JO de la Tokyo | Nike și pantofii săi miraculoși spulberă recorduri în probele de atletism

Ploaia de recorduri a început să cadă mai întâi, în urmă cu 2-3 ani, la cursele de fond şi semifond. Cu noile încălţări de alergare fabricate de Nike s-au bătut recorduri vechi la maraton, 10 şi 5 kilometri. De când au început Jocurile olimpice de la Tokyo, a venit rândul altor discipline să beneficieze de aportul acestor pantofi „magici”. Cursele de 400 şi 200 de metri feminin şi masculin şi sprint-ul-rege de 100 de metri au fost marcate de timpi record.

Norvegianul Karsten Warholm, la JO de la Tokyo, încàltat cu Nike Vaporfly, 30 iulie 2021. foto: Andrej Isakovic, AFP

La originea acestor performanţe ieşite din comun se află modelul Vaporfly al firmei Nike. Echipaţi cu tije sau plăcuţe din carbon şi cu o talpă dintr-un material special, pantofii revoluţionari şi ultra-uşori îmbină lejeritate, rigiditate în flexiune, absorbţia şocurilor şi recuperarea energiei. „Vaporfly îţi dă senzaţia că nu mai eşti încălţat ci pe arcuri” spune un maratonist american citat de France 24.

Un fost campion francez povesteşte de partea sa cum odată ce s-a încălţat cu acest model, „nu mai poţi merge normal, ai chef deîndată să alergi”. 

In fine, fostul rege al sprintului, Usain Bolt, spunea recent într-un interviu acordat ziarului britanic The Guardian: „cu siguranţă aş fi alergat şi mai repede cu pantofii ăştia”.

Inovaţie sau dopaj tehnologic este aşadar întrebarea pe care şi-o pun specialiştii. Acum doi ani, ziarul New York Times publica un studiu din care reieşea că atleţii încălţaţi cu Vaporfly aleargă cu 4-5% mai repede decât adversarii lor altfel echipaţi. In acelaşi an 2019, 8 din cei 10 cei mai bine clasaţi alergători la cele 5 maratoane majore din lume aveau în picioare tot acest model de Nike.

Ca să facă puţină ordine pe pistele de atletism, Federaţia internaţională a încercat să impună anumite norme. S-a limitat astfel grosimea tălpii şi numărul de tije de carbon integrate în talpă. In fine, toate modelele cu care concurează atleţii trebuie să fi fost puse pe piaţă cel puţin 4 luni înainte de începutul competiţiei. Unii militează însă pentru introducerea unor controale şi măsurători ale calităţilor dinamice pentru ca alergatul să nu devină un „sport mecanic”.

Cu toate acestea, mulţi prezic că acest tip de încălţare revoluţionară mai are multe zile de trăit şi chiar se va dezvolta şi mai mult fără a fi pus la zid. Nu aceeaşi soartă „fericită” au avut-o în trecutul nu foarte îndepărtat salopetele din poliuretan ale înotătorilor. Introduse la anumiţi campioni între anii 2008-2010, ele au fost repede interzise de instanţele sportive internaţionale, în particular pentru a păstra un soi de egalitate pe linia de start.