Salariile reale rămân sub nivelurile din 2021 în o treime din țările europene

Între începutul anului 2021 și începutul anului 2026, salariile reale din zona euro au scăzut cu aproape 2%, însă impactul asupra puterii de cumpărare a lucrătorilor a variat semnificativ în întreaga Europă. Euronews Business analizează unde au înregistrat salariile cele mai mari creșteri și scăderi – și care au fost cauzele.

Pandemia de COVID-19, invazia Rusiei în Ucraina, creșterea explozivă a prețurilor la energie, inflația record și alți factori au exercitat presiuni asupra salariilor în întreaga Europă. Creșterea costului vieții a afectat puternic milioane de gospodării europene.

Salariile reale – care țin cont de inflație – au scăzut într-o treime din țările europene analizate în intervalul de cinci ani până la începutul anului 2026.

Așadar, care țări au înregistrat cele mai mari scăderi ale salariilor reale între primul trimestru al anului 2021 și cel al anului 2026? Și unde au crescut cel mai mult salariile reale? De ce au existat țări care s-au remarcat prin evoluții atipice în ceea ce privește creșterea salariilor reale, în timp ce zona euro, per ansamblu, a consemnat o scădere?

Conform raportului OECD *Employment Outlook 2026* (care vizează 27 de țări europene, deși nu toate sunt membre ale UE), salariile reale au scăzut, în termeni cumulativi, în nouă țări între primul trimestru al anului 2021 și cel al anului 2026.

Impactul crizei costului vieții din perioada 2022–2023

„Salariile reale erau încă afectate de criza costului vieții din 2022-2023 chiar și în primul trimestru al anului 2026”,

a declarat pentru Euronews Business Andrea Bassanini, editor al raportului OECD privind perspectivele ocupării forței de muncă (OECD Employment Outlook).

„Întrucât reînnoirea contractelor colective de muncă la nivel de sector nu are loc în fiecare an și se realizează, de regulă, eșalonat, salariile negociate au avut nevoie de mult timp pentru a-și reveni, fără a recupera însă pe deplin pierderile.”

De asemenea, acesta a subliniat că salariile minime legale au ținut, în mare măsură, pasul cu prețurile.

Salariile reale au scăzut cu peste 6% în Italia

Italia a înregistrat cea mai mare scădere, salariile reale diminuându-se cu 6,1%. Ronald Janssen, fost economist-șef al Confederației Europene a Sindicatelor (CES) și al Comitetului Consultativ Sindical (TUAC), a afirmat că amânarea sistematică a noilor acorduri de către angajatori și slăbirea puterii de negociere a sindicatelor au contribuit la scăderea salariilor reale în Italia.

Michele Bavaro, economist la Scuola Normale Superiore din Italia, a declarat că întârzierile – mari din perspectivă istorică – în reînnoirea contractelor au încetinit redresarea salariilor nominale în urma creșterii inflației.

Richard Grieveson și Meryem Gökten, de la Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena (wiiw), au semnalat, de asemenea, productivitatea scăzută, creșterea economică modestă și ajustarea relativ lentă a salariilor nominale în Italia.

Cehia și Suedia au înregistrat scăderi de 5,8%, respectiv 4,8%. Salariile reale au scăzut cu 2,1% în Danemarca și cu 2% în Spania. La nivelul zonei euro, acestea au scăzut cu 1,8% în această perioadă.

Slovacia, Finlanda, Irlanda și Elveția au consemnat, de asemenea, scăderi ușoare, cuprinse între 0,7% și 1,4%.

Accelerarea inflației și îngrijorările privind nesiguranța locului de muncă

Ronald Janssen a evidențiat accelerarea inflației în zona euro în perioada 2021-2022.

„Deși rundele ulterioare de negocieri colective, desfășurate după izbucnirea puternică a inflației, au vizat restabilirea puterii de cumpărare a salariilor, lucrătorii și sindicatele s-au confruntat cu o diminuare a puterii lor de negociere. Această situație a fost cauzată de îngrijorările privind nesiguranța locului de muncă, generate de stagnarea creșterii economice timp de mai mulți ani, de temerile legate de dezindustrializare pe fondul concurenței chineze și de un război comercial declanșat de SUA, care a afectat accesul la o piață majoră de export pentru Europa”,

a declarat acesta pentru Euronews Business.

În Belgia, salariile reale au rămas neschimbate, în timp ce Franța și Estonia au înregistrat creșteri marginale de doar 0,1%.

Turcia: Un caz aparte semnificativ

Turcia se remarcă drept cel mai semnificativ caz atipic, înregistrând cea mai mare creștere a salariilor reale – de 78,6% – în ciuda unei rate a inflației de 32% la jumătatea anului 2026.

„Creșterea de 79% a salariilor reale din Turcia este corectă din punct de vedere aritmetic, dar supraestimează sporirea nivelului de trai”,

au declarat Grieveson și Gökten pentru Euronews Business.

„Salariile reale porneau de la un nivel scăzut în 2021, rămânând afectate în urma crizei valutare din 2018, astfel că o parte din această creștere a reprezentat, de fapt, o recuperare.”

Aceștia au mai precizat că principalul factor care a determinat creșterea abruptă din perioada 2022-2023 a fost dublarea salariului minim, măsură motivată în mare parte de considerente electorale.

„După alegerile din 2023, ajustarea a revenit la o frecvență anuală și, de atunci, s-a situat sub nivelul inflației”,

au adăugat Grieveson și Gökten.

De asemenea, aceștia și-au exprimat rezervele cu privire la fiabilitatea datelor privind inflația din Turcia, invocând acuzațiile partidelor de opoziție conform cărora cifrele oficiale ar fi manipulate.

Ungaria înregistrează cea mai mare creștere din UE

Ungaria ocupă locul al doilea, cu o creștere de 29,8%, fiind la rândul său un caz atipic în cadrul UE. În Polonia, salariile reale au crescut cu 16,5%. Primele trei țări din clasament se află toate în afara zonei euro.

„Creșterea puternică a salariilor reale în Ungaria, în ultimii cinci ani, reflectă o combinație între deficitul structural de forță de muncă, politicile salariale guvernamentale și un proces de recuperare a veniturilor după perioada inflaționistă”,

a declarat Péter Virovácz, economist-șef la ING.

El a afirmat că evoluția excepțională a salariilor reale din Ungaria nu reflectă o creștere extraordinară a productivității, ci mai degrabă efectele cumulate ale tensiunilor de pe piața muncii, ale unei politici agresive privind salariul minim, ale convergenței salariale continue și ale eforturilor lucrătorilor de a-și restabili puterea de cumpărare după șocul inflaționist.

În cadrul zonei euro, Lituania a înregistrat cea mai puternică creștere a salariilor reale, de 14,8%. Nicio altă țară nu a consemnat o creștere de două cifre. Salariile reale au crescut, de asemenea, cu 7,4% în Letonia, 6,6% în Slovenia, 5,6% în Portugalia, 4,7% în Grecia și 4,1% în Luxemburg.

Economii majore: Regatul Unit conduce în privința creșterii salariilor reale

Dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, Regatul Unit s-a situat pe primul loc, cu o creștere de 3,6%. Salariile reale au crescut cu mai puțin de 1% atât în ​​Germania, cât și în Franța (cu 0,9%, respectiv 0,1%). Italia a înregistrat cea mai accentuată scădere dintre toate țările analizate, în timp ce Spania a consemnat un declin de 2%.

„Un prim factor important este creșterea salariilor minime legale, care, prin decizie guvernamentală, au depășit rata inflației atât în ​​Germania, cât și în Regatul Unit, fiind aproximativ egale cu aceasta în Franța și Spania”,

a declarat Bassanini.

Grieveson și Gökten au remarcat că sistemul relativ flexibil de stabilire a salariilor din Regatul Unit și dificultățile persistente în recrutarea de personal au permis salariilor nominale să reacționeze mai rapid la inflație decât în ​​cazul mai multor economii din zona euro.

Raportul menționează că datele sale pentru primul trimestru al anului 2026 preced recenta creștere bruscă a prețurilor la energie, survenită în urma atacurilor comune SUA-Israel asupra Iranului și a ripostei Teheranului.