Cătălin Avramescu: Criză pe insula pomilor de mango

Autor: Cătălin Avramescu, pentru bursa.ro

Vreţi să vedeţi cum se prăbuşeşte o ţară? Una de mărimea României? Am să pun imediat filmul. Dar înainte de orice, să lămurim ceva. A apărut, printre dictatorii lumii, o modă. Vor să schimbe denumirea statului de ai cărui cetăţeni îşi bat joc. Ultimul sosit, Erdogan al Turciei. Omul a dat decret cum că ţara lui să fie numită de toată lumea “Turkiye”. Nu e clar de ce, dar nici nu contează.

Din păcate, nu e singurul. În 1975, Khmerii Roşii, organizaţia criminală comunistă care a băgat în pământ circa 2 milioane de cambodgieni, botezase statul “Kampuchia democrată”. În 1986, Coasta de Fildeş a pretins să fie numită “Cote d’Ivoire”. Aceeaşi Mărie… cu aceeaşi pălărie, vasăzică. Cel care a venit cu ideea a fost preşedintele de atunci, Felix Houphouët-Boigny, care a luat de pe spinarea ţării cam multe piei, de vreme ce averea familiei sale a ajuns să fie estimată la 11 miliarde de dolari. Bănuiesc că nu erau din salariu.

Am să vă spun câte ceva, astăzi, despre criza din Ceylon. Da, ştiu, unii îi spun Sri Lanka. Această manie, de a lua în braţe orice li se năzare liderilor din Lumea a Treia, trebuie să înceteze.

Cazul Ceylon-ului e unul tipic de manipulare politică lipsită de orice ruşine. Statul şi-a schimbat numele oficial în Sri Lanka în 1972. Cine credeţi că a decis această acrobaţie? Un partid socialist, evident, numit Partidul Libertăţii Sri Lanka. “Lanka” înseamnă insulă, iar “Sri” este un titlu sanscrit de politeţe, deci numele înseamnă doar “Onorata insulă”. Aşa cum bănuiţi, anii de regim socialist nu au avut nici un rezultat onorabil, dar să trecem acum peste partea aceasta…

Să ne întoarcem la numele ţării. Ce era în neregulă cu Ceylon? Naţionaliştii locali credeau că schimbând numele coloniei britanice, vor şterge astfel “moştenirea colonială”. Dar numele nici măcar nu era britanic. Este de origine arabă, de unde a fost preluat de portughezi, şi abia apoi de olandezi şi de englezi. Cât despre numele “native” ale insulei, a avut multe. Vi se pare că Amradvipa (“Insula pomilor de mango”) sună mai bine?

În fine, să trecem la esenţial. În Ceylon lumea este în stradă. A dat foc locuinţei premierului şi a forţat demisia preşedintelui. Ţara este, literalmente, pe butuci. Falimentul este total. Datoria externă a crescut de 5 ori, din 2005 până în 2020, ajungând la 56 de miliarde de dolari. Nu se mai face pâine pentru că mii de brutării au închis, neputând să îşi mai achite notele de plată pentru combustibil. Inflaţia a ajuns la 17 la sută – în zona în care ne-a adus guvernul Ciucă. Unele spitale s-au închis.

Cum s-a ajuns aici? Un rol important în împingerea Ceylon-ului în faliment l-au avut băncile şi guvernele care au finanţat cheltuielile nebuneşti ale regimului. Aici vina este împărţită între statele occidentale, Japonia şi China comunistă. Nu exista năzbâtie prea mare care să nu fie finanţată. Un exemplu este expansiunea oraşului Colombo, pe pământ scos din mare, finanţată cu tam-tam de comuniştii chinezi şi de clienţii lor locali.

Altă cauză este prăbuşirea turismului. De la natură, Ceylon este una dintre ţările cele mai frumoase din lume. Are monumente istorice extraordinare. Turismul în Ceylon ajunsese, în 2018, să dea 5,8 la sută din PIB (aproximativ cât România, cu deosebirea că la noi cifra este dată, în mare parte, de turismul intern). În 2020, turismul din Ceylon a căzut la pământ din cauza pandemiei şi nu şi-a revenit nici până acum.

Altă problemă a fost aceea a scăderii taxelor. În principiu, taxele mici sunt binevenite. Problema este dacă nu cumva scăderea taxelor nu generează, direct, un deficit de încasări. Exact asta s-a întâmplat în Ceylon. Guvernul a scăzut taxele fără să aibă grijă să menţină visteria plină. Pentru a compensa, guvernul din Ceylon face exact ce face guvernul Ciucă. A dat drumul la inflaţie.

În fine, impusul final a venit din direcţia politicilor agricole. Preşedintele socialist din Ceylon, un fost militar, a devenit convins că viitorul este agricultura “organică”. Omul şi-a luat consilier o activistă indiană cu un discurs “anti-globalizare”, un fel de Greta Thunberg mai în vârstă. Guvernul i-a forţat pe fermieri să renunţe la îngrăşăminte şi pesticide. Dar ce merge în Suedia nu merge în sudul Asiei. Fermierii au dat faliment.

Ceva, ceva, se întâmplă şi la noi. Una dintre moştenirile toxice ale regimului Dragnea a fost un program de subvenţionare a culturilor de tomate. Ca multe altele, acest program a fost continuat de regimul Ciucă. Rezultatul? Roşii ieftine, însă toate celelalte legume au devenit scumpe. Normal, pentru că fermierii s-au orientat spre obţinerea de subvenţii, nu de profit pe piaţa liberă.

Ce urmează? Din câte îmi dau seama, dezastrul. Anarhia. Foametea. Dar suspectez că Ceylon este doar primul act al unei tragedii globale. Rusia lui Putin pare decisă să sugrume exporturile de cereale din Ucraina. Operatorii de turism par să nu se fi trezit din somnul pandemiei. Iar naţionalismul economic încă are adepţii săi.