Americanii, tot mai îngrijorați. New York Times: “Trump strică lucruri pe care nu le putem repara”
“Președintele Trump provoacă Americii pagube care ar putea dura o generație sau mai mult pentru a fi reparate. Următoarele alegeri nu pot repara ceea ce Trump strică în aceste zile. Și nici cele de după!”, scrie David French într-un material semnat duminică pentru New York Times, și pe care AFACERI.news vi-l redă mai jos:
“Pentru a înțelege gravitatea prejudiciului pe care Trump l-a provocat Statelor Unite în prima lună și jumătate a președinției sale, este utilă o comparație cu Războiul Rece. Republicanii și democrații aveau adesea diferențe puternice în abordarea lor față de Uniunea Sovietică – foarte puternice. De exemplu, partidele aveau divergențe cu privire la valoarea cheltuielilor militare, la abordarea controlului armelor și la intervențiile militare americane împotriva aliaților sovietici și a apropiaților acestora.
Dezacordul profund cu privire la Vietnam a contribuit la alimentarea dezbaterii politice americane, atât în interiorul partidelor, cât și între acestea, timp de mai bine de un deceniu. În timpul erei Reagan, au existat dispute aprinse cu privire la MX, o rachetă balistică intercontinentală puternică, și cu privire la desfășurarea de rachete cu rază intermediară de acțiune în Europa.
Aceste diferențe au fost importante, dar au fost mai puțin importante decât numeroasele puncte de acord. Ambele părți erau angajate față de NATO. Ambele părți vedeau Uniunea Sovietică ca pe o amenințare gravă la adresa securității naționale. Timp de decenii, ambele partide au fost mai mult sau mai puțin angajate într-o strategie de izolare care a încercat să țină tirania sovietică la distanță.
În niciun moment americanii nu au mers la urne și nu au ales între un candidat angajat față de NATO și un alt candidat simpatizant al Uniunii Sovietice și al Pactului de la Varșovia. Ideea ar fi fost fantasmagorică. Alegerile americane au putut reseta strategia de securitate națională, dar nu au schimbat alianțele fundamentale ale SUA. Ele nu au schimbat identitatea fundamentală a SUA.
Până acum.
Dar luați în considerare ce s-a întâmplat vineri în Biroul Oval! Trump și vicepreședintele JD Vance i-au întins o ambuscadă președintelui Ucrainei, Volodimir Zelensky, în direct la televiziune. Vance l-a acuzat pe Zelensky de „lipsă de respect”, iar Trump l-a atacat direct:
“Te joci cu viețile a milioane de oameni. Te joci cu Al Treilea Război Mondial. Pariezi pe al Treilea Război Mondial și ceea ce faci este o lipsă de respect față de țară – această țară – care v-a sprijinit mult mai mult decât mulți oameni spun că ar trebui”,
a spus Trump.
Atacul lui Trump asupra lui Zelensky este doar ultima salvă împotriva aliaților SUA. Aflat în funcție, Trump le-a dat celor mai importanți parteneri strategici o lecție pe care nu o vor uita prea curând: America poate – și va – schimba tabăra. Alegătorii săi pot alege într-adevăr un lider care va abandona alianțele tradiționale și va sprijini activ unul dintre cele mai periculoase și opresive regimuri din lume.
Chiar dacă democrații vor câștiga alegerile parțiale în 2026 și îl vor învinge pe candidatul republican în 2028, lecția va rămâne valabilă. Aliații SUA vor ști că alianțele sunt stabile doar până la următoarele alegeri prezidențiale – și că promisiunile sunt valabile doar pentru un mandat (cel mult).
Este extrem de dificil – dacă nu chiar imposibil – să construim o strategie de apărare durabilă în aceste condiții. Este imposibil să se pună în aplicare politici comerciale durabile. Și este imposibil să conduci orice formă de diplomație durabilă. Dacă acordurile sunt supuse revocării imediate odată cu apariția unei noi administrații, se va baza vreo putere mondială sensibilă pe cuvântul Americii – sau pe America însăși?
În același timp în care Trump se întorcea împotriva Ucrainei, administrația sa a anulat mii de contracte de finanțare pentru prevenirea malariei, inițiative de vaccinare împotriva poliomielitei, tratamente pentru tuberculoză, supravegherea Ebola și spitale în tabere de refugiați. Dacă aceste anulări rămân valabile, atunci Statele Unite vor desființa, în esență, o vastă rețea umanitară care a salvat milioane de vieți.
Același principiu se aplică și acasă. Valurile de concedieri din guvernul federal ale lui Trump, grațierea promiscuă a aliaților săi politici și încercările sale de a închide agenții create prin lege înseamnă că politica internă este acum la fel de contingentă ca politica externă.
O națiune nu își poate servi în mod eficient poporul dacă, la fiecare patru ani, desființează și reconstruiește serviciul public. Nu poate închide și redeschide agenții cu fiecare ciclu electoral.
S-a vărsat multă cerneală pentru a sublinia exact modul în care Trump încearcă ceea ce echivalează cu o revoluție constituțională. Ziua de 6 ianuarie poate fi acum văzută pentru ceea ce a fost cu adevărat: Trump și-a expus dorința de putere și disprețul său total față de lege. El încearcă să răstoarne structura guvernului american pentru a-l plasa pe președinte în vârful incontestabil al puterii americane.
Pe măsură ce experimentăm consecințele acțiunilor lui Trump, învățăm exact de ce fondatorii nu au dorit ca președintele să domnească suprem. Ni se reamintește încă o dată că ei au avut o înțelegere profundă a pericolelor guvernării unei națiuni mari și fracturate.
Pentru a înțelege corect intențiile fondatorilor, Yuval Levin, cercetător la American Enterprise Institute spunea:
„Președintele este ales, dar președintele nu a fost gândit ca o figură reprezentativă. Această funcție reprezintă o singură persoană într-o țară vastă. O singură persoană nu poate reprezenta cu adevărat acea țară vastă. Acest lucru trebuie făcut de o instituție pluralistă precum Congresul”.
Iar Congresul nu este conceput pentru a acționa rapid. După cum a spus Levin,
„logica Constituției americane este că numai regula majorității este legitimă, dar că majoritățile sunt foarte periculoase pentru minorități. Și asta înseamnă că ne dorim un sistem care forțează majoritățile să crească și să se extindă înainte de a fi împuternicite”.
Atunci când sistemul funcționează, schimbarea semnificativă este dificilă. Este dificil să se construiască majoritățile electorale largi care au forjat New Deal sau Marea Societate. Dar acest lucru înseamnă, de asemenea, că o schimbare reală este și o schimbare de durată – și acesta este un lucru foarte bun. V-ați putea imagina o lume în care însăși existența asigurărilor sociale și (programul asigurărilor de sănătate) Medicare să depindă de capriciile unui singur președinte?
În realitate, după cum susține Levin, președintele există în principal ca administrator. El trebuie să administreze instituțiile create de Congres. El trebuie să conducă tratatele și alianțele ratificate de Senat. El nu este persoana care decide dacă aceste instituții sau alianțe ar trebui să existe sau nu.
Dacă Trump reușește să își îndeplinească voința, haosul ar putea revigora perspectivele electorale ale Partidului Democrat, dar numai acest lucru nu va rezolva problema, nu va vindeca instabilitatea noastră și nu ne va vindeca ca națiune.
Acesta este motivul pentru care bătăliile judiciare care se desfășoară acum sunt atât de vitale. Curtea Supremă nu îl poate obliga pe Trump să sprijine Ucraina și nici nu ar trebui să o facă, dar poate aplica contractele guvernamentale. Poate proteja funcționarii publici împotriva concedierii ilegale. Poate proteja agențiile create de Congres de distrugerea prezidențială. Cu alte cuvinte, are posibilitatea de a apăra ordinea constituțională.
Dar chiar în timp ce scriu cuvintele „ordine constituțională”, mă tem că sună prea academic, prea ezoteric, pentru moment. Prin contestarea ordinii constituționale, Trump contestă stabilitatea sistemului american în sine.
Au fost deja produse daune imense. De câte alegeri prezidențiale va fi nevoie înainte ca aliații noștri cei mai apropiați să creadă din nou că suntem un partener de încredere?
În calitate de conservator, am respectat mult timp conceptul de „gard al lui Chesterton”, numit după G.K. Chesterton, scriitor britanic, filosof și apologet catolic. Chesterton susținea că cea mai bună și mai atentă abordare a schimbării ne cere să discernem de ce, să zicem, un gard ar putea bloca un drum și nu doar să îl dărâmăm.
„Tipul mai modern de reformator„, scria Chesterton, «se apropie vesel de el și spune: »Nu văd rostul acestui lucru; haideți să-l îndepărtăm”. La care tipul mai inteligent de reformator va face bine să răspundă: ‘Dacă nu vezi utilitatea lui, cu siguranță nu te voi lăsa să îl dărâmi. Pleacă și gândește-te! Apoi, când te vei întoarce și îmi vei spune că vezi utilitatea lui, poate îți voi permite să îl distrugi”. ”
Nu există nimic conservator în mișcarea lui Trump. El demolează gardul lui Chesterton cu bucurie.
Pe măsură ce Trump distruge instituțiile, el distruge încrederea. Iar încrederea, odată distrusă, este cel mai dificil lucru de restabilit”, scrie editorialistul New York Times.









