Care sunt țările europene care se bazează cel mai mult pe medici și asistenți medicali străini?

Deficitul de lucrători în domeniul sănătății din Europa este acoperit cu forță de muncă străină, dar acest lucru ar putea agrava aceste deficite în alte părți, informează Euronews.

Absolvenții albanezi ai facultăților de medicină sunt acum obligați să lucreze timp de trei ani în țara balcanică înainte de a putea pleca – altfel trebuie să plătească toate taxele de școlarizare – în cadrul unei acțiuni de stopare a fluxului de lucrători din domeniul sănătății care pleacă în străinătate, o problemă cu care se confruntă multe țări europene.

Majoritatea țărilor au nevoie de zeci de mii de medici, asistente medicale și alte categorii de personal medical, pe măsură ce populația îmbătrânește și dezvoltă mai multe probleme de sănătate, lucrătorii din domeniul sănătății demisionează sau se pensionează, iar interesul pentru cariera de asistent medical scade.

Multe dintre aceste țări încearcă să își refacă forța de muncă atrăgând talente străine din țările vecine și nu numai. Dar, în timp ce redistribuirea personalului medical ar putea atenua deficitul de forță de muncă în țările care recrutează lucrători din străinătate, ar putea, de asemenea, să îl agraveze în țările lor de origine, potrivit Autorității Europene a Muncii.

Până la 3 500 de medici au părăsit Albania numai într-o perioadă recentă de 10 ani, potrivit Federației medicilor albanezi din Europa.

„Creșterea forței de muncă necesită investiții pe termen lung și costisitoare, în timp ce recrutarea de profesioniști formați în străinătate oferă o soluție mai rapidă”,

a declarat pentru Euronews Health Isilda Mara, cercetător pe probleme de muncă și migrație la Institutul de Studii Economice Internaționale din Viena.

Care țări au cei mai mulți lucrători din domeniul sănătății formați în străinătate?

În general, medicii și asistentele medicale se deplasează din estul și sudul Europei către vestul și nordul Europei, în timp ce lucrătorii din vestul și nordul Europei se deplasează în cadrul regiunii.

România, Spania și Franța sunt țările cele mai predispuse să trimită asistente medicale în străinătate, în timp ce Germania, România și Italia sunt cele mai predispuse să exporte medici.

În același timp, Irlanda și Elveția sunt țările cele mai dependente atât de medicii formați în străinătate, cât și de asistenții medicali. În Elveția, ponderea medicilor formați în străinătate a crescut de la aproximativ 25 % între 2000 și 2010 la aproape 40 % un deceniu mai târziu.

Norvegia este, de asemenea, foarte dependentă de medicii străini, iar Austria depinde de asistentele medicale aduse din alte țări.

Unele dintre aceste țări încearcă să acopere lacunele în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în domeniul sănătății după ce au fost ele însele vizate de recrutarea internațională.

„Mobilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății a creat un efect de domino”,

a declarat Mara.

„Medicii germani, de exemplu, se mută în Elveția sau Austria, iar posturile lor sunt adesea ocupate de medici din țările învecinate [ ale Uniunii Europene]. La rândul lor, aceste țări învecinate își înlocuiesc medicii cu profesioniști din țări din afara UE, iar ciclul continuă”.

Tendințele sunt și mai extreme în alte părți ale lumii. O analiză a OCDE a constatat că în 20 de țări, în special din Africa și America Latină, mai mult de jumătate dintre asistenții medicali pleacă să lucreze în străinătate. Statele Unite sunt cea mai populară destinație, atrăgând 45 % din totalul asistenților medicali născuți în străinătate, urmate de Germania (15 %) și Regatul Unit (11 %).

Dar

„toate țările UE recrutează de undeva… nu există niciuna care să nu recruteze”,

a declarat pentru Euronews Health Paul de Raeve, secretarul general al Federației Europene a Asociațiilor de Asistenți Medicali.

Acești lucrători pot fi un colac de salvare pentru sistemele medicale aflate în dificultate. Fără imigranți, în Germania de exemplu,

„sistemul de sănătate s-ar confrunta cu un colaps”,

potrivit Consiliului german de experți privind integrarea și migrația.

Impactul exodului de creiere asupra sănătății

Chiar și așa, economiștii, experții în domeniul sănătății și grupurile de advocacy și-au exprimat îngrijorarea cu privire la exodul de creiere din regiunile cu venituri reduse, pe măsură ce țările bogate le racolează lucrătorii.

În timp ce cadrele medicale pot beneficia de salarii și condiții de muncă mai bune în țările magnet, țările lor de origine pierd din investițiile făcute în formare și ajung să aibă mai puține resurse proprii.

Acest lucru creează un ciclu în care mai puțini medici lucrează în anumite zone, ceea ce duce la un acces mai redus la îngrijire, servicii de calitate mai slabă, timpi de așteptare mai lungi și nevoi generale nesatisfăcute, potrivit Milenei Šantrić Milićević, profesor la Universitatea din Belgrad și consilier pe probleme de capacitate a sistemului de sănătate, forță de muncă și echitate.

„Întreaga reziliență, potențialul de sănătate al populației scade”,

a declarat Šantrić Milićević pentru Euronews Health.

În martie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și-a actualizat orientările privind recrutarea etică a cadrelor medicale străine, după ce le-a introdus în 2010.

Acordul prevede că țările nu ar trebui să recruteze în mod activ lucrători din domeniul sănătății din 55 de țări cu venituri mai mici care au propriile deficite, inclusiv 37 din Africa, precum și Nepal, Haiti și câteva țări din Pacificul de Vest.

Cu toate acestea, dincolo de aceste țări, recrutarea poate cădea în continuare într-o zonă gri din punct de vedere etic, deoarece există o

„linie subțire”

între țările care nu dispun în prezent de suficient personal medical și cele care sunt doar cu câțiva ani în urmă, a declarat Šantrić Milićević.

În ultimii ani, de exemplu, organizațiile germane au finanțat programe de formare medicală în țări precum Kosovo, care promit să ajute absolvenții să-și găsească locuri de muncă în Germania. Mara a declarat că aceste inițiative ar putea contribui la dezvoltarea forței de muncă locale, dar ar trebui să fie reglementate pentru a asigura o

„ofertă echilibrată”

de lucrători în domeniul sănătății.

Analiștii din domeniul sănătății și grupurile de advocacy susțin că guvernele europene pot face mai mult pentru a-și stimula forța de muncă nou formată să rămână în țările lor de origine.

Aceștia au propus reducerea diferențelor salariale dintre țări pentru lucrătorii din domeniul sănătății, investiții în sistemele de sănătate și în formare în zonele care se luptă să își păstreze personalul medical și reglementări mai stricte pentru a proteja de exploatare lucrătorii imigranți din domeniul sănătății.

În cele din urmă, însă, consolidarea forței de muncă din domeniul sănătății va necesita un angajament politic și o finanțare pe termen lung și, în ciuda apelurilor frecvente ale politicienilor la solidaritate cu lucrătorii din domeniul sănătății – și a unui ajutor de 1,3 milioane EUR din partea UE pentru forța de muncă din domeniul asistenței medicale – nu toată lumea este optimistă.

„Există mulți experți care oferă multe recomandări”,

a declarat Šantrić Milićević.

„Cu toate acestea, nu preconizez că acest lucru a fost cu adevărat luat în considerare pe agenda politică, nici la nivel național, nici la nivel internațional”.