Ciocanul și nicovala | Ce alege UEFA între sclipiciul Ligii Campionilor și mirosul de praf de pușcă?

Guvernul de la Londra, prin vocea premierului Boris Johnson, dar și a altor oficiali britanici, au cerut oficial forului tutelar al fotbalului european – UEFA – să mute Finala Ligii Campionilor, programată pe 28 mai, pe stadionul Krestovski din Sankt Petersburg. UEFA a transmis că ia în considerare sugestia, fără să ofere un răspuns concret. Decizia este, însă, teribil de greu de luat.

Premierul britanic Boris Johnson a spus marți că Rusia și-a pierdut dreptul și legitimitatea de a găzdui un eveniment european de talia Finalei Ligii Campionilor, în urma evenimentelor care urmează recunoașterii suveranității celor două republici separatiste din estul Ucrainei și pregătirii terenului pentru invazia țării vecine.

”Cred că este de neconceput ca Rusia să poată găzdui evenimente internaționale majore de fotbal după invazia unei alte țări suverane. Este absolut vital, în acest moment critic, ca președintele Putin să înțeleagă că ceea ce face se va transforma într-un dezastru pentru Rusia. Va ajunge o Rusie tot mai izolată, o Rusie cu un statut de paria,… fără vreo șansă de a organiza evenimente de fotbal”, a spus Johnson în plenul Parlamentului britanic marți.

Nadine Dorries, ministrul britanic pentru sport, a declarat că Marea Britanie va ridica problema autorităților de resort din fotbalul european:

”Am serioase îngrijorări cu privire la evenimentele sportive care ar urma să aibă loc în Rusia, cum ar fi Finala Ligii Campionilor. Nu îi vom permite președintelui Putin să tragă foloase de pe urma unor evenimente cu impact mondial, pentru a-și legitima invadarea ilegală a Ucrainei”, a scrie Dorries într-o postare pe Twitter, citată de Reuters.

La rândul său, UEFA a fost succintă în răspunsul la aceste solicitări, declarând doar că monitorizează îndeaproape situația:

”În ceea ce privește finala UEFA Champions League de la Sankt Petersburg, din 2022, UEFA monitorizează constant și îndeaproape situația și orice decizie va fi luată în timp util, dacă va fi necesar”, a transmis UEFA într-un comunicat solicitat de Reuters.

Încurcate sunt ițele fotbalului

În contextul actual – despre care sunt toate indiciile că s-ar putea chiar înrăutăți în următoarele luni – mutarea Finalei Ligii Campionilor s-ar putea să fie inevitabilă pentru UEFA. Dar va fi de ajuns pentru ca forul fotbalistic european și competiția sa ”fanion” să se poată scutura, cu adevărat, de Rusia și de imaginea sa de agresor împotriva unui alt stat suveran?

Un reputat jurnalist sportiv polonez, Dariusz Dubek, trece în revistă legăturile strânse ale UEFA cu establishment-ul politic de la Moscova și Sankt Petersburg și încearcă să găsească posibile răspunsuri.

”Discuția despre o posibilă cooperare ulterioare cu Gazprom va fi testul de turnesol pentru UEFA. În definitiv, gigantul rus al industriei gazelor nu investește sumele acestea uriașe de bani doar de azi, de ieri. Și o face nu doar în beneficiul fotbalului european, ci și al celui mondial. Pe de altă parte, Gazprom este indisolubil asociat cu Vladimir Putin, și nici asta nu se întâmplă de azi, de ieri. Oare va câștiga conștiința lupta cu zornăitul banilor în această poveste?”, se întreabă el într-un articol publicat pe portalul Onet.pl.

Fotbal & UEFA + Gazprom = love

La 30 de ani, soții sărbătoresc așa-numita ”nuntă de perlă”. UEFA și Gazpromul sunt îndreptățiți să o facă. S-au împlinit deja 30 de ani de când cele două entități au început o colaborare fructuoasă și din ce în ce mai bănoasă.

La vremea aceea, Vladimir Putin era viceprimar în Sankt Petersburg și președinte al Comisiei pentru Afaceri Externe a orașului. În aceste calități, era șeful lui Dmitri Medvedev – cel pe care l-a lăsat în jilțul de la Kremlin până și-a rezolvat problemele constituționale care îl împiedicau să prezideze Rusia pe vecie – și Alexei Miller, ajuns peste ani șeful Gazprom, funcție în care se află și astăzi.

În 2001, când Miller a fost numit președinte al gigantul industriei gazelor naturale din Rusia, acesta și-a pus în minte un plan măreț, în urma căruia clubul lui de suflet, Zenit Sankt Petersburg, ar fi urmat să domine lumea fotbalului intern și, apoi, internațional. Au fost ani lungi de zile în care clubul său iubit se uita cu invidie la rivalii din Moscova, fără să poată ajunge nici pe aproape de performanțele acestora.

La mijlocul deceniului trecut, totul s-a schimbat. Miliarde de ruble au fost pompate în echipa din orașul de pe Neva, la inițiativa Gazprom-ului lui Miller și, desigur, cu acordul lui Putin, născut și el în Sankt Petersburg.

Sunt destule alte amănunte care stau mărturie simbiozei dintre al doilea cel mai mare oraș al Rusiei și gigantul gazier.

Tot aici, lângă oraș, Gazprom-ul și-a construit impresionantul său nou sediu, un zgârie-nori botezat Lakhta Center, care a înghițit investiții estimate la aproape 2 miliarde de dolari. La cei 462 de metri înălțime, este cea mai înaltă clădire din Rusia, din Europa, precum și a 16-a în topul mondial, condus de Burj Khalifa, cu o înălțime aproape dublă (828 de metri).

Spre comparație, Sky Tower-ul din Floreasca are 137 de metri și este cea mai înaltă clădire din România, cu doar 2 metri mai înaltă decât Catedrala Mântuirii Neamului.

Povestea cu Lakhta Center a fost complicată încă de la început. Gazprom a vrut să își construiască sediul chiar în zona centrală a orașului, dar ideea a fost întâmpinată cu proteste, iar șefii companiei au cedat, în mod surprinzător, iar sediul a fost construit în Lakhta, o localitate-satelit a marii metropole. Autoritățile orașului doreau cu orice preț ca Gazprom-ul să rămână, în orice fel, între granițele sale (și să plătească taxele locale către municipalitate, evident), așa că au decis să construiască stadionul echipei Zenit.

Pe de altă parte, nici Gazprom-ul nu s-a zgârcit defel când a venit vorba despre edificarea noii mari puteri fotbalistice rusești, mândria locală Zenit Sankt Petersburg.

Efectele pompării banilor în echipă au fost spectaculoase, la început. Deja în 2007, clubul a reușit să câștige primul campionat intern, iar apoi a dat lovitura și a câștigat Cupa UEFA (acum Europa League). Cireașa de pe tort: în Supercupa Europei, echipa Gazprom-ului i-a învins pe câștigătorii Ligii Campionilor, înșiși ”diavolii roșii” de la Manchester United, conduși de legendarul Alex Ferguson.

Pe arena internațională, conducta cu marile succese s-a închis acolo, dar în întrecerea internă Zenit este an de an în luptă cu giganții Moscovei.

Treptat, pentru Gazprom a început să nu mai fie suficient. Până la urmă, gigantului rus prea puțin îi pasă de sportul în sine, așa cum se întâmplă, îndeobște, cu marile companii care își leagă numele de arena sportivă. Ideea principală este de a-și cultiva o imagine ”spălată”, care să se asocieze în termeni fericiți cu imaginea politicii externe agresive a Kremlinului.

Specialiștii în marketing de la Gazprom au primit ordin să apese și mai tare pedala de accelerație în ce privește ”spălarea imaginii prin sport”, așa-numita operațiune de ”sportswashing”, cum spun englezii. Desigur, folosirea sportului pentru îmbunătățirea reputației nu este, nici pe departe, un concept nou sau inventat de ruși. În practică, îl cunoaștem chiar mai bine prin implicarea șeicilor din zona Golfului în fotbalul englez și la Paris Saint-Germain.

Dar Gazprom a făcut un pas și mai departe.

Mai întâi, gigantul rus a făcut un prim pas în Germania și a semnat un contract de sponsorizare cu Schalke 04 Gelsenkirchen. Apoi, a băgat bani în Steaua Roșie Belgrad, iar apoi a devenit partener al celor de la Chelsea.

Încă nu era destul.

Însă, în 2012, Gazprom a mers all-in și a devenit sponsorul oficial al Ligii Campionilor. A fost momentul în care Miller a putut să-i raporteze lui Putin că și-a îndeplinit misiunea.

Vreme de un deceniu, logo-ul companiei ruse a fost afișat la fiecare meci din competiția de elită a fotbalului european și mondial. Iar factura nu a fost deloc una mică: informațiile arată că Gazprom transferă anual 40 de milioane de euro în contul UEFA pentru această afacere.

De parcă nu ar fi fost de ajuns, Gazprom a devenit și principalul sponsor al Cupei Mondiale din 2018. Rușii urmau să cheltuiască undeva între 72 și 132 de milioane de dolari pe parcursul a trei ani. La ceremonia semnării contractului, au fost prezenți numai și numai ”îngerași”: Vladimir Putin, Alexei Miller, șeful FIFA Sepp Blatter, ajuns între timp la închisoare, și Vitaly Mutko, șeful comitetului de organizare al Cupei Mondiale din Rusia, una dintre figurile proeminente ale practicii de dopaj în masă din sportul rus, în calitatea sa de ministru al Sportului.

Ceremonia semnării parteneriatului între FIFA și Gazprom pentru sponsorizarea Cupei Mondiale din Rusia. De la stânga la dreapta: Sepp Blatter, Vladimir Putin, Alexei Miller, Vitaly Mutko. Sursa foto: Gazprom.

Contractul cu FIFA a expirat după ultima Cupă Mondială, dar rușii sunt încă bine înfipți la UEFA. Și nu numai cu viitoarea Finală a Ligii Campionilor. Potrivit acordului, Gazprom urmează să pompeze bani în UEFA pentru încă doi ani. Logo-ul celui mai mare producător mondial de gaze naturale apare și în timpul meciului pentru Supercupa Europei, la meciurile echipei naționale, la Youth Champions League și, de asemenea, în competiția europeană omoloagă de futsal.

În curând, vom afla ce va conta cu adevărat pentru UEFA. Retragerea organizării Finalei Ligii Campionilor din acest an de la Sankt Petersburg ar putea însemna o reziliere timpurie a contractului cu Gazprom.

Dar chiar vor autoritățile fotbalului european să taie capul acestei hidre?, se întreabă Dariusz Dubek.