Închide

OPINIE Cosmin Gabriel Păcuraru: De ce a crescut factura la gaze?

Avatar
technology, no one, power

Fotografie de GORBACHEVSERGEYFOTO pe Pixabay

Timp de citire: 4 minute

Astăzi, prețurile au explodat și se pare că nimeni nu a dorit să ia măsuri.

Exercițiu pentru parlamentari

Doamnelor și domnilor parlamentari, vă rog să faceți următorul exercițiu: ajungând în camera din care faceți parte, uitați-vă de jur împrejur și încercați să identificați căți dintre dumneavastră pricep ceva din industria energetică. Nu cred că în tot Parlamentul României sunt 20 de parlamentari care dau impresia că pricep ceva. (Eu cred că nu sunt cinci parlamentari care chiar se pricep – din câte cunosc sunt doar trei.)

De asemenea, câți dintre cei care se află la frâiele ministerului de resort sau ANRE știu cum se produce, se transportă, se stochează sau se distribuie energia? Câți dintre cei care sunt numiți în consiliile de administrație, de supraveghere sau directorate pricep ceva din industria energetică?

Iată un motiv pentru care s-a scumpit energia: în poziții cheie sunt numiți niște oameni care habar nu au! Ceea ce s-a demontrat: oamenii din acele funcții ar fi trebuit să vă atenționeze din timp de ceea ce urmează. Nu au înțeles, nu v-au avertizat, a început scandalul național pe care îl veti stinge pompieristic provocând mari pagube colaterale.

Cum arată piața de gaze

În articolul Molecula mea din aragaz (din 5 august 2020) arătam cum funcționeza „piața liberalizată” de gaze. Reiau în cateva cuvinte: avem doi producători (OMV și Romgaz) care dețin 93% din totalul producției naționale, unul – maxim doi importatori de la Gazprom, care acum cinci ani avea sub 5% din piața de consum, dar care de un an și câteva luni are peste 20% din piața de consum. Avem un transportator, monopol de stat, care transportă gazul prin rețeaua națională de conducte și doi distribuitori cu monopol regional (EON – Delgaz Grid – 57% din consumatori și Engie – GdF – 46%, restul până la 100% sunt 32 de mici companii ce acoperă distribuția în câteva sate sau orășele). Mai spuneam că acum câțiva ani, am cercetat piața și companiile de producție (adică Romgaz, OMV și Gazprom) și am aflat că acestea sunt cele mai profitabile din piață.

Pe lângă toate aceste companii mai există „furnizorii”, adică „brokerii” de energie. De pe site-ul ANRE aflăm că săptămâna aceasta sunt 69 de astfel de firme de apartament, cu cațiva angajați, care se ocupă cu cumpărarea de gaz de la unu dintre cei doi producători și firma importatoare de la Gazprom și îl revând în „piața concurențială”. Piața care conteaza este cea din Bursa Română de Mărfuri. Totul este legal! Întrebarea este: cât de morală este organizarea pieței?

Daca aveți nervii corespunzatori, câteva explicații despre cum funționează piața de gaze se află și pe site-ul ANRE.

Pentru a nu va mai pune nervii la încercare, va redau mai jos evoluția prețului la gaze pe piața de contracte pe termen lung de pe BRM.ro.

Dar mai trebuie sa vedeți și următorul grafic făcut de profesorul Chisăliță: prețul gazelor a atins maximul istoric în ultima sută de ani,

Concluziile pe care le trăgeam acum un an rămân valabile: Piața de gaze este una strategică și nu poate fi întru totul o piață liberă deoarece este până la urmă monopolizată de șapte companii energetice. Produsele celor două mari companii energetice românești de extracție din piața de gaze sunt tranzacționate de mai multe ori înainte de livrare, piața liberă fiind mimată în interesul distribuirii de profit către alte companii care se află sub o posibilă ocrotire politică. Factorii care împiedică dezvoltarea pieței libere sunt: incertitudinea legislativă, intervenția politică, lipsa de diversitate a resurselor, monopolul de stat sau privat, lipsa de transparență a companiilor, în special a celor controlate de stat.

Gazul este important în ecuația energetică românească. Cerea a rămas aproximativ constantă deoarece industria are nevoie de gaze iar generarea de energie electrică securitară pe gaz a rămas constantă. Normal ar fi ca cererea de gaz pentru termocentrale să crească deoarece termocentralele pe cărbune trebuie înlocuite cu investiții noi pe gaz. Deocamdată nici măcar Iernutul nu este văzut în funcțiune de Transelectrica în următorii ani, chit că noua centrală este gata în proporție de 95%. (Și trebuie să spunem că DNA-ul nu a luat pe nimeni la întrebări.) Factorul de capacitate pe care l-am analizat acum jumătate de an este slab pentru termocentralele noastre pe gaz, dar dacă vom avea investiții noi sigur acesta va crește.

De ce am ajuns la aceste prețuri mari?

Am zis mai sus: cetățenii ajunși să conducă destinele industriei energetice habar nu au. Oamenii de sub ei tac și pe bună dreptate o fac deoarece „cei cu gura mare” zboară, fiind „condamnați pentru deviaționism” de la linia partidului. Spuneam într-un articol din februarie anul acesta: Diletantismul, reaua voință, hoția decidenților generează frica, minciuna, ipocrizia, conformismul celor mici ai sistemului și toate la un loc sunt legile care guvernează societățile de stat și ministerul. “Pălmașii”, adevărații tehnocrați, se fac sau sunt făcuți preș în fața numiților politic.

Cine ar mai putea spune ceva? Presa! Dar sistemul ticălos prin care presa primește reclamă de la companiile de stat îi fac pe jurnaliști să tacă, deoarece canalul media la care lucrează poate intra în faliment dacă cele câteva zeci de mii de euro primite de la una sau două companii de stat din energie nu mai vin la comanda vreunui ministru. Și cum am scris și despre relația presă – industria energetică acum șapte luni, citez ultimul paragraf: “A tăinui cuvântul adevărului, înseamnă a te lepăda de el!”

Doar specialiștii mi-au dat dreptate când am afirmat că este un dezastru în industria energetică româneasca și am explicat în 15 motive de ce prețul energiei va crește. Am încercat să fac și o analiză comparativ – istorică pentru a vedea în interesul cui sunt aceste creșteri de preț. Zilele trecute a mai apărult o inforație: România și-a triplat importurile de gaze în ultimile șapte luni. Articolul meu de acum un an se chema „Partida rusă din energie” care se încheia în felul următor: „Mi-ar plăcea să văd într-un viitor apropiat cum instituțiile abilitate să îndepărteze „omuleți verzi invizibili și cu gurele albe” de la butoanele energeticii românești. Și numai pe ei ci și pe „carașolii, rudele și amantele”, mai vechi sau mai noi, instalați caritabil, dar toxic, în diversele poziții, remunerate bine, din companiile energetice românești.”

scroll to top