Analiză The Economist | Tarifele “președintelui Grinch” aproape că au furat Crăciunul

Pentru producătorii de jucării, Crăciunul începe devreme. În timp ce lumea se plânge de Dry January (n.r. ianuarie fără consum de alcool), firmele de jucării finalizează proiectele festive și semnează contracte cu fabricile. Până la începutul verii, containerele pline cu seturi de joacă și păpuși trebuie să traverseze oceanul, astfel încât rafturile din America să poată fi aprovizionate până în toamnă. Coordonarea lanțului global de aprovizionare cu jucării pentru copii este o sarcină delicată și complexă, ca și cum ai construi o Stea a Morții din Lego. În 2025, acesta a fost perturbat de tarifele impuse de președintele Donald Trump. Pe parcursul anului, The Economist a întrebat producătorii de jucării cum se descurcă.

Aprilie.

„La 145%, nu va mai fi Crăciun anul acesta.”

Starea de spirit a lui Isaac Larian este sumbră ca în mijlocul iernii. Firma sa, mga Entertainment, vinde păpuși Bratz. La fel ca patru din cinci jucării vândute în America, acestea sunt fabricate în China. Tarifele „Zilei Eliberării” tocmai au fost dezvăluite, inclusiv o rată de 145% pentru importurile din China. Majoritatea jucăriilor costă între 1,99 și 19,99 dolari. Marjele sunt foarte mici. „Președintele Grinch” este titlul nostru.

Producția pentru Crăciun este deja în curs. Taxele vor trebui plătite pentru orice produs care urmează să sosească în America, cu mult înainte ca costurile să poată fi recuperate.

„Nimeni nu livrează; poate că produc, dar nimeni nu livrează”,

spune Jay Foreman, directorul Basic Fun!, care comercializează Care Bears. Firmele care au plasat deja comenzi se află într-o situație dificilă. Unii proprietari trebuie să decidă:

„Îmi ipotechez casa pentru a scoate marfa?”

Trump insistă că străinii vor plăti tarifele, nu americanii. Apoi se contrazice:

„Poate că copiii vor avea două păpuși în loc de 30”.

Mai. Președintele Mattel, un producător de păpuși, se plânge. Trump amenință cu tarife de 100% aplicate în mod specific firmei sale, astfel încât „nu va vinde nicio jucărie în Statele Unite”. Apoi, câteva zile mai târziu, o amânare. După prăbușirea burselor, echipa Trump acceptă o pauză de 90 de zile pentru majoritatea tarifelor aplicate Chinei.

„Trăim pentru a lupta în continuare”,

glumește Foreman cu umor negru. În loc să falimenteze, este vorba doar de „posibila pierdere a profitului din acest an”. El a riscat să mențină producția de Crăciun, în timp ce alte firme au așteptat. A meritat.

Iulie. Nu toată lumea a avut norocul acesta. Se estimează că 60% dintre producătorii americani de jucării au concediat personal. Joann Cartiglia conduce de două decenii The Queen’s Treasures, o firmă specializată în păpuși tradiționale. Ea a declarat pentru The Economist că locuiește într-o rulotă și își închiriază casa pentru a-și menține afacerea pe linia de plutire. Nu își poate permite să importe păpușile la tariful actual. Majoritatea articolelor de pe site-ul ei sunt marcate cu „EPUIZAT – TERMEN DE LIVRARE SUBZIDIAT DE TARIFE”.

Aprilie-decembrie. Este legală această situație? Rick Woldenberg, șeful Learning Resources, o firmă producătoare de jucării educative, se îndoiește de acest lucru. Trump susține că deficitul comercial al Americii, care există din anii 1970, este o situație de urgență și că Legea privind puterile economice de urgență internaționale (IEEPA) din 1977 îi conferă dreptul de a majora tarifele în situații de urgență. Problema: IEEPA nu menționează tarifele. Pe 22 aprilie, Learning Resources intentează un proces pentru a obține anularea tarifelor IEEPA.

„Ce altceva puteam face?”,

întreabă Woldenberg. Fost avocat, el s-a alăturat afacerii familiei cu zeci de ani în urmă, pentru o viață mai liniștită. Înainte de „Ziua Eliberării”, firma sa era pregătită să absoarbă un tarif de 30-40%. Acum se confruntă cu falimentul – majoritatea jucăriilor educaționale erau scutite de tarife.

Nu a putut opri venirea Crăciunului. Acesta a venit.

Dacă există o industrie care ilustrează modul în care comerțul global s-a schimbat într-un mod care nu îi place lui Trump, aceea este industria jucăriilor. America obișnuia să producă aproape toate jucăriile pe care le consuma. Foreman își amintește bine acest lucru; el tăia și coasea animale de pluș pe o linie de asamblare în Brooklyn-ul anilor 1980.

„79 Bogart Street”,

râde el.

„Astăzi, acesta este cel mai popular cartier.”

Chiar și în anii 1980, producția de jucării în America era precară. Jumătate dintre colegii săi erau imigranți ilegali, își amintește Foreman. Apoi

„China a devenit mai competitivă, iar totul în America s-a scumpit”.

Firma de jucării pentru care lucra a dat faliment. Foreman s-a mutat în Mexic, apoi în Coreea de Sud, înainte de a se muta definitiv în China cu propria afacere de jucării în anii 1990. Vechea fabrică din Brooklyn pe care o ține minte va fi înlocuită cu un bloc de birouri de lux, dotat cu un bar de vinuri și o sală de jocuri video.

Supremația Build-A-Bear

Ar putea reveni în America producția de jucării (spre deosebire de proiectare, marketing și alte activități cu valoare adăugată ridicată)? Cusutul ursuleților și pictarea fețelor păpușilor este o muncă calificată, dar plictisitoare. A plăti americanii să facă acest lucru, când au atâtea alte oportunități, este prin urmare costisitor. Chiar și ursuleții mici „Made in USA” pot costa 100 de dolari sau mai mult. La acest preț, chiar și două păpuși ar fi o cheltuială prea mare pentru multe familii.

Unul dintre câștigătorii tarifelor este Build-A-Bear Workshop, o firmă care le permite copiilor să-și umple singuri ursuleții. Aceasta a raportat venituri record pentru primele trei trimestre ale anului 2025. Ajută faptul că „aproximativ 25% din «producția» noastră, dacă vreți să o numiți așa, se desfășoară pe teritoriul țării, ca parte a experienței”, glumește Sharon Price John, șefa Build-A-Bear.

Septembrie. Lego face ceea ce dorește Trump: construiește prima sa fabrică americană. Deși planurile pentru o fabrică în Virginia au fost dezvăluite pentru prima dată în 2022, iar firma produce de mult timp piese de construit în apropierea clienților, noul protecționism a influențat cu siguranță decizia sa.

Corespondentul The Economist vizitează o fabrică Lego în Vietnam, o copie aproape identică a celei care va fi în Virginia. Fabrica, care produce piese pentru Asia, seamănă mai mult cu Duplo decât cu Lego: blocuri uriașe de culoare gri se întind pe o suprafață de 44 de hectare. Interiorul este cavernos și plăcut. Este nevoie de zece minute de mers pe jos pentru a ajunge la linia de producție. Sculpturi Lego decorează drumul.

Menținerea producției la nivel local a dat roade, spune Carsten Rasmussen, directorul operațional al Lego. Dar producătorii de jucării mai mici ar putea avea dificultăți în a copia acest model. Lego produce cea mai populară jucărie din lume, așa că are cererea (și marjele) necesare pentru a-și împărți producția în întreaga lume. Fabricile sale sunt de înaltă tehnologie: mașinile de turnare prin injecție a plasticului se ocupă de cea mai mare parte a muncii. Oamenii repară mașinile și mută containerele cu piese. Sunt atât de puțini angajați încât fabrica Lego din Danemarca funcționează uneori cu luminile stinse. Dacă domnul Trump crede că tarifele vor readuce multe locuri de muncă din fabrici în America, s-ar putea să fie dezamăgit.

Nu în ultimul rând pentru că nimeni nu are încredere în consecvența politicii americane. În timpul primului mandat al lui Trump, firmele producătoare de jucării au crezut că îl pot mulțumi mutându-se din China (dar nu neapărat înapoi în America). Woldenberg a mutat producția a 160 dintre jucăriile sale din China în Vietnam și India. De „Ziua Eliberării”, și aceste țări au fost supuse unor tarife vamale severe.

Octombrie.

„Acesta a fost un an infernal pentru noi”,

spune doamna Cartiglia.

Tocmai a deschis o afacere cu produse gastronomice și un magazin în depozitul său, în speranța de a genera flux de numerar până la începerea vânzărilor de Crăciun. („Din păcate, acum avem spațiu liber în depozit.”) Singurul ei obiectiv este să se mențină pe linia de plutire până atunci. Așteaptă o nepoată pe 21 decembrie.

„Îmi fac griji pentru toate lucrurile pe care nu voi putea să le fac pentru ea și pe care le-am planificat toată viața să le fac pentru ea.”

Vocea îi tremură.

„Dorința mea de a crea o linie de jucării drăguțe s-a transformat într-un coșmar.”

Noiembrie. Cartiglia supraviețuiește, dar cu greu. Magazinul ei s-a dovedit a fi popular printre localnici.

Pe 5 noiembrie, Woldenburg asistă la judecarea cazului său, Learning Resources v Trump, în fața Curții Supreme. Președintele i-a numit pe reclamanții ca el „dușmani ai țării”. Woldenberg nu este tulburat.

„Vom câștiga”,

spune el.

Judecătorii par sceptici în privința cazului președintelui. La momentul publicării acestui articol, se aștepta ca aceștia să se pronunțe în curând. Dacă Woldenberg va triumfa, Unchiul Sam ar putea să-i datoreze lui și tuturor celor care au plătit tarife în temeiulIEEPA aproximativ 140 de miliarde de dolari în rambursări. Trump ar pierde cel mai puternic (dar nu singurul) instrument de care dispune pentru a impune tarife după bunul său plac. Dacă efortul producătorilor de jucării de a salva Crăciunul va duce la limitarea puterii președintelui, acesta ar fi un cadou frumos pentru America și pentru întreaga lume.

Dar ei au preocupări mai urgente. Foreman s-a întors de la târgul de jucării din Shanghai. Era să-și anuleze călătoria, dar acum se bucură că a plecat. A fost un an greu, spune el, dar au existat și aspecte pozitive. Magazinele ar putea avea nevoie să-și refacă stocurile mai repede dacă nu au comandat suficient în timpul panicii din primăvară. Moda Labubu i-a dat tot felul de idei pentru jucării noi.

Gândurile lui sunt deja la Crăciunul viitor.