Care sunt cele mai ciudate taxe din lume? Unele state impun taxe inedite

Impozitele sunt o parte inevitabilă, chiar dacă oarecum nedorită, a majorității vieților noastre. Unele dintre cele mai comune impozite includ, printre altele, impozitul pe venit, impozitul pe dividende, impozitul pe proprietate și impozitul pe vânzări. Mai multe țări percep, de asemenea, impozite pe lucruri precum moștenirea, câștigurile de capital pe termen lung și scurt, precum și accize și prime de asigurare, potrivit Euronews.

Cu toate acestea, ați plăti o taxă pe junk food? Ce ziceți de o taxă pe numele copilului? Sau o taxă de ori de câte ori trageți apa la toaletă?

Iată mai jos câteva dintre cele mai ciudate taxe din lume

Taxa pe afine

Taxa pe afine este impusă în principal în statul american Maine, un stat celebru pentru afinele sale. Ca urmare, statul Maine a implementat taxa pe afine, percepută în prezent la un cent și jumătate pe kilogramul de afine sălbatice. Aceasta are ca scop principal prevenirea recoltării excesive a fructelor, care ar fi în detrimentul economiei statului. Această taxă este împărțită între procesatorul și cultivatorul fructelor.

Cu toate acestea, Comisia pentru afinele sălbatice din Maine a făcut recent presiuni în acest sens. Aceasta invocă creșterea ratelor dobânzilor, a costurilor forței de muncă și a inflației, care afectează marjele de profit. În mod similar, schimbările climatice, volatilitatea prețurilor și concurența în creștere sunt, de asemenea, motive de îngrijorare.

Comisia a cerut o pauză temporară de un an pentru taxa pe afine, pentru a da industriei o șansă de a se regăsi.

Taxa pe roboți

Taxa pe roboți este un impozit sud-coreean implementat din 2017. Aceasta a redus efectiv reducerile fiscale pentru investițiile în robotică, pentru a încerca să încetinească pierderile de locuri de muncă cauzate de roboți în industrie. Aceste pierderi de locuri de muncă nu sunt în detrimentul doar al lucrătorilor și al familiilor acestora, ci și al guvernului în ansamblu, prin reducerea veniturilor fiscale, deoarece, bineînțeles, roboții nu plătesc impozite.

Adam Pennington, avocat specializat în probleme de ocupare a forței de muncă la firma de avocatură Stephensons, a declarat pe site-ul acesteia: “Din perspectiva angajatorului, înlocuirea oamenilor cu roboți la locul de muncă are o serie de avantaje semnificative. Un robot nu va depune o plângere pentru concediere abuzivă sau discriminare și nici nu va avea nevoie de contabili pentru a calcula deduceri fiscale specifice și salarii lunare. Un robot ar putea permite unei întreprinderi să genereze un venit mult mai mare și, în același timp, să nu fie nevoită să își facă griji cu privire la reglementările și protecțiile care ar împiedica intentarea unor acțiuni la tribunal împotriva sa. Mă tem că, într-un viitor nu foarte îndepărtat, angajații mai puțin calificați vor fi cei mai afectați de concedieri pe măsură ce locurile lor de muncă vor fi preluate de roboți, în timp ce angajații cu calificări mai înalte, seturi de competențe și experiență sunt, fără îndoială, mai puțin susceptibili de a fi concediați.”

Taxa pe râgâiala vacilor

Taxa pe râgâiala vacilor a fost una de scurtă durată în Noua Zeelandă, propusă inițial de fostul prim-ministru Jacinda Ardern. Aceasta a fost sugerată în principal pentru a reduce emisiile cu efect de seră, cum ar fi cele de metan, pentru care industria agricolă joacă de obicei un rol semnificativ.

Cu toate acestea, a fost puternic contestată, din cauza faptului că fermierii din Noua Zeelandă sunt deja mult mai eficienți în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon decât în majoritatea celorlalte țări. Criticii au subliniat, de asemenea, că impunerea mai multor taxe pe emisii asupra fermierilor, fără un plan clar sau instrumente de acțiune privind modul de reducere a acestora, ar putea cauza mai multe pierderi de locuri de muncă, creșterea prețurilor la alimente și reducerea veniturilor din exporturi.

Acest lucru a determinat Noua Zeelandă să elimine recent taxa pe râgâitul vacilor, ministrul agriculturii din această țară, Todd McClay, afirmând într-o declarație: “Guvernul s-a angajat să respecte obligațiile noastre în materie de schimbări climatice fără a închide fermele kiwi. Nu are sens să trimitem locuri de muncă și producție în străinătate, în timp ce țări mai puțin eficiente din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon produc alimentele de care lumea are nevoie. De aceea, ne concentrăm pe găsirea unor instrumente și tehnologii practice pentru ca fermierii noștri să își reducă emisiile într-un mod care să nu reducă producția sau exporturile.”

Taxa pe chipsuri

Taxa ungară pe produsele de sănătate publică, cunoscută sub denumirea colocvială de taxa pe chipsuri, este o taxă pe o varietate de alimente nesănătoase cu un conținut ridicat de sare, zahăr și alte ingrediente considerate în mod obișnuit nesănătoase. Aceasta a fost impusă pentru a încerca să încurajeze populația către alegeri mai sănătoase, precum și pentru a reduce obezitatea în rândul adolescenților.

Adoptată în 2011, aceasta se prezintă sub forma unei accize de 4% pe alimentele și băuturile ambalate, inclusiv dulciuri, condimente, băuturi răcoritoare, chipsuri și gemuri de fructe.

Alte țări, cum ar fi Mexicul, au, de asemenea, o taxă pe junk food, în acest caz o taxă de 8%, implementată în 2013 pe articole care includ dulciuri, alimente procesate pe bază de cereale, unt de nuci și snacks-uri, toate clasificate ca neesențiale.

India are și ea o taxă pe grăsimi în unele state, inclusiv Kerala și Gujarat, trecută pe alimente precum burgeri și pizza.

Barry Popkin, un cercetător în domeniul politicilor de nutriție de la Universitatea din Carolina de Nord, a declarat, după cum a relatat Vox: “S-ar putea să cheltuim între 5% și 7% din bugetul pentru alimente pe băuturi zaharoase, dar mai cheltuim încă 15% până la 20% pe junk food. Dacă luăm o țară precum SUA, între 33% și 57% din caloriile pe care le primesc adolescenții provin din junk food”.

Taxa pe nume de copii

Taxa suedeză pe numele de bebeluși este o taxă pe numele de bebeluși extravagante, în special pe cele care sunt semnificativ mai greu de pronunțat.

Părinții se pot vedea nevoiți să plătească aproximativ 770 de dolari (717,06 euro) pentru acest tip de nume. Unele nume precum “Allah” și “Ikea” sunt interzise de-a dreptul, în timp ce alte nume ușor neobișnuite, precum “Lego” și “Google”, sunt în continuare acceptate. Nume precum “Veranda”, “Metallica” și “Superman” nu sunt permise.

Numele copiilor suedezi trebuie să fie aprobate de agenția fiscală a țării înainte ca un copil să împlinească cinci ani.

Mai multe alte țări au, de asemenea, restricții privind numele de copii, Japonia și Franța impunând legea împotriva numelor jenante sau umilitoare, în timp ce Noua Zeelandă interzice utilizarea oricărui titlu oficial ca nume.

Taxa pentru folosirea toaletei

Taxa pe apa de toaletă este o taxă impusă de statul american Maryland, pe numărul de ori în care locuitorii trag apa la toaletă, banii colectați din această reglementare fiind destinați refacerii golfului Chesapeake, care fusese grav afectat de creșterea numărului de alge care trăiesc din fosfor și azot. Pusă în aplicare în 2004, taxa a început cu 30 de dolari (28 de euro) și s-a dublat în 2012.

În 2017, Alison Prost, de la Chesapeake Bay Foundation, a declarat: “Vedem cum se îmbunătățește claritatea apei, vedem cum acoperirea cu iarbă a golfului este din ce în ce mai mare în fiecare an, iar pentru anul trecut, deși am avut zone cu oxigen scăzut, nu am avut o zonă fără oxigen pentru prima dată într-un deceniu. Funcționează.”