pe lângă activele militare aflate în Europa, SUA se bazează pe țările europene și pe Uniunea Europeană în calitate de parteneri comerciali esențiali, iar guvernele europene cheltuiesc multe miliarde de dolari în fiecare an pentru a cumpăra arme americane. Toate acestea oferă un potențial avantaj, în situația în care clienții europeni ar decide să nu mai cumpere armament din SUA.
Marele risc, spun unii oficiali, este ca o astfel de provocare directă să escaladeze rapid într-o ruptură totală a relației transatlantice.
Alții susțin că Alianța este din ce în ce mai toxică sub mandatul lui Trump și că Europa trebuie să meargă mai departe.
Cel mai clar semnal de avertisment privind represaliile a fost dat de șeful statului francez, Emmanuel Macron, în câteva declarații ușor criptice:
”Nu subestimăm declarațiile despre Groenlanda. Dacă suveranitatea unui stat european și aliat ar fi afectată, efectele în lanț ar fi fără precedent. Franța urmărește situația cu cea mai mare atenție și va acționa în deplină solidaritate cu Danemarca”,
le-a spus Macron miniștrilor din guvernul francez, săptămâna aceasta.
Un oficial al guvernului francez nu a confirmat dacă Macron a fost sau a plănuit să fie în contact cu Trump pe tema Groenlandei, dar a subliniat că
”… este un subiect extrem de sensibil și că își cântărește cu atenție fiecare cuvânt”.
Cu sau fără mănuși?
Avertismentul voalat al președintelui francez a venit în timp ce miniștrii de externe ai Danemarcei și Groenlandei au deschis discuții cu administrația Trump la Washington, în căutarea unui compromis privind soarta insulei cu 57.000 de locuitori.
După discuțiile de miercuri cu vicepreședintele JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio, ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen, a încercat să pară pozitiv, dar a recunoscut că nu se întrevede nicio înțelegere.
”Președintele are această dorință de a cuceri Groenlanda. Și, prin urmare, avem încă un dezacord fundamental”,
a declarat Rasmussen presei.
Diplomați din țările europene, care au refuzat să fie nominalizați, dată fiind sensibilitatea temei discutate, au declarat că discuțiile sunt în desfășurare în mai multe capitale despre cum să i se opună lui Trump.
Lista cu opțiuni soft cuprind tactici de tergiversare, eforturi de lobby în rândul republicanilor de la Washington, trimiterea de trupe aliate ”în vizită” în Groenlanda și chiar o campanie publicitară în America.
Pe de altă parte, a apărut posibilitatea de a întrerupe sprijinul pentru desfășurările militare ale americanilor în Europa, inclusiv sugestii radicale de a prelua controlul asupra bazelor americane, a declarat unul dintre diplomați.
”Discuțiile sunt în curs de desfășurare despre cum am putea face presiune și cum am putea să le spunem «Aveți nevoie de noi și, dacă faceți asta, vom riposta într-un fel». Totuși, nimeni nu vrea să vorbească despre asta”,
a spus unul dintre diplomații citați, sub protecția anonimatului.
Principalul motiv pentru care europenii sunt reticenți în a deveni agresivi în mod public este că, la nivel european, încă se consideră că sprijinul lui Trump este vital pentru oferirea de garanții de securitate viabile pentru Ucraina în cadrul oricărui acord de pace cu Rusia.
În același timp, mulți aliați pur și simplu nu își pot imagina o lume în care SUA ar prelua Groenlanda prin forță.
”Poate că doar ne iluzionăm. Oricum ar fi, ar trebui să fim pregătiți pentru asta”,
a adăugat același diplomat.
Un alt oficial european a confirmat că guvernele europene discută despre cum să riposteze eficient împotriva revendicărilor teritoriale americane.
”Europa are putere de influență, dar aceasta nu și-o utilizează la maximum”,
a spus oficialul citat.
În acest moment, europenii nu sunt pregătiți mental pentru genul de escaladare pe care ar declanșa-o astfel de represalii.
”Trebuie să fim pregătiți”,
a adăugat oficialul.
La NATO: subiect tabu
În cadrul NATO — unde orice discuție despre o eventuală pedepsire a americanilor rămâne în mare parte inacceptabilă — sunt voci care subliniază că un asemenea scenariu ar fi o sabie cu două tăișuri.
”Utilizarea bazelor militare drept monede de schimb pentru a obține un avantaj — desigur, se poate face și asta — ar conduce la daune reciproce. Europa ar pierde și mai mult garanțiile de securitate, iar SUA și-ar pierde cea mai valoroasă platformă de operațiuni militare avansate”,
a declarat un diplomat NATO.
Un portofoliu de active militare de 5 stele
La nivelul anului 2024, SUA aveau pe teritoriul european 31 de baze permanente și alte 19 situri militare, toate făcând parte din Comandamentului European al Statelor Unite. Din perspectiva personalului, acesta cuprindea cel puțin 67.500 de militari activi, conform celor mai recente cifre ale Departamentului Apărării al SUA, cea mai mare parte fiind staționați în Germania, Italia și Marea Britanie.
Cele mai importante sunt cea mai mare bază NATO din Europa, la Ramstein, în Germania, precum și bazele forțelor aeriene din Regatul Unit, la Lakenheath și Mildenhall, care găzduiesc împreună aproximativ 3.000 de militari.
Baza aeriană Aviano din Italia găzduiește singurele avioane de vânătoare americane de la sud de Alpi, fiind ”un centru esențial al puterii aeriene NATO”, potrivit Centrului pentru Analiza Politicilor Europene (Center for European Policy Analysis – CEPA).
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al trupelor americane din Europa, a declarat că aceste baze sunt ”esențiale pentru pregătire și pentru acoperirea strategică globală a Americii”.
Alungarea americanilor din aceste amplasamente ar avea un efect ”dezastruos” asupra operațiunilor americane, a adăugat Hodges, Ramstein acționând în special ca o rampă de lansare fundamentală pentru desfășurările americane în Orientul Mijlociu și Africa.
Acesta nu este singurul avantaj al Europei. În situația unei rupturi totale, Washington-ul ar pierde aproximativ jumătate din capacitățile sale de partajare a informațiilor militare, în timp ce europenii ar putea, de asemenea, să amenințe cu oprirea achizițiilor de armament din SUA, mai spune generalul Hodges.
În acest context, Europa a aprobat posibile contracte interguvernamentale în valoare de 76 de miliarde de dolari doar în 2024, ceea ce reprezintă peste jumătate din totalul vânzărilor globale de armament ale SUA.
”Europa poate ajuta la salvarea NATO și la salvarea acestei relații transatlantice cu Statele Unite, opunându-se Americii, nu doar smiorcăindu-se la nesfărșit ca un partener înșelat”,
a mai spus Hodges.
”Let me introduce you Mihail Kogălniceanu!”
În iunie anul trecut, când Trump a bombardat Iranul, planificatorii militari americani se așteptau la o rezistență mult mai mare din partea forțelor iraniene. Ca atare, au solicitat sprijin din partea forțelor aeriene europene, în special prin intermediul bazei aeriene NATO de la Mihail Kogălniceanu, lângă coasta Mării Negre.
La acea vreme, nu a fost nevoie, pentru că riposta iranienilor a fost mai anemică decât se aștepta Washington-ul. Abia săptămâna trecută, forțele americane au folosit baze europene, în speță britanice, pentru operațiunea de capturare a unui petrolier din ”flota din umbră” a Rusiei, în Atlanticul de Nord.
Oficialii europeni au indicat aceste exemple ca dovezi că Trump are încă nevoie mare de facilități militare în Europa.
Din punct de vedere logistic, închiderea bazelor americane ar implica ”provocări profunde”, a declarat Geoffrey Corn, directorul Centrului pentru Drept și Politică Militară de la Universitatea Texas Tech, cum ar fi gestionarea plecărilor trupelor și a revendicărilor legale pentru valoarea activelor militare.
Dar, din punct de vedere juridic, ”este, într-adevăr, o chestiune de drept intern” al țărilor europene care doresc să pună capăt prezenței SUA, a spus el.
”Aceasta este prerogativa lor absolută.”
Și, în ciuda alarmei date în Europa de planurile lui Trump privind Groenlanda, aceasta nu este cea mai mare prioritate de securitate pentru UE și Marea Britanie.
În timp ce țări precum Germania, Suedia, Marea Britanie și Franța s-au angajat să trimită personal militar în Groenlanda, în semn de sprijin, altele se tem că disputa reprezintă o distragere periculoasă de la sarcina principală de a apăra Ucraina împotriva Rusiei.
Fără garanții de securitate americane, diplomații recunosc că va fi imposibil să-l descurajeze pe Vladimir Putin să atace din nou Ucraina, așa că îmbunătățirea relației cu Trump trebuie să fie deocamdată o prioritate, chiar dacă alianța nu va dura pentru totdeauna.
”Relația transatlantică se schimbă. Ireversibil!”,
a conchis unul dintre oficialii europeni citați.









