Închide

OPINIE Anca Lungu: Fundamentul ultim al valorii (prefață)

Avatar
Bohm Bawerk Fundamentul Ultim

Foto: marginaliaetc.ro

Timp de citire: 6 minute
Autor: Anca Lungu, pentru marginaliaetc.ro
Cristalizarea și perfectarea unei perspective economico-sociale complexe, dar diferite, care avea să poarte numele de Școala Austriacă de Economie, este tributară scrierilor marcante ale lui Menger, Bӧhm-Bawerk, Wieser, dar și ale altor nume de rezonanță, care sunt bine-cunoscute în literatura economică. Pornind pe urmele celor care au adus cele dintâi contribuții, ne vom opri, nu suficient, asupra lui Eugen Böhm-Bawerk, în încercarea de a furniza, pe alocuri, câteva repere biografice și sublinieri asupra activității sale intelectuale. Demersul actual va fi, ulterior, completat de aducerea în prim-plan a câtorva idei regăsite în cadrul lucrării de față, Fundamentul ultim al valorii.

Eugen Böhm-Bawerk s-a născut pe 12 februarie 1851, în Brünn, parte a Imperiului Austro-Ungar (astăzi, Brno, Cehia). Și-a urmat studiile în drept la Universitatea din Viena, completându-le cu cele în economie politică, în perioada 1872-1879, la universitățile din Heidelberg, Leipzig și Jena. După finalizarea acestora, a lucrat în cadrul Ministerului de Finanțe al Austriei (1872-1875), a activat ca profesor la Universitatea din Viena și, ulterior, la Universitatea din Innsbruck, unde rămâne până în anul 1889. Din perspectiva activității puse în slujba ideilor, perioada petrecută la Innsbruck a adus, poate, cel mai însemnat aport al său la crearea și consolidarea teoriei economice austriece, prin publicarea a două volume (din cele trei) ale lucrării Kapital und Kapitalzins (Capital and Interest).

Părăsirea Tirolului a corespuns revenirii în activitatea ministerială de la Viena. În 1885, devine ministrul finanțelor și, cu o scurtă pauză, a păstrat această funcție până în 1904, contribuind la reforma monetară, promovând neîncetat etalonul-aur și pledând pentru un buget echilibrat. Din timpul activității ministeriale, se remarcă măsura pe care a adoptat-o în anul 1902, privind eliminarea subvenției pentru zahăr, în vigoare de aproximativ douăzeci de ani.

În contextul în care cerințele armatei puneau în pericol echilibrul bugetar, respectarea propriilor principii și valori l-a determinat, în cele din urmă, să renunțe la această funcție și să se întoarcă la activitatea didactică la Universitatea din Viena, unde a rămas până în ultimele zile ale existenței sale (1914). Printre economiștii de seamă ai Școlii Austriece, ce au avut șansa să fie studenții lui Bӧhm-Bawerk, se numără Ludwig von Mises și Joseph Schumpeter.

Fundamentate pe perspectiva mengeriană regăsită în Principii de economie, scrierile lui Bӧhm-Bawerk consolidează tabloul ideatic al Școlii Austriece prin abordarea unor teme precum: capitalul, salariile, rata dobânzii, prețurile etc. Teoria mengeriană a valorii poate fi considerată, în mod cert, punctul de plecare în încercarea lui Bӧhm-Bawerk de a clădi o abordare distinctă față de ceea ce exista până atunci în literatura de specialitate. În completarea inestimabilei valori pe care literatura de specialitate a atribuit-o lucrării Capital and Interest (în cele trei volume: A Critical History of Economic TheoryPositive Theory of Capital și Further Essays on Capital and Interes), se adaugă: Basic Principles of Economic Value (1886), Zum Abschluss des Marxschen Systems (Karl Marx and the Close of His System -1896) și Macht oder Ökonomisches Gesetz? (Control or Economic Law? – 1914). Renunțarea la clasicele principii statice, prezente în modelul echilibrului general, a fost consecința adoptării unei perspective în care se constată preferința pentru timp și inter-temporalitatea acțiunii individuale. Abordarea ratei dobânzii ca o problemă a valorii privită inter-temporal aduce un element de noutate în teoria existentă: prin utilizarea noțiunii de capitalizare, acesta subliniază faptul că fiecare bun este evaluat ținându-se cont de viitoarele beneficii pe care le va furniza. Altfel spus, Bӧhm-Bawerk dinamizează tabloul acțiunii umane, vede individul și activitatea pe care acesta o desfășoară ca elemente reale, vii, în mișcare, nicidecum ca pe o fotografiere segmentată, un șir întrerupt permanent de situații echilibratoare.

În eforturile sale de a răspunde unor întrebări regăsite în literatura economică, Bӧhm-Bawerk s-a oprit și la o veche problemă, cu rădăcini în timpurile lui Say și Ricardo: care este fundamentul ultim al valorii? Demersul debutează cu Stadiul actual al dezbaterii, capitol în care sunt introduse cele două potențiale alternative ce își dispută titlul de fundament ultim al valorii: pe de o parte, utilitatea adusă de bunuri și, pe de cealaltă parte, costul obținerii lor. Conștient de importanța acestei noi viziuni, Bӧhm-Bawerk afirmă încă de la început, cu riscurile de contestare aferente asumate, că pledează pentru utilitate ca fundament ultim al valorii. Promovarea principiului conform căruia valoarea se ajustează în funcție de costuri a fost larg susținută de-a lungul timpului, însă, odată cu dezvoltarea teoriei utilității marginale, apare o schimbare de paradigmă. Trebuie admis că elementul „cost” poate avea doar un rol secundar în determinarea utilității marginale a unui bun, fiind „o provincie în regatul utilității”, „determinant ultim al valorii”, că valoarea depinde în totalitate de utilitate. Permanenta contradicție dintre cele amintite anterior face necesară o incursiune în Diferitele semnificații ale cuvântului “cost”, în încercarea de a le clarifica. Costul de producție, costul monetar al producției, costul real al producției și controversele legate de legea costurilor sunt aspecte ce pot fi deslușite prin parcurgerea celui de-al doilea capitol.

Făcând trimitere la omul pragmatic și la o posibilă metodă de verificare empirică a legii costurilor, Bӧhm-Bawerk analizează Pentru care din următoarele sensuri ale cuvântului ”cost” este cu adevărat cert că, în conformitate cu experiența vieții economice, prețurile se adaptează costului. În strânsă legătură cu cele expuse anterior, capitolul Relația care există între ”legea costurilor” și dezutilitate (continuare) vine să completeze seria exemplelor oferite. Disecarea cazului salariatului scoate la iveală dezutilitatea sau sacrificiul pe care îl implică diferite activități ale indivizilor. Marșând pe acest exemplu, Bӧhm-Bawerk conchide că “legea costurilor, așa cum este aplicată ea faptelor reale din viața noastră economică, este susceptibilă de verificare în sensul că, de fapt, costul calculat în mod sincronic, sau suma valorilor bunurilor utilizate în procesul de producție, coincide cu prețul produsului. […] Însă, cu siguranță, legea costurilor nu are validitate în sensul că prețul acestor bunuri aflate sub imperiul legii este determinat de cantitatea de sacrificiu implicată de producție.”

Penultimul capitol, intitulat Legea costurilor și valoarea muncii, dar și cel din urmă, Adevărata semnificație a legii costurilor. Rezultatul final, atrag atenția asupra caracterului limitat al celui mai important aspect din cadrul procesului de producție, anume forța de muncă. Pentru evitarea erorilor în analizarea problematicii prețurilor variabile, trebuie să se aibă în vedere „circumstanța tipică după care aceste prețuri reprezintă costul actual al întreprinzătorului”. Astfel, soluția validă vizează o alternativă mai puțin așteptată, conform căreia “concepția despre costul calculat istoric trebuie pusă față în față cu concepția despre costul calculat sincronic; fiecăreia trebuie să i se dea importanța meritată. În realitate, ambele pot fi puse pe același plan, însă nu sunt, sub nicio formă, interschimbabile”.

Având în vedere forța argumentelor expuse pe tot parcursul studiului, reconcilierea chestiunii fundamentului ultim al valorii pare a fi imposibilă. Finalul cărții surprinde de o manieră impecabilă modul în care, în realitate, utilitatea și sacrificiul nu pot fi separate: “Determinantul ultim al valorii bunurilor este gradul de bunăstare care depinde de bunuri în general. Totuși, dacă dorim un determinant mai concret, unul care să ne ofere o viziune mai concretă vizavi de modul în care bunurile relaționează cu bunăstarea, atunci trebuie să avem în vedere nu un determinant, ci doi, care, deși coordonați în teorie, au, totuși, o importanță practică inegală, din cauza prevalenței fenomenelor în care unul dintre ei se manifestă. Unul este utilitatea bunului, celălalt este sacrificiul personal sau dezutilitatea impuse de achiziția bunului.[…] În majoritatea cazurilor, inclusiv în cele în care așa-zisa lege a costurilor joacă, indubitabil, un rol, determinarea finală a valorii bunurilor depinde de utilitate”.

Exercițiul cognitiv propus de economistul austriac uimește prin forța argumentelor și prin capacitatea superioară de a elucida problema fundamentului ultim al valorii. Cititorului, mai mult sau mai puțin avizat sau cunoscător al disputelor economice, îi este adusă în atenție problema utilității, cu care, în mod indubitabil, este familiarizat din existența cotidiană. Întrebări precum: Chiar este util? Care dintre bunuri este mai potrivit nevoii mele actuale? Care este cea mai bună alternativă pe care o am la dispoziție? La ce voi renunța? sunt întâlnite la fiecare pas, iar alegerea este una continuă. Pornind de la ceea ce individul cunoaște și de la aspectele cu care se confruntă, se face un pas spre extinderea acestei sfere, iar cea mai facilă metodă nu poate fi decât recursul la cazuri specifice, concrete, dar în a căror justificare nu există motive de îndoială. Întreaga pledoarie din cadrul prezentei lucrări demonstrează, așa cum sublinia Ludwig von Mises, că Bӧhm-Bawerk a avut “cea mai importantă contribuție în dezvoltarea teoriei economice moderne”.

Deslușirea numeroaselor chestiuni abordate în Fundamentul ultim al valorii trebuie să revină cititorului, pe care îl invităm să parcurgă cu încredere paginile cărții de față. Scopul rândurilor de mai sus nu a fost nicidecum unul clarificator, ci dimpotrivă, incitator. Am amintit câteva idei și am utilizat câteva pasaje ale operei lui Bӧhm-Bawerk, fără obiectivul (prestabilit) de a elucida toate cele ce vor fi regăsite în text.

Lectură plăcută!

scroll to top