Bloomberg | Nu, vaccinarea nu va eradica virusul! Care sunt consecințele și ce se poate face?

• Drumul către eradicarea pandemiei de Covid-19 este lung și pavat cu destule incertitudini. Multe țări se bazează pe programele de vaccinare pentru a oferi populațiilor lor o imunitate suficientă, în așa încât SARS-CoV-2 să nu poată găsi teren fertil pentru continuarea răspândirii, determinând astfel încetinirea transmiterii și, în cele din urmă, eradicarea pandemiei.
• Totuși, chiar după lansarea de vaccinuri extrem de eficiente, gradul de imunizare a populației ar putea să nu atingă prea curând acel nivel critic, așa-numitul prag al imunității de turmă.
• În primul rând, nu se știe cu exactitate care este acest nivel necesar al imunizării, nici dacă vaccinurile vor fi suficient de puternice pentru a-l atinge.
• Există, de asemenea, diverse noi amenințări din partea unor tulpini emergente, care ar putea slăbi eficiența programelor de imunizare cu actualele vaccinuri.

Prestigioasa publicație Bloomberg a trecut în revistă cele mai des întâlnite întrebări care apar în dezbaterile publice despre cum și când ar putea să ia sfârșit pandemia și a elaborat răspunsuri pertinente la acestea.

1. Va putea fi eradicat virusul SARS-CoV-2?

Nu.

Până în prezent, o singură boală virală umană – variola – a fost eradicată oficial. Asta înseamnă că numărul cazurilor depistate la nivel mondial a ajuns la zero și s-a menținut acolo pe termen lung, fără vreo intervenție la nivelul populațiilor.

Variola a fost eliminată datorită unui vaccin extrem de eficient și a faptului că oamenii sunt singurele mamifere susceptibile în mod natural la infecția cu virusul variolei.

De asemenea, tot oamenii sunt singurul rezervor cunoscut pentru virusul poliomielitei, dar acesta se răspândește încă în câteva țări de pe glob, provocând severa boală, în ciuda utilizării pe scară largă a unor vaccinuri eficiente și a unui efort global de eradicare a virusului, în ultimii 32 de ani.

În ce privește SARS-CoV-2, studiile de până acum arată că acesta poate să apară în natură la o specie de lilieci (liliecii mici cu potcoavă – Rhinolophus hipposideros) și se mai știe că poate infecta nurcile, pisicile, gorilele, dar și alte animale la care a fost identificat în ultimele luni. Eradicarea virusului ar necesita eliminarea lui din toate organismele susceptibile la infectare, obiectiv care, în mod evident, nu este fezabil.

Țările care au reușit să stăvilească cu succes cazurile de COVID-19 și-au propus, în schimb, un obiectiv tangibil – eliminarea bolii.

2. Ce înseamnă eliminarea bolii?

Se reușește atunci când eforturile de suprimare a unui focar au reușit să aducă la zero numărul cazurilor noi de infectare, într-o zonă delimitată și pe o perioadă susținută. Nu există o definiție oficială a acestei perioade. Una dintre propuneri a fost de a o stabili la 28 de zile, ceea ce corespunde dublului perioadei maxime de incubație a SARS-CoV-2.

Unele țări, cum ar fi Noua Zeelandă, au reușit să mențină numărul cazurilor noi la zero pentru perioade lungi de timp, grație închiderii frontierelor, detectării și izolării rapide a cazurilor.

În timpul unei pandemii, a cărei definiție presupune tocmai prezența de focare la nivel global, în majoritatea teritoriilor locuite, eliminarea bolii infecto-contagioase la nivel național este o provocare uriașă, dacă nu chiar imposibilă, din cauza probabilității mari a reintrării virusului în țară prin călătorii străini infectați.

3. Vor reuși vaccinurile să elimine COVID-19?

Este greu de spus.

Întâi, pentru că nu se știe cu exactitate ce proporție a populației ar trebui să prezinte imunitate pentru a opri circulația virusului și nici dacă chiar și cele mai eficiente vaccinuri vor putea să prevină răspândirea acestuia.

Un studiu realizat în vară de cercetători ai Laboratorului Național din Los Alamos (SUA, New Mexico) a estimat că oprirea transmiterii ar putea să se petreacă atunci când proporția celor imunizați în totalul populației ar ajunge la o cotă între 55% și 82%. Imunitatea populației se poate obține fie în mod natural, prin trecerea prin boală, fie în urma vaccinării.

O veste proastă a venit din Brazilia. Capitala statului Amazonas, Manaus, a fost unul dintre orașele lumii lovit cu cea mai mare ferocitate de valul de infectări. Aproximativ 76% din populație ar fi fost infectată, dar nici chiar așa se pare că pragul imunității de turmă nu a fost atins.

Totuși, există motive să credem că programele de vaccinare în masă vor avea un efect mai puternic, întrucât vaccinurile par să confere o protecție mai puternică și mai durabilă la (re)infectare decât o infecție anterioară.

4. Cât de eficiente vor fi vaccinurile?

Există dovezi temeinice că vaccinurile dezvoltate de Pfizer Inc.-BioNTech SE și Moderna Inc. sunt foarte eficiente (până la 95%) pentru a preveni dezvoltarea bolii Covid-19 la cei vaccinați.

Pe de altă parte, nu au fost publicate date privind capacitatea vaccinurilor de a preveni dezvoltarea unor infecții asimptomatice sau transmiterea virusului către alții.

Țelul suprem în vaccinologie presupune ambele faze: atât eliminarea bolii, cât și oprirea infectărilor, acest standard fiind denumit imunitate sterilizantă.

Nu întotdeauna se poate ajunge la acest țel.

Da, vaccinul împotriva rujeolei previne infectarea, astfel încât persoanele vaccinate nu pot să răspândească virusul.

Vaccinul împotriva tusei convulsive este foarte eficient în protecția subiecților vaccinării împotriva formelor grave ale bolii, însă este mai puțin eficient la oprirea răspândirii infectărilor.

Un studiu realizat pe maimuțe, pe baza vaccinului celor de la Moderna, indică faptul că acesta va reduce, dacă nu chiar va opri cu totul, transmiterea ulterioară a virusului.

Studiile clinice care utilizează vaccinul companiei AstraZeneca, dezvoltat împreună cu Universitatea Oxford, indică faptul că eficiența stopării noilor infectări ar putea fi mai mică de 60%.

Într-o asemenea situație, obținerea unei imunități de turmă este puțin probabilă, chiar dacă toată lumea dintr-o populație a primit ambele doze – atât cea inițială, cât și rapelul.

5. Ce schimbări ar putea aduce noile tulpini emergente?

Cercetătorii au studiat capacitatea anticorpilor din sângele pacienților recuperați în urma Covid-19 de a bloca noile tulpini virale cu răspândire rapidă B.1.1.7, 501Y.V2 și P.1, raportate pentru prima dată în Marea Britanie, Africa de Sud și Brazilia.

Unele cercetări au indicat potențialul acestor tulpini de a rezista în fața protecției imune oferite de infecția naturală și, prin urmare, potențialul de a provoca o nouă boală.

Oamenii de știință au atras atenția că studiile de laborator sunt doar orientative și că nu există dovezi că acest lucru se chiar întâmplă în comunități. De asemenea, încă nu este 100% sigur dacă anticorpii generați prin vaccinare vor fi la fel sau mai puțin eficienți împotriva noilor tulpini.

6. Pentru a putea reduce numărul de cazuri, va fi neapărată nevoie ca vaccinurile să prevină infectarea?

Nu.

Vaccinurile nu trebuie să fie perfecte pentru a avea un beneficiu pentru sănătatea publică.

Helen Petousis-Harris, specialistă în vaccinologie din Noua Zeelandă, indică infecțiile cu rotavirusuri și varicela drept exemple de boli care au fost ”practic eliminate folosind vaccinuri foarte eficiente în prevenirea formelor severe de îmbolnăvire, destul de eficiente în prevenirea oricărui grad de îmbolnăvire, dar, chiar și așa, nu previn în totalitate infectarea.”

Deoarece SARS-CoV-2 se răspândește prin particulele eliminate pe cale respiratorie din gâtul sau din nasul unei persoane infectate, un vaccin care reduce cantitatea de virus din căile respiratorii sau reduce frecvența cu care o persoană infectată tușește poate reduce probabilitatea ca acesta să fie transmis altora și astfel să scadă numărul efectiv de reproducere virală (Re), adică numărul mediu de infecții noi estimat să provină dintr-un singur caz.

Mike Ryan, șeful programului de urgență al Organizației Mondiale a Sănătății, a declarat pe 25 ianuarie că, mai degrabă decât eradicarea SARS-CoV-2, succesul unei campanii globale de vaccinare ar trebui văzut ca ”reducerea capacității acestui virus de a ucide, de a trimite oamenii în spital, de a ne pune în pericol viața economică și socială.”

7. Ce se va întâmpla dacă nu vom reuși să eliminăm COVID-19?

David Heymann, președintele grupului consultativ strategic și tehnic al OMS pentru pericole infeco-contagioase, a avertizat la sfârșitul anului 2020 că ”se pare că destinul SARS-CoV-2 este să devină endemic”.

Virușii endemici circulă continuu în comunitate, cauzând adesea creșteri temporare ale ratelor de infectare, atunci când caracteristicile bolii și tiparele de comportament uman favorizează transmiterea.

Exemplele de acest fel includ norovirusul, cauza cunoscută a gastroenteritelor virale de pe navele de croazieră, dar și nenumăratele virusuri, inclusiv patru virusuri din familia coronavirusurilor, care provoacă răceala comună, în special în timpul iernii.

8. Care ar putea fi efectele?

Nu se știe cum vor evolua lucrurile, dar cercetătorii au început să exploreze tot felul de scenarii.

Oamenii care au supraviețuit bolii Covid-19 și cei vaccinați împotriva virusului vor fi probabil protejați împotriva bolii o anumită perioadă de timp. De asemenea, este foarte probabil ca reexpunerea la virus sau doza de rapel să le consolideze protecția.

Pe măsură ce tot mai mulți oameni dezvoltă imunitate în acest fel, virusul îi va găsi și îi va infecta pe cei care nu sunt încă imunizați, cel puțin atâta timp cât pragul imunității de turmă nu este atins.

Asta va însemna că persoanele care nu se pot vaccina din diverse motive (fie pentru că sistemul lor imunitar este compromis, fie prezintă alergii la unele ingrediente ale vaccinului, fie sunt prea tineri, în condițiile în care niciunul dintre vaccinurile autorizate în țările occidentale nu a fost aprobat pentru utilizarea la copii), vor rămâne vulnerabili.

Unii oameni de știință au estimat că, odată ce faza endemică este atinsă, iar expunerea primară la virus se va petrece la populația de copii, SARS-CoV-2 nu ar putea fi mai virulent decât orice răceală comună.