Românii se tem de bătrânețe: prea săraci pentru cămine, prea singuri pentru a se descurca

Bătrânețea vine cu tot mai multe greutăți pentru români. Mai mult de jumătate dintre persoanele de peste 60 de ani au nevoie de ajutor, dar nu își permit să plătească pentru îngrijire, arată un studiu realizat de CURS, citat de TVR Info. Iar situația riscă să se agraveze în următorii ani. Specialiștii avertizează că sistemele de sănătate și asistență socială trebuie pregătite pentru un număr tot mai mare de vârstnici care vor avea nevoie de sprijin.

La 76 de ani, Elena Manolea încearcă să rămână activă, în ciuda problemelor cardiace. Locuiește cu fiica sa, care nu ar putea renunța la serviciu pentru a o îngriji dacă ar ajunge imobilizată la pat. Iar fiul femeii este plecat în străinătate.

ELENA MANOLEA – pensionară, 76 de ani:

„Cu pensia mea, nu mă primește la cămin. Eu am 2.100. Nici pe jumătate nu plătesc.”

Un studiu CURS, realizat în iulie pe 1.500 de persoane de peste 60 de ani, arată că mulți vârstnici se tem că nu vor avea suficienți bani sau pe cineva care să-i îngrijească. Mai mult de jumătate spun că au deja nevoie frecvent de ajutor în activitățile zilnice.

ANDREEA DOMȘA – CURS:

„Aparținătorii au vorbit în focus grupuri despre căderi, episoade de confuzie, accidente domestice. O participantă ne-a spus că cea mai mare teamă a ei este ca persoana pe care o îngrijește să uite mâncarea pe aragaz.”

Trei din zece seniori locuiesc singuri și tot atâția nu se simt în siguranță acasă. Doar unul din cinci și-ar permite să plătească un loc într-un cămin. Nici sprijinul oferit de stat nu este suficient. Anul trecut, mai puțin de 1 la sută dintre vârstnicii asigurați au beneficiat de îngrijiri medicale sau paliative la domiciliu, decontate de Casa de Asigurări de Sănătate.

BOGDAN VINERSAR – director general adjunct, CNAS:

„Prin lipsa de alternative, spitalul devine loc de îngrijire, cel mai scump și cel mai puțin potrivit loc.”

O altă problemă este lipsa unei legături eficiente între spitale, medicii de familie și serviciile de îngrijire la domiciliu.

MĂRIUCA IVAN – președinte, Fundația Crucea Alb-Galbenă:

„Ies din spital cu multe hârtii în brațe și nu știu încotro să o ia. Nu numai că îngrijitorii sunt plecați dincolo, dar și familiile sunt plecate. Nevoile sunt mutiple sociale, medicale și de recuperare.”

CARMEN ORBAN – senator, președinte al Subcomisiei pentru Populație și Dezvoltare:

„Există foarte multe centre de seniori care, pe marketing, arată foarte bine și, în realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Voi fi principalul promotor al clasificării centrelor de seniori. Și clasificare în mod real.”

Furnizorii privați cer aplicarea sistemului prin care finanțarea să urmeze beneficiarul.

IULIAN PLEȘCAN – CEO, rețea de centre de îngrijire:

„În mare parte, costurile centrelor de seniori ar putea fi acoperite de către Ministerul Muncii.”

ALEXANDRA DOBRE – fondator, Asociația Institutul Român pentru Îmbătrânire Activă:

„Sunt foarte multe exemple de bună practică unde autoritățile locale decontează practic contravaloarea unui loc la un centru rezidențial pentru un vârstnic. În jur de două mii de euro pe lună se pot deconta de către stat.”

Iar presiunea asupra sistemului va crește. Aproape un milion și jumătate de români din generația decrețeilor se apropie de pensionare, în timp ce natalitatea continuă să scadă. Pentru Elena, speranța rămâne în credință.

ELENA MANOLEA – pensionară, 76 de ani:

„Poate mă ține Dumnezeu pe picioare și să nu fie nevoie să mă îngrijească nimeni.”