Celălalt val de refugiați | Îngroziți de viitorul lor în Rusia lui Putin, și rușii dau năvală la granițe

Un prim amănunt de culoare: un deputat din Parlamentul kîrgîz a cerut de urgență guvernului de la Bișkek să înceapă un program național prin care să creeze locuri de muncă și să instaleze locuințe temporare pentru rușii înalt calificați, în special în domeniul IT&C care sosesc zilnic, valuri-valuri, dinspre Rusia. Este un episod care arată că, până și o națiune săracă din Asia Centrală, care exportă masiv forță de muncă ieftină pentru marile șantiere de construcții sau pentru restaurantele fast-food din Rusia, are calitatea unui refugiu sigur pentru mii de ruși bine pregătiți și educați care fug mâncând pământul de cataclismul – nu doar extern, ci și intern – provocat prin invadarea Ucrainei de către armatele lui Vladimir Putin. Un text scris pentru Bloomberg de Leonid Bershidsky, un cunoscut fost jurnalist rus, care a emigrat în Germania în 2014, imediat după anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia.

Fenomenul nici nu mai poate fi descris drept un ”exod al creierelor” – ”brain drain”, este vorba, mai degrabă, despre o buluceală centrifugală spre o ieșire, oricare ar fi ea.

Konstantin Sonin, economist de origine rusă la Universitatea din Chicago, a estimat numărul rușilor fugiți din țară în primele 10 zile de după invazie la aproximativ 200.000 de persoane. Aceștia au luat calea Armeniei, Georgiei, Israelului, Kazahstanului, Kîrgîzstanului, Turciei sau a oricărei alte țări care primește pe teritoriul său cetățeni ruși fără viză.

Este adevărat, e un număr infim în comparație cu cei 2,8 milioane de refugiați care au părăsit în același interval Ucraina, dar rușii, în calitatea lor de cetățeni ai națiunii agresoare, nu au nevoie să se grăbească teribil de tare pentru a-și salva viața. Cel puțin deocamdată.

Portretul-robot al ”refugiatului” rus

Cei care au plecat din Rusia sunt, în mare măsură, oameni care socotesc că ar avea multe lucruri de pierdut dacă ar fi rămas: case, mașini, venituri confortabile și economii strânse de-a lungul anilor la care le este greu să aibă acces, date fiind condițiile draconice impuse asupra băncilor și capitalurilor rusești de reglementările recente.

Și ei lasă totul în urmă, iar cei mai mulți o fac pentru că nu mai vor să aibă nimic de-a face cu proiectul imperialist de carton al lui Putin și nu mai vor să fie asociați în vreun fel cu crimele sale de război. Alții pleacă pentru că nu se mai pot imagina trăind în continuare în autarhia în stil sovietic la care sancțiunile occidentale au condamnat Rusia.

Noul val al acestor plecări în pripă vine să confirme o tendință ascendentă a emigrației din Rusia, evidențiată în ultimii ani. Chiar și potrivit statisticilor oficiale ale Moscovei, care subestimează în mod cronic numărul emigranților în comparație cu datele raportate de țările lor de destinație, Rusia a pierdut 1,2 milioane de locuitori în 1992 și 1993, primii doi ani de după colapsul Uniunii Sovietice, ani marcați de conflicte și hiperinflație. Mulți dintre ei erau cadre universitare și profesioniști înalt calificați, care au continuat să își pună amprenta educației lor înalte asupra unor numeroase domenii ale științei și tehnologiei în țările în care s-au stabilit.

Treptat, emigrația a încetinit, atingând un nivel minim în jurul anului 2011, spre sfârșitul președinției relativ decente și dătătoare de speranțe a lui Dmitri Medvedev și înainte de alegerile parlamentare din acel an, fraudate masiv, care au scos în stradă la proteste zeci de mii de oameni.

După ce protestele s-au calmat, iar Putin a început să strângă din nou șurubul pe plan intern, fluxul de emigranți ruși – din nou, în mare parte oameni educați și profesioniști din clasa de mijloc – a reintrat în viteză.

În 2014, odată cu anexarea Crimeei, a început un exod. Deși nu este reflectat în statisticile oficiale, întrucât mulți dintre cei care au plecat și-au păstrat casele și pașapoartele rusești, datele altor țări îl confirmă. Germania a raportat în 2014 un număr de 23.352 de noi rezidenți veniți din Rusia, de la mai puțin de 20.000 în 2011.

În 2019, un raport întocmit de Atlantic Council, un cunoscut think tank din Washington, a estimat dimensiunea ”exodului lui Putin”, începând cu anul 2000, undeva între 1,6 milioane și 2 milioane de persoane.

Mai mult de jumătate s-au stabilit în Occident, profitând de posibilitatea încheierii de contracte de muncă și de programele de schimburi studențești, iar un număr considerabil dintre aceștia au primit chiar azil politic.

Sunt oameni care nu au părăsit Rusia în căutarea unui stil de viață mai confortabil, ci mai degrabă în speranța de a-și regăsi libertatea și de a profita de oportunitățile intelectuale pe care le oferea Occidentul. Bershidsky îl numește ”valul dezamăgirii”.

Timp de vreo 15 ani – timp scurt, dar plin de evenimente – acestor oameni li s-a părut că Rusia ar putea fi o țară nouă, una care privea spre viitor și încetase să o facă spre trecut, una care își folosește enormul depozit de talent pentru progres, nu pentru distrugere. Însă, totul s-a dovedit a fi o iluzie. Vladimir Putin a făcut țăndări această viziune an de an, pe măsură ce represiunea a crescut, direct proporțional cu resentimentele față de ideologia oficială.

Vladimir Sorokin, ale cărui distopii scrise la mijlocul anilor 2000, ”Ziua Opricinicului” și ”Kremlinul de zahăr”, au prezis cu o acuratețe înspăimântătoare până unde va ajunge Rusia condusă de Putin, stă acum la Berlin. Grigori Chkhartishvili, elegant scriitor ruso-georgian, cunoscut mai cu seamă pentru policier-uri și pentru fascinantele lui cărți de ficțiune istorică, cele mai multe semnate sub pseudonimul Boris Akunin, și-a imaginat Rusia revenită la rădăcinile sale pro-occidentale, orientate spre progres, în noua etapă post-sovietică a țării. Acum stă la Londra.

Ultimul pumnal

Invazia Ucrainei, la opt ani după cea a Crimeei, a răpus orice rămășiță de speranță. Este prea târziu să vorbim despre dezamăgire astăzi, sunt necesare cuvinte mai puternice, apreciază Bershidsky.

”Rusia mea a dat naștere fascismului de bună-credință”, a scris recent pe Twitter Mihail Hodorkovski, fostul oligarh care a ales exilul în locul captivității în Rusia lui Putin.

Noii fugari par dezabuzați, dezorientați și, adeseori, rușinați – le este rușine să își sune prietenii ucraineni sau să se ofere voluntari pentru a-i ajuta pe refugiații ucraineni, pentru că asta ar însemna să-i privească în față. Unii dintre acești emigranți fac parte dintre cei care au salutat și au lăudat anexarea Crimeei în urmă cu opt ani, fără să se fi tras un foc de armă. Sondajele de la acea vreme au arătat că un număr covârșitor de ruși au susținut această acțiune a Rusiei și nu o considerau ilegală.

Dar bombele rusești care cad deasupra civililor ucraineni s-au dovedit a fi prea mult, chiar și pentru ei.

”Un rus adevărat nu se va rușina niciodată să fie rus. Dacă cineva spune că așa ceva, atunci nu este rus și nu mai avem ce să ne spunem”, declara recent purtătorul de cuvânt al Kremlin-ului, Dmitri Peskov.

Rușinea de a fi rus

Totuși, noii emigranți nu pot face nimic pentru a nu mai fi ruși. Pe măsură ce încep să își caute casă și loc de muncă, numele, accentul și pașaportul îi vor deconspira. Împreună cu cei veniți în alte valuri anterioare, vor simți și ei, din plin, sentimentul anti-rusesc pe care l-a sădit Putin în Occident.

Un episod violent s-a petrecut zilele trecute la Berlin, când cineva a dat foc la sala de sport a unei școli germano-ruse. Congresman-ul democrat de California Eric Swalwell a pledat în Congres pentru ”expulzarea tuturor studenților ruși din Statele Unite”, iar parlamentarul britanic Roger Gale spune că toți rușii care trăiesc în Marea Britanie ar trebui ”trimiși acasă”.

Spre deosebire de cei din valurile de emigrare anterioare, rușii care ajung acum în țările din Occident sunt adesea văzuți drept complici ai regimului lui Putin. Au așteptat prea mult să plece.

Totuși, la fel ca predecesorii lor, și ei se vor integra în noile lor patrii. Vor scrie coduri și eseuri, vor face muzică, vor cerceta în laboratoare de știință, își vor pune în operă toată știința pe care au învățat-o acasă. Vor contribui la progresul altor societăți, tocmai în această perioadă care abia începe și în care Rusia va trebui, probabil, să facă față celei mai grave și necunoscute provocări din ultimul secol: construirea unei economii autarhice, dar viabile și aproape autosuficiente, în calitate sa de cea mai sancționată țară de pe glob.

Chiar și Putin pare să înțeleagă ce poate face selecția negativă asupra mărețelor sale proiecte.

La mijlocul lunii februarie, când planurile de invazie se copseseră deja bine, el le-a ordonat miniștrilor și șefilor de agenții să găsească modalități de a atrage academicieni străini la instituțiile de cercetare de stat. Intelectualii ruși au luat ideea lui à la légère, considerând-o ridicolă. Acum, pare de-a dreptul absurdă.

Oamenii inteligenți au votat cu picioarele în toți acești ani, pentru că viziunea lui Putin despre măreție le insultă inteligența. În mod paradoxal, chiar și viziunea asta a lui, defectuoasă, ar necesita ca măcar creierul să prezinte o minimă viabilitate. Dar invazia a fost marcată de eșecuri grave de strategie, tactică și pregătire. Sărăcia intelectuală a regimului Putin a fost astfel scoasă la iveală. Frica și violența nu creează mediul favorabil pentru manifestarea unei gândiri clare.

Chiar dacă Rusia mai are încă mulți oameni inteligenți – mii de absolvenți ai celor mai bune universități ale țării care au semnat petiții împotriva războiului nu au emigrat încă – creierul lor nu este disponibil pentru regim. În tot acest timp, capacitățile analitice ale grupurilor de reflecție, ale ministerelor și ale comunității de informații sunt afectate de ceva asemănător cu prostia instituțională.

Ca om care a asistat și la prăbușirea cu zgomot a Uniunii Sovietice, Bershidsky spune că aceasta nu este o situație sustenabilă.

”Sunt aproape sigur că voi vedea inversarea acestui exod al creierelor în timpul vieții mele, odată ce edificiul lui Putin se va prăbuși. Atunci va fi timpul pentru o altă încercare de a aduce Rusia în simțiri. În cele din urmă, una dintre aceste încercări va avea și succes.”