Bucurie printre șuții de pe Dâmbovița: viitorul buget al UE – bani mai mulți și mai ușor de furat?

Planul Comisiei Europene de a flexibiliza modul de cheltuire a bugetului UE pentru perioada 2028–2034 ar putea îngreuna urmărirea banilor și identificarea neregulilor, avertizează Tony Murphy, președintele Curții de Conturi Europene, într-un interviu acordat publicației POLITICO.eu.

În paralel, datele prezentate de auditorii europeni semnalează o creștere a cheltuielilor neconforme.

La rândul său, Comisia Europeană susține că principalele mecanisme de control vor fi menținute.

Reforma bugetului multianual al Uniunii Europene riscă să facă mai dificilă identificarea utilizării necorespunzătoare a banilor publici, potrivit lui Tony Murphy, președintele Curții de Conturi Europene (CCE) de la Luxemburg. Acesta atrage atenția că flexibilitatea sporită acordată statelor membre în cheltuirea banilor europeni ar putea reduce transparența și capacitatea instituțiilor europene de a urmări traseul fondurilor.

”Ne va fi mai greu să urmărim traseul banilor”,

a declarat Murphy în interviul citat.

El a explicat că noul model ar presupune transferarea unei responsabilități mai mari către guvernele naționale:

”Practic, îi spui statului membru: «Uite o sumă mare de bani, asigură-te că totul este în regulă». Este un fel de sistem în care fiecare se controlează singur”.

Avertismentul apare în contextul negocierilor privind viitorul buget al UE, pentru perioada 2028–2034, și al preocupărilor legate de creșterea cheltuielilor neconforme. Miza nu este doar dimensiunea bugetului, ci și modul în care vor fi distribuiți și verificați banii contribuabililor europeni.

Aproape un trilion de euro, într-un fond comun

Comisia Europeană dorește să facă viitorul buget al Uniunii mai flexibil, astfel încât statele membre să poată răspunde mai rapid unor crize și priorități aflate în schimbare. Potrivit planului descris de POLITICO.eu, aproximativ jumătate din buget ar urma să fie reunită într-un mecanism amplu de finanțare, care ar urma să însumeze aproape un trilion de euro disponibili pe parcursul celor șapte ani ai viitorului Cadru Financiar Multianual.

Banii din acest fond ar putea fi utilizați pentru obiective diverse, de la gestionarea migrației la agricultură și dezvoltare regională, prin intermediul așa-numitelor Planuri de Parteneriat Național și Regional (PPNR), denumirea aleasă pentru noile instrumente strategice și de programare propuse de Comisia Europeană pentru Cadrul Financiar Multianual pentru perioada 2028–2034.

Schimbarea ar modifica semnificativ arhitectura actuală a finanțării europene. În prezent, unele domenii, precum politica agricolă comună, beneficiază de linii bugetare distincte, însă, în noul sistem, acestea ar urma să fie integrate într-un mecanism mai amplu, care ar permite guvernelor să redistribuie mai ușor fondurile între priorități.

Pentru susținătorii reformei, flexibilitatea ar putea facilita adaptarea cheltuielilor la nevoile fiecărei țări. Auditorii europeni apreciază însă că această abordare ridică întrebări privind transparența și posibilitatea de a verifica în ce scopuri ajung efectiv banii.

”Va exista o anumită flexibilitate, dar cu ce costuri?”,

a întrebat Murphy retoric, subliniind că supravegherea va depinde într-o măsură mai mare de mecanismele de control gestionate la nivelul fiecărui stat membru.

Cheltuieli neconforme estimate la cinci miliarde de euro

Îngrijorările Curții de Conturi Europene sunt alimentate și de situația cheltuielilor din actualul buget. Potrivit celui mai recent raport al instituției, cheltuielile neconforme au afectat anul trecut tranzacții în valoare estimată de cinci miliarde de euro.

În viitor, avertizează Murphy, ar putea deveni dificil chiar și calculul unei asemenea estimări.

Autoritățile naționale de audit au atribuții și metode de lucru diferite, ceea ce ar putea împiedica obținerea unei imagini comparabile asupra modului în care sunt utilizate fondurile europene în toate statele membre, mai atenționează șeful auditorilor europeni.

Wolfgang Stolz, șeful de cabinet al președintelui Curții de Conturi Europene, a atras atenția, la rândul său, asupra limitărilor controalelor naționale:

”An după an, am constatat că activitatea acestor autorități de audit naționale nu este pe deplin fiabilă.”

Dincolo de fraudele în sine, lipsa de rigoare și eficiență a sistemelor naționale de audit, control și verificare nu vor permite colectarea unor date comparabile și suficient de precise, așa că va deveni mai greu de măsurat amploarea neregulilor și de evaluat dacă măsurile de prevenire funcționează.

Agricultura, călcâiul lui Ahile

Un exemplu elocvent îl reprezintă Politica Agricolă Comună (PAC), care beneficiază de un buget distinct în actualul sistem, dar pe care Comisia Europeană intenționează să o integreze în noul mecanism al Planurilor de Parteneriat Național și Regional.

De-a lungul timpului, subvențiile agricole și finanțările pentru proiecte agricole locale au fost vulnerabile la fraude și utilizări necorespunzătoare. Sunt de notorietate cazurile în care subvențiile agricole din Grecia au fost acordate unor proprietari de pășuni fictive, iar în Slovacia fondurile destinate turismului rural au fost folosite pentru construirea unor vile de lux pentru diverși oameni de afaceri conectați politic.

Murphy nu susține că un anumit model bugetar ar fi, în mod automat, superior altuia, însă avertizează însă că integrarea fondurilor europene în bugetele naționale ar putea îngreuna identificarea destinației finale a banilor.

În opinia sa, verificarea fondurilor pentru agricultură este mai simplă atunci când acestea pot fi urmărite separat, fără să fie amestecate cu altele, într-un mecanism financiar care reunește politici publice cu obiective și reguli diferite.

Lecțiile fondului de redresare post-pandemie

Președintele Curții de Conturi Europene a exprimat rezerve și față de modelul care stă la baza reformei: mecanismul european de redresare creat după pandemia de COVID-19.

Acesta a permis statelor membre să direcționeze finanțarea către nevoile considerate prioritare, pe baza unor planuri naționale (PNRR) și a unor jaloane și ținte de îndeplinit pe parcursul derulării programului. Totuși, spune Murphy, flexibilitatea acestui mecanism a fost dublată de o transparență mai redusă asupra destinației efective a fondurilor.

Diferența este relevantă pentru activitatea auditorilor. În cadrul actualului buget, Curtea de Conturi Europeană poate, de exemplu, să viziteze fizic o fermă care primește fonduri europene și să verifice modul în care au fost utilizate acestea. În cazul fondurilor de redresare post-Covid, informațiile publicate oficial de UE se limitează la primii 100 de beneficiari în fiecare an, notează POLITICO.eu.

”Nu este foarte transparent mecanismul ăsta. Unde ajung, de fapt, banii europeni? Asta e tot ce contează”,

a mai spus Murphy.

El a avertizat și asupra dificultății de a supraveghea un fond care reunește domenii de politică publică foarte diferite, cu obiective, termene și mecanisme de finanțare distincte, dar și cu un grad mai redus de predictibilitate.

Bruxelles-ul își apără reforma

Comisia Europeană respinge ideea că schimbările propuse ar presupune abandonarea garanțiilor de control și urmărire a conformității utilizării fondurilor. Într-un răspuns transmis jurnaliștilor de la POLITICO.eu, Executivul de la Bruxelles a precizat că ”principiile-cheie ale sistemului actual de control vor fi menținute”.

Comisia susține, de asemenea, că autoritățile naționale funcționează corespunzător și subliniază că își va păstra dreptul de a solicita guvernelor să modifice Planurile (PPNR) sau să introducă mecanisme de corecție, în cazul în care va deveni necesar.

Disputa dintre Luxemburg și Bruxelles pe tema viitorului buget european evidențiază o problemă centrală a negocierilor care se poartă în această perioadă.

Comisia promisese de mult timp, la dorința statelor membre și ale contribuabililor europeni, să simplifice administrarea fondurilor europene. De asemenea, cancelariile au cerut Bruxelles-ului o flexibilizare mai mare a posibilității utilizării fondurilor, pentru o sporire a capacității de reacție a statelor.

Însă, spune șeful auditorilor, acest tip de schimbare a paradigmei poate face ca verificarea cheltuielilor să devină tot mai dificilă, iar fraudele cu bani europeni tot mai greu de depistat.

Curtea de Conturi Europeană așteaptă încă setul de garanții care vor însoți noul sistem, care să le confere auditorilor capacitatea de a urmări în continuare banii europeni până la beneficiarii finali.

În cele din urmă, apreciază jurnaliștii de la POLITICO.eu, succesul reformei bugetare a UE nu va depinde doar de rapiditatea și flexibilitatea cu care statele pot cheltui fondurile, ci și de posibilitatea de a demonstra că acestea ajung acolo unde au fost destinate și sunt utilizate în mod corespunzător.